Apel. Opoziţie la deschiderea procedurii insolvenţei.

. Domeniu: Insolvenţa.

Apel. Opoziţie la deschiderea procedurii insolvenţei.

Din înscrisurile de la dosar s-a reţinut că debitoarea se află în insolvenţă, criticile titularului opoziţiei fiind nefondate.

Art.  66 alin.1 nr. 85/2014.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 282 din 11.02.2016)

Prin încheierea din data de 11.06.2015, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2067/87/2015, a fost admisă cererea formulată de către debitoarea SC Z. SA şi în temeiul disp. art. 71 alin. 1 din legea nr. 85/2014 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei în privinţa debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar T. I. SPRL.

Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2015 în dosarul  nr. 2057/87/2015, SC I.S.P.C.A.I.A SA Bucureşti a formulat opoziţie la deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei SC Z. SA Z.) solicitând revocarea încheierii de deschidere a procedurii acesteia, urmând a se constata că  aceasta nu a depus lista completă a tuturor bunurilor şi conturilor prin care îşi rulează fondurile, lista plăţilor şi transferurilor efectuate în ultimele 6 luni din conturile pe care le-a omis din lista depusă; creanţele certe, lichide şi exigibile pot fi plătite din conturile prin care debitoarea îşi rulează fondurile; starea patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile sunt generate de cheltuielile efectuate de debitoare pentru realizarea investiţiei ,, Fabrica de Ulei”, cererea fiind introdusă cu rea-credinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 370/03.09.2015, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr., a fost respinsă ca nefondată opoziţia la deschiderea procedurii insolvenţei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că este neîntemeiat motivul invocat de creditorul opozant potrivit căruia debitoarea nu a depus lista completă a conturilor.

Astfel, debitoarea a ataşat cererii de insolvenţă, lista conturilor bancare (f.72 vol. 1) indicând 5 bănci la care are conturi.

Susţinerea creditoarei potrivit căreia debitoarea nu a indicat şi Cec-ul  printre unităţile bancare, nu este justificată, întrucât din întâmpinarea formulată de CEC în dosarul nr. (f.68-69 vol. 7 dosar fond) coroborată cu înscrisurile ataşate acesteia (f.70-72 vol. 7 dosar fond) rezultă că debitoarea nu are cont curent la această bancă, ci  are consemnate sume de valoare mică la dispoziţia instanţei, sume de care aceasta nu poate dispune.

În acelaşi timp, pe parcursul derulării procedurii, în temeiul art. 54 alin.3 din OG nr. 92/2003, administratorul judiciar va solicita lista conturilor pe care debitoarea le-a avut sau le are şi care ar putea constitui temei pentru promovarea unor acţiuni prevăzute de Legea nr. 85/2014.

În speţă, se constată că debitoarea în aplicarea prevederilor art. 67 lit. b din Legea nr. 85/2014 a indicat lista conturilor prin care îşi rulează fondurile, în această fază procesuală neexistând elemente din care să rezulte că această listă nu ar fi completă.

Aceleaşi considerente expuse, sunt valabile şi în ce priveşte bunurile debitoarei, la fila 73 -89 vol. 1, fiind depusă lista activelor corporale,  f.90 lista mijloacelor fixe şi lista terenurilor (f.91).

În acelaşi timp, s-a constatat că debitoarea, prin directorul general a depus o declaraţie conform art. 67 lit. d din Legea nr. 85/2014 (f.101 vol. 1 dosar fond) potrivit căreia nu a efectuat transferuri patrimoniale în cele 6 luni anterioare formulării cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia celor care se încadrează în activitatea curentă, astfel că, nici critica formulată sub acest aspect de către creditorul opozant nu este întemeiată.

Nici critica potrivit căreia debitoare are în conturi sume de bani din care pot fi plătite creanţele certe, lichide şi exigibile nu este fondată.

Din bilanţul la data de 31.12.2014 (f.21-24 vol. 1 dosar fond pct. IV lit. D) rezultă că debitoarea are datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an de 35.189.750 lei, iar disponibilităţile în casă şi conturile bancare au fost de 225.455 lei (pct. pct. IV), sume din care rezultă că nu se puteau acoperi creanţele indicate în lista creditorilor (f. 92-100 vol. 1).

Creditoarea a mai susţinut că în baza contractelor de prestării servicii (proiectare) şi actelor adiţionale anexate la prezenta cerere, a executat lucrări necesare F.U.Z., S. de cereale şi F. de ţevi Z., lucrări contractate de debitoare, dar în cea mai mare parte în scopul realizării investiţiei F. de ulei, motiv pentru care, cheltuielile efectuate ar fi trebuit evidenţiate ca împrumuturi acordate de debitoare altor societăţi.

Motivul invocat de contestatoare în ce priveşte existenţa unor contracte şi acte adiţionale încheiate cu debitoare care ar fi trebuit evidenţiate ca împrumuturi acordate altor societăţi, în raport de actele depuse, nu poate justifica revocarea încheierii de deschidere a procedurii.

Creditoarea a depus la dosar (f.75-87 vol. 7) contractele de prestări servicii nr. 190/2011 şi actele adiţionale  la acesta şi contractul nr. 201/17.10.2011 şi actul adiţional la acesta, încheiate cu debitoarea.

Obiectul contractului nr. 190/28.07.2011, potrivit art. 1 l-a constituit elaborarea documentaţiei de proiectare la faza D.E. - detalii de execuţie pentru lucrări de alimentare cu apă şi canalizare în incinta Z. SA, necesare F. de ulei şi F. de ţevi Z., iar a contractului nr. 201/17.10.2011 realizarea documentaţiei pentru asigurare utilităţi ,,F. de ulei „

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că obiectivele  care au făcut obiectul contractelor de prestări servicii au fost realizate în interesul altor societăţi, creditoarea opozantă este parte contractantă, nu a invocat motivele de nelegalitate  a respectivelor deşi au trecut 5 ani de la încheierea acestora, iar în această fază procesuală nu se poate aprecia asupra temeiniciei susţinerilor sale.

În acelaşi timp, se apreciază că nu este întemeiată nici susţinerea creditoarei opozante, potrivit căreia s-ar impune admiterea opoziţiei la deschiderea procedurii pentru a nu se ajunge la deschiderea procedurii falimentului şi împotriva sa.

Potrivit art. 71 alin.1 din Legea nr. 85/2014, în cazul în care se constată că,  cererea debitorului corespunde condiţiilor prevăzute la art. 66, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale.

În cauză, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 66 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, neavând relevanţă dificultăţile financiare pe care le-ar genera asupra unei societăţi creditoare .

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 71 alin.2 din Legea nr. 85/2014 a fost respinsă ca nefondată opoziţia la deschiderea procedurii debitoarei SC Z. SA Z. formulată de creditoarea SC I.S.P.C.A.I.A SA Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea SC I.S.P.C.A.I.A SA, solicitând admiterea apelului şi anularea/schimbarea în tot a hotărârii apelate.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că intimata-debitoare nu prezintă lista completă a tuturor bunurilor debitoarei, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitoarea şi-a rulat fondurile în ultimele 6 luni înaintea deschiderii procedurii insolvenţei şi bunurile imobile-terenuri.

A menţionat apelanta că în procedura de executare silită asupra veniturilor băneşti a SC Z. SA aflate în posesia terţului poprit CEC B. S.A., împotriva căruia instanţa de fond Judecătoria Zimnicea, în dosarul nr.175/339/2015 a validat poprirea, a constatat că CEC B. S.A. a riscat această sancţiune (validarea popririi şi efectele validării),neîndeplinindu-şi obligaţiile prevăzute de art.784 alin.(l) şi alin.(2) Cod de procedură civilă,faţă de executorul judecătoresc M. D.. Terţul poprit a menţionat că intimata-debitoare are 6(şase) conturi bancare, în lei pentru o sumă totală de 4.827.260,51 lei, denumire produs - consemnări judiciare şi 1(unu)cont bancar pentru suma de 813.919,21 lei, denumire produs - consemnare pe seama PF şi PJ.

S-a mai învederat că CEC B.S.A., în singurul înscris semnat de S. S. P. şi C. j. P. se menţionează că asupra conturilor debitorului urmărit SC Z. SA s-a înfiinţat anterior o poprire la cererea BEJA D. D. BEJ T. BO. O.pentru suma de 700,31 RON 480 EUR 823,95 RON.

A mai arătat apelanta că în considerentele Sentinţei Civile nr. 370/2015 Tribunalul Teleorman a reţinut că debitoarea nu are cont curent la acea bancă (CEC B. SA), ce are consemnate sume de valoare mică, sume de care aceasta nu poate dispune în fapt, la deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei SC Z. SA, deşi aceasta susţine că nu are conturi deschise la această unitate.

În ceea ce priveşte bunurile imobile-terenuri, s-a arătat că potrivit adresei nr. 51083/12.01.2015 a Primăriei oraşului Z. -Birou venituri, contribuabilul Z. SA are în proprietate privată cu procent de proprietate 100%,terenuri în suprafaţă totală de 102.803,42 m2 .

Potrivit declaraţiei intimatei-debitoare SC Z. SA , la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, lista terenurilor SC Z. SA însumează 69.210,20 m2. Nu rezultă din declaraţia intimatei-debitoare SC Z. SA că în intervalul 12.01.2015-29.05.2015 (data înregistrării cererii intimatei-debitoare la Tribunalul Teleorman în dosarul nr.2067/87/2015), intimata debitoare ar fi făcut transferuri din patrimoniul SC Z. SA.

Prin Raportul în temeiul dispoziţiilor art.92 din Legea nr.85/2014 administratorul judiciar T.I. SPRL, prezintă situaţia terenurilor şi clădirilor, suprafaţa construită şi liberă de construcţii, fiind în total este de 69.210,25 m2.

Referitor la datoriile debitoarei, s-a menţionat că potrivit Raportului întocmit în temeiul dispoziţiilor art.92 din Legea nr.85/2014, al administratorului judiciar T.I. SPRL, la data deschiderii procedurii societatea avea înscrise în contabilitate datorii totale erau de 45.239.020 lei, faţă de 43.396.380 lei în cererea intimatei-debitoare de deschidere a procedurii insolvenţei, o diferenţă de aproape 1,8 milioane lei. În raport s-a menţionat că societatea a realizat pierderi în ultimii 4 ani ceea ce a dus la scăderea activului contabil, dar în acelaşi raport s-a menţionat 1a capitolul evoluţia cifrei de afaceri şi a rezultatelor intimatei - debitoare faptul că aceasta din urmă a realizat profit în anii 2011 şi 2012 , iar pierderi în anii 2013 şi 2014.

A menţionat apelanta că a efectuat prestări de servicii în temeiul unui contract încheiat cu intimata-debitoare, pentru investiţia F. de U.Z., astăzi D.B.C.A rezultând că intimata-debitoare a avut şi are cheltuieli pentru constituirea şi funcţionarea altei societăţi, o cauză a datoriilor intimatei - debitoare. Prestările de servicii ale apelantei-creditoare SC ISPCAIA SA rezultă şi din obiectul contractului nr.190/2011 şi actele adiţionale la contractul nr.l90/2011,încheiat între apelanta-creditoare şi intimata-debitoare, un exemplu de cheltuieli pe seama şi în interesul altei firme din grup, astăzi datorii ale intimatei-debitoare.

În consecinţă, s-a apreciat că opoziţia formulată de apelanta creditoare SC ISPCAIA SA se înscrie în condiţiile prevăzute la art.66 Legea nr.85/2014,deoarece cererea intimatei-debitoare SC Z. SA este introdusă cu rea-credinţă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.85/2014 şi a Codului de procedură civilă.

Intimata prin administrator judiciar a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, s-a arătat că din documentele care au fost depuse la dosarul cauzei în susţinerea cererii, rezultă indubitabil, că ne aflam în faţa unei situaţii de imposibilitate de acoperire a datoriilor exigibile cu fondurile băneşti disponibile ceea ce conduce la obligaţia legală a organelor de conducere de a iniţia procedura de insolvenţă.

