Asigurări auto . Data de la care pot fi percepute penalităţi de întârziere pentru refuzul asigurătorului rca de plată a indemnizaţiei către persoana păgubită .

Prejudiciile nepatrimoniale reprezintă acele consecinţe dăunătoare cu conţinut neeconomic , rezultând din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale , determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate vizând doar efectul compensatoriu , fără a încerca preţuirea valorii nepatrimoniale lezate (dreptul la viaţă şi sănătate fiind inestimabile); prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii sau a relaţiilor afective , iar nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate , prin sancţionarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului .

Determinarea prejudiciului nepatrimonial se realizează pe baza actelor medico-legale din care rezultă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării. După cum recomandă Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale , întocmit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii , despăgubirile se stabilesc prin înmulţirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu punctajul stabilit în Tabelul de la pct. VI.4.2. şi cu valoarea punctului calculată conform prevederilor pct. VI.1, lit. b) după caz, pentru vătămări care au permis recuperarea integrală a funcţionalităţii sau pentru cele în urma cărora a rezultat o infirmitate posttraumatică ; despăgubirile au în vedere un nivel mediu , prezumat , al suferinţei îndurate de persoanele prejudiciate ; pornind de la acest nivel, despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe baza probelor existente ; sarcina probei pentru majorarea, respectiv diminuarea, cuantumului despăgubirilor în raport de nivelul mediu prevăzut la punctul VI.4, va reveni părţii care a propus ajustarea , iar în lipsa unor astfel de probe , se acordă despăgubirile prevăzute la punctul VI.4 ; ghidul  instituie regula conform căreia despăgubirea pe bază de punctaj are o valoare medie , care se acordă numai în situaţia în care partea vătămată nu dovedeşte – în funcţie de particularităţile litigiului – că întinderea prejudiciului este mai mare .

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub numărul 20790/212/2014, reclamanta N.L.A. a formulat – în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.R. SA şi cu intimatul intervenient D.C. – apel împotriva Sentinţei civile nr. 6218/27.05.2015 , pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul cu acelaşi număr , solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul majorării cuantumului daunelor morale , de la 15.000 de lei la 70.000 de lei , acordarea tuturor despăgubirilor materiale solicitate în valoare de 18.000 de lei , la care se adaugă cheltuielile de judecată efectuate la fond şi în calea de atac ; apelanta a solicitat , totodată , restituirea taxei judiciare de timbru achitate la judecarea pricinii în fond .

Apelanta relevă în susţinere că autoritatea judiciară a realizat o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor din materia probaţiunii şi ale art. 1357 şi 2223 Cod Civil , atunci când a apreciat că prejudiciul de ordin moral , suferit de reclamant , se ridică la numai 15.000 de lei, iar daunele materiale nu sunt dovedite ; chiar şi în versiunea de despăgubire acceptată de intimatul asigurător , daunele morale trebuie evaluate în conformitate cu toate criteriile cuprinse în ghidul orientativ întocmit de Fondul de Protecţie a victimelor străzii , prin înmulţirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu punctajul stabilit în tabelul nr. VI.4.2 , cu o valoare a punctului raportat la câştigul salarial mediu net actual , la nivelul anului 2011 , majorat cu 15 % ; prin această metodă de calcul , media despăgubirii este de 474 de lei/zi de îngrijire medicală , totalul despăgubirilor fiind , în această variantă de calcul , de peste 21.000 de lei; în realitate , daunele morale au un cuantum superior , având în vedere că a fost vătămată articulaţia genunchiului şi a umărului , suferinţele pentru o asemenea traumă propagându-se pe o durată de timp îndelungată ;  orientarea jurisprudenţială , pentru o atare leziune - care a necesitat 45 de zile de îngrijire medicală – înclină pentru acordarea unor daune morale de o valoare mai mare, pentru compensarea , cât mai adecvată , a urmărilor faptei delictuale săvârşite ; eronat a reţinut prima instanţă că asigurătorul nu răspunde pentru cheltuielile medicale efectuate de persoana vătămată şi pentru cheltuielile de judecată efectuate în procesul penal ; art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 dă consacrare dreptului beneficiarului asigurării de a recupera aceste sume direct de la asigurător  ; doar în măsura în care despăgubirile acordate de instanţă depăşesc plafonul special al răspunderii asigurătorului, operează răspunderea autorului accidentului pentru fapta proprie ; dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată în procesul penal se regăsesc în cuprinsul dosarului 9030/212/2013/a1 al Judecătoriei Constanţa , existând trei contracte de asistenţă juridică şi reprezentare încheiate de reclamantă cu apărătorul său ales, atât pentru faza urmăririi penale cât şi a judecăţii – înregistrate cu numerele 131/2.07.2014 , 55/3.07.2012 şi 88/8.05.2013 ; în baza acestor contracte , reclamanta a achitat câte 5.000 de lei , potrivit chitanţelor 204/20.07.2012 şi 723/20.01.2014 , orice inadvertenţă din chitanţe - legată de numărul contractului de asistenţă juridică - fiind rezultatul unei erori materiale ; taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă pentru judecata în fond (în valoare de 855 de lei ) urmează a fi restituită , întrucât orice pretenţii patrimoniale decurgând din procese penale sunt scutite de taxe judiciare , în condiţiile art. 29 lit. i din OUG 80/2013 ; în drept au fost invocate prevederile art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Nu au fost depuse înscrisuri noi , fiind ataşat dosarul de fond al Judecătoriei Constanţa.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare , solicitând respingerea apelului ca nefondat ; a învederat că sentinţa instanţei de fond este just motivată , în măsura în care daunele materiale pretinse de reclamantul nu sunt dovedite cu acte justificative , după cum impune art. 49 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011  .

