Răspundere civilă delictuală. Întindere prejudiciu. Culpă comună

Sentinţă civilă Sentinţa civilă nr. 1377/09.04.2015, definitivă pr din 09.04.2015


Răspundere civilă delictuală. Întindere prejudiciu. Culpă comună

În privinţa întinderii prejudiciului, dispoziţiile art. 1371 C civ. stipulează că, în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Atitudinea de a nu adopta o conduită preventivă în trafic, pentru evitarea unor riscuri previzibile pe porţiuni de drum în lucru, atunci când şoferul autoturismului a fost avertizat, printr-un panou amplasat la intrarea în localitate cu menţiunea „Şantier în lucru”, conduce la reţinerea în cauză la existenţa unei culpe comune în producerea accidentului.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1377/09.04.2015, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 540/03.11.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare

La data de 27.07.2013, reclamantul a fost implicat intr-un eveniment rutier, în timp ce se deplasa dinspre Baia Mare spre Cluj-Napoca, în loc. Ileanda, pe o porţiune de drum în lucru. În urma evenimentului o persoană a fost accidentată şi s-a produs avarierea autoturismului reclamantului.

La data de 14.03.2014, în dosarul nr. 644/P/2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, dar s-a dispus clasarea cauzei, pe motivul dezincriminării faptei în Noul Cod penal, având în vedere faptul că leziunile traumatice suferite de persoana vătămată, Czokos Barnuka Zsolt  au necesitat pentru vindecare 68-70 zile de îngrijiri medicale.

Prin Ordonanţa de clasare s-a reţinut că, atât conducătorul auto, cât şi pietonul, în urma testării cu aparatul alcooltest, aveau nivelul alcoolemiei zero.

Deoarece în urma evenimentului rutier s-a produs avarierea autoturismului reclamantului, acesta s-a adresat instanţei civile, solicitând obligarea pârâtei, pe temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, la plata sumei de 3.120, 40 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului avariat. Reclamantului i s-a eliberat Autorizaţia de reparaţii depusă la fila 8 din dosar, iar contravaloarea reparaţiilor, în cuantum de 3.120, 40 lei rezultă din facturile depuse la filele 5 şi 6 din dosar.

În conformitate cu prevederile art. 1349 C. civ., alin. 1 orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită  pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere prin acţiunile sau inacţiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar conform prevederilor alin. 3, în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

Instanţa a reţinut că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Fapta ilicită constă în  conduita  angajatului care a oprit excavatorul pe partea carosabilă, pe o porţiune cu linie continuă, acesta nefiind semnalizat corespunzător, din declaraţia martorului Michi Dumitru (fila 159) reieşind că la momentul producerii evenimentului strângeau  semnele care se aflau de  parte şi de alta a porţiunii de drum în lucru. Acelaşi martor a arătat că, deoarece strângeau semnele care delimitau zona de drum în lucru, angajaţii pârâtei au considerat că nu se mai impune folosirea paletelor de semnalizare. Ambii martori au  arătat însă că foloseau paletele de semnalizare în alte situaţii când se efectuau lucrări la drum.

De asemenea, persoana vătămată în accident, aşa cum reiese din starea de fapt prezentată de martori, din planşele foto depuse în dosarul penal, dar şi din ordonanţa Parchetului, a încercat să traverseze strada prin loc nepermis, fără să se asigure.

Instanţa a reţinut că, dacă angajaţii societăţii pârâte ar fi asigurat o semnalizare corespunzătoare a drumului, mai ales că excavatorul era oprit pe o porţiune de drum cu linie continuă, evenimentul rutier ar fi putut fi evitat.

În privinţa vinovăţiei, instanţa a arătat că aceasta este o condiţie necesară numai în anumite cazuri de răspundere delictuală, în cazurile în care răspunderea delictuală este obiectivă, existenţa vinovăţiei dovedite sau chiar prezumate nefiind necesară. Cu toate acestea, vinovăţia prepusului pârâtei reiese din comportamentul imprudent şi neglijent de care a dat dovadă, mai întâi prin nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la semnalizare, într-un loc marcat cu linie continuă, dar şi prin încercarea de  a traversa strada prin loc nemarcat, prin spatele unui vehicul de dimensiuni mari, fără să se asigure corespunzător.

Prejudiciul cauzat reclamantului constă în avarierea autoturismului său,  aşa cum rezultă şi din facturile depuse la dosar.

De asemenea, există raport de cauzalitate dintre fapta ilicită şi producerea prejudiciului, deoarece, în situaţia în care angajaţii pârâtei ar fi respectat normele legale privitoare la semnalizarea unui drum în lucru, persoana accidentată şi-ar fi luat măsuri de prevedere la traversare printr-un loc nepermis  sau ar fi asigurat traversarea printr-un loc vizibil, prejudiciul nu s-ar fi produs.

Astfel,  în cauză, sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale însă, instanţa reţine şi dispoziţiile art.  1.373, alin. 1 C. civ. conform cărora comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Din textul de lege rezultă două condiţii speciale ale răspunderii comitentului care se grefează pe condiţiile de drept comun, respectiv: raportul de prepuşenie  dintre autorul faptei ilicite şi prejudiciabile şi persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat şi fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârşită de către prepus în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor ce i-au fost încredinţate de comitent.

Din declaraţia martorilor, dar şi din interogatoriul pârâtei reiese faptul că persoana  care a produs prejudiciul reclamantului este angajatul pârâtei şi, deşi pârâta susţine că, la ora producerii accidentului angajaţii erau în pauza de masă, aceştia desfăşurau activităţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În consecinţă, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1373 C civ, cu privire la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

În privinţa întinderii prejudiciului însă, instanţa reţine dispoziţiile art. 1371 C civ. conform cărora, în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Astfel, la intrarea în localitate se afla amplasat un panou au menţiunea „Şantier în lucru”, panou realizat conform Ordinului ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 63/N/1998, privind obligaţia afişării la loc vizibil a panoului de identificare a investiţiei. Deşi acesta respectă obligaţia afişării la loc vizibil a panoului de identificare a unei investiţii, neavând semnificaţia unui indicator rutier, cu respectarea dispoziţiilor art. 85, 86 şi 87 din HG 1391/2006, privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, reclamantul, conducător auto ar fi trebuit să adopte un comportament preventiv în trafic, pentru evitarea unor riscuri previzibile pe porţiuni de drum în lucru.

De asemenea, la apropierea de excavator, reclamantul ar fi trebuit să reducă viteza, având în vedere avertismentul anterior de „şantier în lucru„ şi ar fi trebuit să încerce o manevră de depăşire în siguranţă, la o distanţă suficientă de vehiculul parcat, având în vedere faptul că, atât din dinamica producerii accidentului, cât şi din declaraţiile martorilor reiese faptul că accidentul s-a produs la o distanţa foarte mică de vehiculul parcat.

În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamantul, şofer al autoturismului avariat, printr-o conduită preventivă, ar fi putut reduce pagubele pricinuite, în consecinţă, în temeiul art. 1371 C civ. a admis doar în parte cererea acestuia şi a obligat pârâta la plata a jumătate din valoarea  reparaţiilor efectuate, respectiv suma de 1.560,20 lei, reprezentând ½ din cuantumul reparaţiilor solicitate.