În ceea ce priveşte existenţa conturilor bancare ale debitoarei Z SA deschise la CEC B în care s-ar afla un disponibil de aproximativ 5 milioane de lei şi că acest aspect ar fi fost ascuns de către debitoare la deschiderea procedurii şi, ulterior, şi de către administratorul judiciar, s-a arătat că din Adresa ataşată prezentei emisă de CEC B. SA (Anexa 1) este în afara oricărui dubiu că debitoarea Z SA nu a avut conturi la această bancă.

În ceea ce priveşte discrepanţa în suprafaţa terenurilor raportat la Adresa nr.51083/12.01.2015 emisă de P.Z. şi ceea ce s-a reţinut de către administratorul judiciar în Raportul privind cauzele şi împrejurările insolvenţei, această discrepanţă este rezultatul unei erori în evidenţele Primăriei, fiind vorba de terenuri care au fost înstrăinate de debitoare cu mult anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în anul 2010 şi care transferuri nu se circumscriu nici măcar ultimelor trei ani anterior deschiderii procedurii. În acest sens, a fost ataşată corespondenţa purtată de societate şi răspunsul P.Z. care clarifica chestiunea suprafeţei terenurilor sub forma Anexei 2.

Cât priveşte fondul opoziţiei, s-a apreciat că aceasta este vădit nefondată, societatea având dificultăţi financiare generate de lipsa de finanţare, lipsa unor comenzi care sa asigure desfacerea produselor societăţii care a culminat cu instituirea unor masuri de blocare a conturilor, aspecte ce se circumscriu în mod indubitabil definiţiei stării de insolvenţă prevăzuta de dispoziţiile Legii 85/2014. A menţionat administratorul judiciar că a întocmit Raportul privind cauzele şi împrejurările insolvenţei societăţii ce a fost depus la dosarul cauzei şi publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 13873/13.08.2015 în care este prezentată în detaliu analiza financiară şi economică a Societăţii din care rezultă fără dubiu că la data deschiderii procedurii în 11.06.2015 societatea se afla în stare de insolvenţă şi singura opţiune de deblocare a activităţii şi, implicit, de plată a creanţelor creditorilor, inclusiv a apelantei contestatoare, era aceea de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.

Raportul privind cauzele şi împrejurările insolvenţei societăţii a fost aprobat cu votul a 97,31% din creditorii care au votat în adunarea creditorilor ce a avut loc în data de 17 august 2015 la sediul Societăţii, creditorii prezenţi sau care au prezentat puncte de vedere în scris reprezentând 50,04% din totalul masei credale. Un exemplar al Procesului verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 17 august 2015 a fost depus la dosarul cauzei şi publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 13990/17.08.2015.

În considerarea celor de mai sus, în opinia administratorului judiciar care a analizat situaţia economică şi financiară a societăţii la data deschiderii procedurii, societatea se afla în stare de insolvenţă fiind lipsită de lichidităţi pentru achitarea creanţelor exigibile din toate categoriile de creanţe deci, atât creanţe garantate reprezentate de credite bancare, creanţe bugetare, cât şi creanţe salariale, aşa cum rezulta din cuprinsul Tabelului Preliminar

 Faţă de aceste considerente, s-a solicitat respingerea apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 370 din 03.09.2015 pronunţată de Tribunalul Teleorman ca nefondat cu consecinţa menţinerii în tot a sentinţei apelate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm, art. 480 alin 1 Cod procedura civilă, art. 66, art. 67 din Legea 85/2014.

Apelanta creditoare a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Examinând apelul declarat de către creditoarea SC IPSCAIA SA în raport de motivele de apel invocate, de dispoziţiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2014 privind procedura insolvenţei şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 66 alin. 1 din legea nr. 85/2014, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor acestei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Cererea debitorului trebuie să fie însoţită de actele prevăzute la art. 67.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii la cererea debitorului orice creditor poate formula opoziţie conform art. 71 alin. 2 din legea nr.85/2014, prin care se urmăreşte revocarea încheierii de deschidere a procedurii. Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că prin opoziţie creditorii pot invoca doar chestiuni aflate în directă legătură cu deschiderea procedurii, şi nu alte aspecte adiacente ce urmează a fi analizate de către administratorul judiciar sau judecătorul sindic pe parcursul soluţionării procedurii.