Intimatul intervenient nu a formulat întâmpinare şi nici cereri probatorii , lipsind la judecata pricinii .

Din analiza materialului documentar se va reţine că prin Sentinţa civilă nr. 6218/27.05.2015 , pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul 20790/212/2014 , a fost admisă în parte cererea reclamantei N.L.A. şi s-a dispus obligarea pârâtei SC A.R. SA la plata sumelor de 15.000 de lei – daune morale  şi 855 de lei – cheltuieli de judecată ; prin aceeaşi hotărâre , a fost respinsă , ca neîntemeiată , cererea reclamantei de obligare la plata sumei de 18.000 de lei , cu titlu de despăgubiri materiale .

Pentru a ajunge la această soluţie autoritatea judiciară a arătat – textual - că prin  sentinţa penală nr. 1434/27.11.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 9030/212/2013 , intervenientul D.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare în baza art. 184 alin. 1, 3 C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat pe un termen de 3 ani ; s-a reţinut că la 07.12.2011, în jurul orelor 06.50, inculpatul Dobrică Constantin a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare … pe str. … din mun. Constanţa, pe banda a II-a de circulaţie şi, în aceste condiţii, în zona Petroconst, a surprins şi accidentat pe reclamanta din prezenta cauză, N.L.A., şi pe numita C.I. care traversau str. Cumpenei, pe marcajul pietonal ; reclamanta N.L.A. a necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice ; prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat disjunsă acţiunea civilă ; prin decizia penală nr. 2/11.02.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa , a fost admis apelul formulat de D.C., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 1434/27.11.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 9030/212/2013 şi, în rejudecare, s-a dispus achitarea inculpatului D.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 183 alin. 1, 3 C.pen. din 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală actuală ; prin sentinţa civilă nr. 517/27.05.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 9030/212/2013/a1, în temeiul art. 25 alin. 5 C.proc.pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de reclamanta din prezenta cauză, N.L.A.; la momentul producerii evenimentului rutier, autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare … , condus de intervenientul D.C. era asigurat la societatea pârâtă; în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în dosarul penal, instanţa reţine că, în dosarul de fond, reclamanta a fost reprezentată de avocat S.F. în temeiul contractului de asistenţă juridică nr. 088/08.05.2013 ; pentru aceste servicii, reclamanta a achitat suma de 5000 lei, conform chitanţei nr. 505/15.05.2013 ; în cadrul urmăririi penale, reclamanta a fost reprezentată de acelaşi avocat în baza contractului de asistenţă juridică nr. 55/07.2012. în dosarul nr. 9030/212/2013/a1, reclamanta nu a depus dovada achitării onorariului avocatului pentru serviciile prestate în baza contractului menţionat anterior, fiind depusă chitanţa nr. 204/20.07.2012 prin care a achitat către avocat suma de 5000 lei, însă în temeiul unui alt contract, respectiv contractul nr. 58/2012, astfel cum rezultă din chitanţa precizată ; în legătură cu cheltuieli de judecată pretinse în cadrul prezentului dosar civil, la dosarul cauzei, a fost depusă împuternicirea avocatului pentru reprezentarea reclamantei în care se menţionează că, între reclamantă şi avocat, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 131/02.07.2014 ; în dosarul ataşat, nr. 9030/212/2013/a1, reclamanta a depus chitanţa nr. 723/20.01.2014 în temeiul căreia a achitat avocatului suma de 5000 lei reprezentând onorariul avocatului conform contractului nr. 120/2014 ; din coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului suferit de către reclamantă este intervenientul  D.C., fiind întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale ; fapta ilicită săvârşită de pârât constă în nerespectarea regulilor de circulaţie în conducerea autovehiculului, producându-se din această cauză evenimentul rutier din data de 07.12.2011, astfel cum rezultă din dosarul penal; prejudiciul reprezintă rezultatul dăunător, în cauză fiind de natură patrimonială, cert, actual