Plângere contravenţională

Dosar nr. XXX297/2016

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SĂVENI

Şedinţa publică de la 22.06.2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE XXX

GREFIER XX

Sentinţa civilă Nr. 894/2016

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent XX şi pe intimat CNADNR - CSTRI - CESTRIN, având ca obiect plângere contravenţională.

Instanţa lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea părţilor să se prezinte.

La apelul nominal efectuat în şedinţa publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că martorul XXX nu s-a prezentat în instanţă în vederea audierii, după care,

Instanţa, în temeiul art. 187 CPC, având în vedere că martorul XX legal citat nu s-a prezentat în vederea audierii şi deşi a fost emis mandat de aducere pe numele acestuia şi acesta a declarat în faţa organelor de poliţie că se va prezenta la instanţă nu a făcut-o, având în vedere importanţa declaraţiei martorului în cauză în calitatea sa de cumpărător al autoturismului, îi va aplica amendă judiciară în cuantum de 400 lei.

Instanţa constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei şi o reţine pentru deliberare şi pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.03.2016, petentul XXX, în contradictoriu cu intimata CNADNR - CSTRI - CESTRIN, a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţie seria R16 nr. 0131716 încheiat la data de 09.03.2016.

În motivare, petentul a arătat că în data de 21.03.2016 a primit prin poştă procesul verbal susmenţionat, însă arată că a fost întocmit faţă de o persoană care nu avea calitatea de proprietar, sens în care solicită anularea. Astfel, la data de 03.03.2015 petentul a vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare BT04XX numitului XX, domiciliat în sat XX XXX. Arată petentul că în drept să plătească amenda aplicată este noul proprietar al autovehiculului.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1179, 1245 C.C. şi art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Cererea a fost legal timbrată, potrivit OUG nr. 80/2013, cu suma de 20lei, taxă judiciară de timbru, XXXdin data de 25.03.2016, consemnată la dosar.

Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal ca legal şi temeinic.

În motivarea întâmpinării depuse, intimata a arătat că, la data de 12.09.2015, pe DN 17 km 199+200m, pe raza loc. Vama, jud. Suceava, vehiculul cu nr. BT04XX, aparţinând numitului XX a fost surprins circulând pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta valabilă, sens în care a fost sancţionat contravenţional. A mai arătat intimata că potrivit art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006, vânzătorul are obligaţia de a solicita radiera din circulaţie a vehiculului înstrăinat.

La data de 09.08.2016, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare întrucât potrivit art. 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002, obligaţia de înmatriculare revine noul proprietar.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri considerând această probă admisibilă şi concludentă.

Analizând cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria  nr. 0131716 din data de 09.03.2016 întocmit de către intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - CESTRIN, petentul XXX a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, constatându-se că în data de 12.09.2015, ora 16:10, pe DN17, la km 199+200 m, XXX vehiculul categoria B cu numărul de înmatriculare BT04XXX, aparţinând petentului, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 şi sancţionată potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016 nu a fost semnat de către petent şi nici de către un martor asistent, agentul constatator menţionând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului şi a martorilor întrucât constatarea contravenţiei a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - SIEGMCR.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 şi 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerinţelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la  împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzaţie în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineşte contravenţia, conform legislaţiei interne, şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzaţie în materie penală” are drept consecinţe incidenţa în respectiva cauză a prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură petentul şi a obligaţiei autorităţilor statului de a proba faptele reţinute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este conturată în jurisprudenţa CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că sancţiunea principală a amenzii contravenţionale în cuantum de 250 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenţie la regimul circulaţiei pe drumurile publice, nu este suficient de gravă pentru a determina instanţa să concluzioneze că faţă de petent a fost formulată o „acuzaţie în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudenţa CEDO. Pe cale de consecinţă, prezumţia de temeinicie şi legalitate de care se bucură procesul verbal, se impune cu forţă superioară.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională. Acelaşi act normativ prevede la art. 7 că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate utilizatorilor români.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, prin utilizatori români se înţelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Faţă de textele legale mai sus menţionate, instanţa apreciază că subiectul activ al contravenţiei este acea persoană care foloseşte reţeaua de drumuri naţionale fără a fi achitat tariful de utilizare a acestei reţele de drumuri, având un drept de proprietate sau un alt drept legal în baza căruia poate folosi vehiculul.

Din conţinutul contractului depus de petent la fila 9 dosar,  instanţa reţine că autovehiculul marca Skoda Felicia cu numărul de înmatriculare BT 04 PXXa făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de către petent cu numitul XX. De asemenea, din adeverinţa depusă de petent la fila 34 dosar, emisă de Primăria Comunei Ungureni, rezultă că autovehiculul marca Skoda Felicia cu numărul de înmatriculare BT 04 XXeste înregistrat în evidenţele acesteia pe numele lui XXX la poziţia de rol nr. 5691.

Având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăţiei contravenientului, în sensul că instanţa nu-şi poate forma convingerea dacă petentul avea, la data săvârşirii contravenţiei, un drept legal în baza căruia putea folosi vehiculul şi în baza căruia îi incumba obligaţia de a achita rovinieta, conform principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăţia acestuia în ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina sa.

Faţă de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petentul Azoiţei Cosmin în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică şi va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016.

Totodată, instanţa, în temeiul art. 187 CPC, având în vedere că martorul XXX legal citat, nu s-a prezentat în vederea audierii şi, fiind emis mandat de aducere pe numele său, acesta a declarat în faţa organelor de poliţie că se va prezenta la instanţă nu a făcut-o, având în vedere importanţa declaraţiei martorului în cauză în calitatea sa de cumpărător al autoturismului, îi va aplica amendă judiciară în cuantum de 400 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională formulată de către petentul XX cu domiciliul în XXX, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, cu sediul în mun. Bucureşti, B-dul Iuliu Maniu, nr. 401A, sector 6, CUI16054368, J40/552/2004.

Anulează procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016 emis de către intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică.

În temeiul art. 187 pct. 2 lit. a) Cod procedură civilă aplică amendă judiciară în cuantum de 400 lei martorului XXXiXX, domiciliat în XXX

Cu drept de reexaminare în ceea ce priveşte amenda judiciară în termen de 15 zile de la comunicare şi cu drept de apel în ceea ce priveşte fondul cererii în termen de 30 zile de la comunicare. Cererile de reexaminare şi apel se vor depune la Judecătoria Săveni.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.06.2016.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare