Pretenţii

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 15.07.2015 sub nr 8685/180/2015 reclamanta BE a solicitat în contradictoriu cu pârâta SI ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 9050,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În motivare a arătat că între EB în calitate de terţ poprit, SI în calitate de creditoare şi AA s-a derulat un litigiu având ca obiect validarea popririi pentru suma de 848665,18 lei ce a făcut obiectul dosarului nr xx/2011 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti. Reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr yx din 07.05.2013 dată în dosarul menţionat  s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de SI ca neîntemeiată, iar prin deciziile nr xx/16.02.2015 a Tribunalului Bucureşti şi nr yy/2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-au respins apelul şi respectiv recursul formulate de SI. A învederat reclamanta că în faţa instanţei de judecată a fost reprezentată de avocat.

Pe cale de consecinţă, a susţinut reclamanta, făcând aplicarea dispoziţiilor art 453 alin1  C.proc.civ, SIF este obligată să achite terţului poprit cheltuielile efectuate cu litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr xx/2011 în suma de 9050, 4 lei reprezentând onorariu de avocat.

Reclamanta a precizat că în conţinutul cheltuielilor de judecată intră taxele de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor şi experţilor, cheltuieli făcute pentru administrarea probelor ori pentru deplasarea părţilor  şi martorilor la instantă, eventual şi cazarea lor, dacă locuiesc în altă localitate decât cea a sediului instanţei, sumele plătite pentru deplasarea instanţei cu ocazia cercetării locale, salariul cuvenit părţilor sau martorilor pentru ziua când s-au deplasat in instanţă şi pe care nu le-au încasat de la locul de muncă, iar din conţinutul art 453 alin 1 C.proc.civ reiese  că fundamentul  răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a părţii ce rezultă din împrejurarea că a pierdut procesul.  S-a arătat că fiind stabilit că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, fapta acestuia declanşează o răspundere civilă delictuală al carei conţinut  il constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat a fost nevoită să le realizeze, natura juridică a cheltuielilor fiind aceea de despăgubire pentru prejudiciul material cauzat, prejudiciu ce poate fi dovedit prin documente justificative. Reclamanta a mai arătat că aceste cheltuieli de judecată reprezintă pierderea efectivă suferită.

În drept a invocat prevederile art 453 alin 1 C.proc.civ, art 1381 C.civ, art 194 si um C.proc.civ.

În probaţiune a depus înscrisuri.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 558 lei.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a celui care a semnat cererea, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare a arătat că  acţiunea promovată nu a presupus chestiuni de complexitate ridicată sau aspecte de noutate care să justifice un volum de muncă la valoarea onorariului solicitat, întâmpinarea la fondul cauzei a fost formulată şi semnată exclusiv de directorul direcţiei juridice a băncii pentru primul termen de judecată, fiind principalul şi singurul document în apărarea băncii în această fază procesuală, la momentul judecării fondului, banca a fost apărată la termenul din 18.03.2014 exclusiv de consilierul juridic, ceea ce permite a concluziona că în faza fondului avocatul nu a avut nicio contribuţie în apărarea băncii.

Pârâta a susţinut că înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată nu fac dovada caracterului cert, lichid şi exigibil, factura depusă nefiind însoţită de justificarea orelor prestate şi nici nu a fost depus vreun document care să emane de la avocat  şi care să fie în măsură a justifica prestarea muncii în cele trei faze procesuale. A mai arătat că actul adiţional nr 5051 din 22.05.2012 a fost încheiat ulterior momentului în care banca a depus întâmpinare  ce a fost redactată şi semnată doar de direcţia juridică a băncii, motiv pentru care SIF nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată la fond. Art 2 din actul adiţional, a susţinut pârâta, prevede că onorariul convenit este de 2000 euro pentru toate fazele procesuale, fiind evident că nu poate fi obligată la plata sumei ce face obiectul cauzei în maniera solicitată.

A mai arătat că nu poate fi obligată la plata sumei de 2000 euro nici cu titlu de despăgubire nici cu alt titlu, nefiind depus la dosar niciun document justificativ al muncii prestate de avocat ci o simplă factură  neînsoţită de o justificare detaliată. Pârâta a apreciat că reclamanta este îndreptăţită să achite avocatului cu care are raporturi de colaborare orice sumă consideră de cuviinţă însă nu poate declanşa o acţiune prin care să solicite  obligarea nejustificată la plata sumei de 2000 euro, fără a face o dovada minimă a muncii prestate, ori nu s-a depus vreo fişă de timp  aferentă lucrărilor avocaţiale  astfel încât instanţa să poată aprecia  proporţionalitatea şi caracterul rezonabil al sumei solicitate.

S-a învederat să respingerea cererii de validare a popririi în dosarul nr 21756/302/2011 nu poate avea ca efect obligarea de plano a SI la plata sumei solicitate atât timp cât nu sunt întrunite cumulativ  toate elementele prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii delictuale, societatea nefiind pusă nici măcar în întârziere conform art 1522 C.civ. Pârâta a susţinut că în speţă nu  s-a făcut dovada prejudiciului si a legăturii de cauzalitate, pentru motivele expuse anterior.

Pârâta a solicitat ca în situaţia în care se constată cu documente justificative contribuţia avocatului în apărarea băncii să se cenzureze cuantumul cheltuielilor solicitate întrucât sunt disproporţionate cu valoarea, dificultatea sau noutatea litigiului ori volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

În drept a invocat prevederile art 205 C.proc.civ.

În probaţiune a depus înscrisuri.

La termenul din data de 14.10.2015 instanţa a luat act de renunţarea pârâtei la excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Totodată instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Din oficiu s-a ataşat dosarul nr 21756/302/2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr xc din 07.05.2013 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr vb/2011  s-a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea SI, pârâta din prezenta cauză, în contradictoriu cu debitoarea AA şi terţul poprit  BE, reclamanta din prezenta cauză.

Sentinţa menţionată a rămas definitivă prin decizia nr cv/16.02.2015 a Tribunalului Bucureşti şi decizia  nr xx/2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În prezenta cauză reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 9050, 4 lei reprezentând onorariu de avocat.

Conform art 274 alin 1  V.C.proc.civ (aplicabil dat fiind că acţiunea din dosarul nr cc/2011 a fost soluţionată sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă) partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Reclamanta se prevalează de un caz de răspundere delictuală, fundamentat pe ideea de culpă procesuală a părţii care a pierdut un litigiu.

Se constată  faptul că soluţia instanţei a fost în favoarea reclamantei, acţiunea promovată de reclamantă împotriva pârâtului fiind admisă în totalitate, astfel cum a fost formulată.

Forma răspunderii pârâtei nu poate fi decât delictuală, având un caracter particular – cel al constatării culpei în declanşarea procesului. Instanţa va reţine că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii pârâtului: astfel prejudiciul este unul cert şi constă în cheltuielile ocazionat de apărările formulate de reclamanta în  dosar, fapta ilicită echivalează cu pretenţiile pârâtei ce au fost respinse, legătura de cauzalitate rezultând ex re. Instanţa reţine că pârâtul are deja constatată forma de vinovăţie „ culpa procesuală” prin pierderea procesului în mod definitiv şi irevocabil.

Cercetând actele din dosarul cv/2011, instanţa reţine că în încheierea din 30.04.2013 (din dosarul de fond),  încheierea din 02.02.2015 (din dosarul de apel) şi practicaua deciziei civile nr xx din 04.06.2015 (din dosarul de recurs) se regăseşte expres menţiunea conform căreia reclamanta din prezenta cauză şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Instanţa reţine că în cadrul dosarului nr cv/2011  interesele terţului  poprit EximBank SA, reclamantă în cauza dedusă judecăţii au fost reprezentate de av LV, în primă instanţă, conform delegaţiei ataşate de la fila 76 dosar fond şi de av LV şi MC în căile de atac potrivit delegaţiilor aflate la fila 203 dosar apel şi fila 48 dosar recurs .

Între avocat şi clientul său, respectiv EB au  intervenit contractul  de asistenţă juridică seria B nr nn/2012 şi contractul de asistenţă juridică nr mm din 18.04.2012 modificat prin actul adiţional din 14.05.2012, în acest din urmă act fiind menţionate explicit puterile de reprezentare ale avocatului pentru dosarul  nr bb/2011, în toate stadiile de judecată, fiind  convenit un onorariu avocaţial de 2000 euro pentru reprezentare în dosarul nr bb/2011 al Judecătoriei Sector 5.

La  dosarul cauzei a fost anexată factura fiscală nr cv din 12.07.2012 în cuantum de 9050, 40 lei  emis în baza contractului de asistenţă juridică seria xx, sumă ce a fost achitată de reclamantă conform ordinului de plată nr vv din 16.07.2012.

Împrejurarea că factura fiscală nu este însoţită de  documente care să justifice  orele şi  munca prestată, aşa cum susţine pârâta,  nu prezintă relevanţă, atât timp cât  a fost emisă factura fiscală pentru onorariul convenit de parte şi avocat, respectiv 2000 euro, echivalentul a 9050,40lei (pentru toate stadiile procesuale) . Astfel, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. De altfel, munca depusă de avocat în reprezentarea clientului său, în speţă reclamanta, urmează a fi apreciată de instanţă prin raportare la activitatea prestată de acesta în dosarul nr mn/2011 în cele trei stadii procesuale: fond, apel şi recurs.

Astfel, reclamanta este îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat ce urmează a fi cenzurat de instanţă.

Potrivit art 274 alin 3  C.proc.civ instanţa are dreptul de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat  că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Instanţa reţine complexitate redusă a cauzei, problema juridică dedusă judecăţii neprezentând caracter de noutate sau grad de dificultate ridicat, fiind vorba de o cerere de validare a popririi. Totodată se reţine că în dosarul nr nn/2011 EB a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată fila 28, redactată şi semnată de direcţia juridică a băncii, nu de avocat, precum  întâmpinare la apelul promovat , fl 45 dosar apel, şi la recurs, fl 28 dosar recurs,  semnate de asemenea de consilierul juridic , directorul direcţiei juridice a băncii şi seful de departament. Deşi aceste înscrisuri poartă numelui avocatului, nu există nicio semnătură a reprezentantului convenţional. Prin urmare nu se poate deduse contribuţia avocatului în formularea apărărilor sub forma întâmpinării. Instanţa observă de asemenea din încheierile de şedinţă că avocatul băncii nu a fost prezent la toate termenele. Astfel, se reţine că în primă instanţă, avocatul s-a prezentat doar la termenul din  15.05.2012 când s-a dispus suspendarea cauzei în baza art 244 alin 1 pc 1 si alin 2 C.proc.civ, la celelalte termene acordate de instanţă din 10.04.2012, 19.03.2013, 30.04.2013 fiind prezent doar consilierul juridic. În apel, se reţine, pe baza încheierilor de şedinţă, că apărătorul a fost prezent doar la ultimul termen de judecată din 02.02.2015, la termenele din 27.10.2014 şi 24.11.2014 s-a prezentat doar consilierul juridic (la celelalte termene din 30.06.2014 şi 19.08.2014 nefiind prezent niciun reprezentant convenţional sau legal întrucât procedura nu a fost legal îndeplinită), iar în faza recursului, la singurul termen acordat din 04.06.2015 s-a prezentat consilierul juridic şi av MC. În ceea ce priveşte concluziile scrise depuse în primă instanţă şi apel, se reţine că au fost formulate prin intermediul direcţiei juridice din cadrul băncii, nefiind semnate şi de avocat.

Faţă de aceste împrejurări, pentru motivele expuse, instanţa va dispune reducerea onorariului de avocat la suma de 2000 lei, pârâta urmând a fi obligată să restituie reclamantei cheltuielile de judecată în acest cuantum, restul pretenţiilor fiind neîntemeiate.

În privinţa cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului dosar, solicitate de reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru, instanţa reţine că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art 453 C.proc.civ. Instanţa reţine că partea care pierde procesul va fi obligata la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata, temeiul fiind culpa procesuala. Reclamanta avea posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată fie în dosarul ce a generat aceste cheltuieli, fie pe cale separată.  Alegând această din urmă cale, nu poate fi îngreunată situaţia juridică a pârâtei prin obligarea la plata unor cheltuieli suplimentare ce însă nu au fost generate de poziţia sa procesuală. Astfel nu se poate reţine o culpă procesuală a pârâtei în cauza prezentă, care să justifice acordarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în partea cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta BE în contradictoriu cu pârâta SI.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în dosarul nr mn/2011 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti reprezentând onorariu de avocat redus.

Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Respinge capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul dosar ca  neîntemeiat.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţa publică , azi,  21 Octombrie 2015

Domenii speta

Spete similare