şi nereparat, care a survenit ca urmare a săvârşirii faptei ilicite de către intervenient ; prejudiciul produs rezultă din aportul de constatare medico-legală, precum şi din declaraţia martorului audiat în cauză ; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei, prejudiciul suferit de reclamantă fiind consecinţa directă a producerii accidentului rutier din data de 07.12.2011, produs din culpa intervenientului ; vinovăţia intervenientului constă în comiterea faptei ilicite constă în culpa cu care a acţionat, întrucât trebuia şi putea să prevadă faptul că nerespectarea regulilor de circulaţie poate genera un accident din care să rezulte vătămarea altor participanţi la trafic ; reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC A.R. SA, în temeiul contractului de asigurare, la daunele materiale suferite 18000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentele şi intervenţiile chirurgicale şi onorariile de avocat achitate în dosarul penal conex, precum şi la daune morale de 70000 lei ; referitor la daunele materiale reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentele şi intervenţiile chirurgicale, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli ; la dosarul cauzei nu au fost depuse chitanţe, facturi sau alte asemenea înscrisuri din care să rezulte că reclamanta a achitat servicii medicale în urma accidentului suferit ; astfel cum reiese din declaraţia martorului audiat în cauză, instanţa reţine că reclamanta era angajată la momentul accidentului, beneficiind astfel de asigurare medicală în vederea acoperirii cheltuielilor pentru tratamente şi alte intervenţii chirurgicale ; în continuare, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului achitat în dosarul penal, în primul rând, instanţa reţine că sarcina achitării acestor cheltuieli de judecată efectuate în dosarul penal îi revine intervenientului Dobrică Constantin, iar nu societăţii de asigurare, având în vedere că acestuia i se impută culpa procesuală atât în dosarul de urmărire penală, cât şi dosarul penal de fond, intervenientul fiind vinovat de producerea accidentului ; reclamanta nu a făcut dovada achitării onorariului de avocat pentru serviciile prestate în temeiul contractelor de asigurare nr. 55/07.2012 şi nr. 131/02.07.2014, fiind depuse în dosarul penal nr. 9030/212/2013/a1 chitanţele nr. 204/20.07.2012 şi nr. 723/20.01.2014 care se referă la alte contracte de asistenţă juridică, respectiv contractele nr. 58/2012 şi nr. 120/2014 ; daunele morale trebuie să reprezinte o compensaţie justă, raţională şi echitabilă a prejudiciului suferit de reclamantă, iar nu să constituie o îmbogăţire fără justă cauză pentru reclamantă ; în vederea stabilirii acestui cuantum, instanţa are în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale, prin care s-a reţinut că reclamanta a prezentat leziuni traumatice ce necesită cca 45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor ; prin acelaşi raport s-a mai reţinut că leziunile suferite nu pun probleme neurologice, că nu au existat leziuni cerebroventriculare traumatice şi nici leziuni cranio-cerebrale ; reclamanta a suferit o luxaţie scapulo-humerală dreapta cu fractură de mare tuberozitate, fiind imobilizat genunchiul drept în atelă gipsată ; a fost externată cu evoluţie bună, recomandându-i-se repaus la pat, ţinerea membrului inferior drept în poziţie proclivă, gheaţă local, tratament ; reclamanta a făcut fizioterapie în perioada 17-31.01.2012 şi că a continuat să facă, inclusiv la acel moment ; potrivit declaraţiei martorului audiat în cauză, reclamanta a fost imobilizată la pat în urma accidentului şi nu a mai putut să muncească, beneficiind de concediu medical, întrucât aceasta lucra într-un depozit de medicamente, iar atribuţia ei era să preia medicamentele de pe anumite rafturi şi să le ducă în altă parte spre verificare ; în urma leziunilor suferite, reclamanta a fost imobilizată la pat şi o perioadă de câteva luni, nu a mai putut să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi nici să desfăşoare activităţi sociale ; faţă de leziunile avute şi de circumstanţele personale ale reclamantei, instanţa reţine că suma de 15000 lei reprezintă o reparaţie proporţională menită să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta.

Apelul este fondat .

Verificând temeinicia şi legalitatea hotărârii în limitele cererii de apel , prin reevaluarea probelor administrate în faţa primei instanţe , se constată că reclamantul a învestit, la 3.07.2014 , Judecătoria Constanţa cu o cerere de realizare a unei creanţe împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto , reprezentând despăgubiri pentru vătămările suferite în urma unui accident rutier, produs la 7.12.2011 ; la data menţionată , erau în vigoare prevederile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 , care a intrat în vigoare la 6 decembrie 2011 ; conform art. 49 punctul 1 lit. a) – f) din Norma aprobată prin Ordinul 14/2011 , la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale în caz de vătămare corporală - diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical , venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat , salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare , eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare , cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie , daunele morale - în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România .

De principiu , prejudiciile nepatrimoniale (denumite şi daune morale sau prejudicii extrapatrimoniale sau nepecuniare) reprezintă acele consecinţe dăunătoare cu conţinut neeconomic , rezultând din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale ; având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu , determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate va viza doar efectul compensatoriu şi nu va încerca preţuirea valorii nepatrimoniale lezate, dreptul la viaţă şi sănătate fiind inestimabile ; prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii sau a relaţiilor afective , iar nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate , prin sancţionarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului .

Determinarea prejudiciului nepatrimonial se realizează pe baza actelor medico-legale din care rezultă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării.

După cum recomandă Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale , întocmit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii , elaborat în urma efectuării unui studiu comparativ al jurisprudenţei naţionale şi europene în materie , despăgubirile se stabilesc prin înmulţirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu punctajul stabilit în Tabelul de la pct. VI.4.2. şi cu valoarea punctului calculată conform prevederilor pct. VI.1, lit. b) după caz, pentru vătămări care au permis recuperarea integrală a funcţionalităţii sau pentru cele în urma cărora a rezultat o infirmitate posttraumatică ; despăgubirile pentru prejudicii nepatrimoniale sunt prevăzute la punctul VI.4 şi au în vedere un nivel mediu , prezumat , al suferinţei îndurate de persoanele prejudiciate ; pornind de la acest nivel, despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe baza probelor existente ; sarcina probei pentru majorarea, respectiv diminuarea, cuantumului despăgubirilor în raport de nivelul mediu prevăzut la punctul VI.4, va reveni părţii care a propus ajustarea , iar în lipsa unor astfel de probe , se acordă despăgubirile prevăzute la punctul VI.4.

Însuşi ghidul de care se prevalează intimatul asigurător instituie regula conform căreia despăgubirea pe bază de punctaj are o valoare medie , care se acordă numai în situaţia în care partea vătămată nu dovedeşte – în funcţie de particularităţile litigiului – că întinderea prejudiciului este mai mare .

Or , reclamanta apelantă a depus în faţa primei instanţe numai o copie a Sentinţei penale nr. 1434/27.11.2013 a Judecătoriei Constanţa şi a raportului de expertiză tehnică judiciară auto efectuată în dosarul penal 23320/P/2011 , prevalându-se exclusiv de înscrisuri administrate în procesul penal ; potrivit art. 16 Cod Procedură Civilă , probele se administrează de către instanţa care judecă procesul , cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel ; din această perspectivă , se va reţine că reclamanta nu a demonstrat probatoriu, prin acte justificative , cuantumul despăgubirilor pretinse cu titlu de daune materiale , omiţând a depune acte medicale , chitanţe , bonuri ori alte documente atestând plăţi către furnizorii de servicii medicale , de transport sa către apărătorul său ales .

În raport de durata relativ îndelungată a privării persoanei vătămate de o viaţă normală, reiese cu certitudine că nivelul despăgubirii acordate de instanţa de fond nu corespunde scopului măsurii acordării daunelor morale - alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii , fiind demonstrat probatoriu un nivel superior al despăgubirii, raportat la punctajul cu valoare medie descris în Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale; faţă de cele ce preced , se constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat incorect dispoziţiile legale incidente , legate de modul de apreciere a daunelor morale , care urmează a fi recunoscute reclamantei în raport de nivelul de 474 de lei/zi de îngrijire medicală.

Domenii speta

Spete similare