În această ordine de idei, Curtea va proceda la analizarea motivelor de apel din perspectiva argumentelor ce privesc existenţa stării de insolvenţă, dar şi verificarea îndeplinirii de către debitoare a obligaţiei de-a depune documentele prevăzute de art. 67 alin. 1 din legea nr. 85/2014, urmărindu-se să se asigure, cel puţin la stadiul incipient al procedurii, legalitatea procedurii de executare colectivă.

Sub un prim aspect, Curtea apreciază că în mod legal şi temeinic a reţinut judecătorul sindic faptul că intimata debitoare se afla în stare de insolvenţă, critica invocată şi reluată în cadrul apelului fiind nefondată.

În conformitate cu art. 5 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Conform art.5 pct.72 din legea nr. 85/2014, cuantumul datoriilor trebuie să depăşească valoarea prag de 40.000 lei.

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, Curtea constată că apelanta debitoare este în stare de insolvenţă, având în vedere cuantumul datoriilor astfel cum rezultă din cuprinsul bilanţului depus la dosar (filele 34-37 dosar fond). Bilanţul depus la dosar demonstrează faptul că la data de 31.12.2014, intimata debitoare avea datorii în cuantum de 35.189.750 lei faţă de disponibilităţile băneşti de 225.455 lei, aspect reţinut de altfel corect de prima instanţă. De asemenea, starea de insolvenţă se menţine şi chiar se accentuează la data deschiderii procedurii, la care cuantumul datoriilor a fost de 45.239.020 lei faţă de un nivel al disponibilităţilor băneşti de 225.455 lei (astfel cum rezultă din cuprinsul raportului asupra cauzelor insolvenţei întocmit de administratorul judiciar filele 20-26 dosar apel dar şi din cuprinsul tabelului preliminar (filele 49-54 doar apel).

Menţiunile din cuprinsul raportului administratorului judiciar cu privire la cauzele producerii stării de insolvenţă invocate de către apelantă nu prezintă relevanţă, acestea neputând fi cenzurate de către judecătorul sindic şi implicit nici de către instanţa de apel, şi cu atât mai puţin pe calea procesuală a opoziţiei la deschiderea procedurii. Cu alte cuvinte, opoziţia la deschiderea procedurii nu poate fi fundamentată, astfel cum pretinde apelanta, pe aspecte privitoare la provenienţa datoriilor debitoarei, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost întocmit de către administratorul judiciar desemnat un tabel preliminar al obligaţiilor, acesta fiind ulterior pronunţării cererii de deschidere a procedurii. Astfel cum s-a reţinut şi anterior, opoziţia la deschiderea procedurii urmăreşte verificarea legalităţii îndepliniri condiţiilor legale în momentul formulării cererii de către debitoare, şi nu alte aspecte ulterioare procedurii.

Pe de altă parte, Curtea constată că în raport de probatoriul administrat în cauză, nu se poate reţine existenţa vreunei datorii cu caracter fictiv, după cum apelanta nu a demonstrat că ar fi fost efectuate cheltuieli pe seama şi interesul altor firme care fac parte din acelaşi grup de interese ale debitoarei, nefiind indicate care ar fi acele cheltuieli, care ar fi societăţile care fac parte din acelaşi grup de interese, şi nici existenţa acestui grup de interese. Contractul de prestări servicii nr. 190/2011, la care apelanta face referire, este încheiat de către intimata debitoare cu apelanta creditoare şi vizează într-adevăr efectuarea de lucrări necesare F.de U. şi F. de Ţ. Z., dar nu şi faptul că ar reprezenta un exemplu de cheltuieli efectuate pe seama şi în interesul altor firme din grupul debitoarei.

Referitor la cea de-a doua critică, privind pretinsa neîndeplinire de către intimata debitoare a actelor prevăzute la art. 67 din legea nr. 85/2014, Curtea o apreciază de asemenea ca nefondată.

Susţine astfel apelanta că intimata debitoare nu a depus la dosar lista completă a tuturor bunurilor, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitoarea şi-a rulat fondurile înaintea deschiderii procedurii insolvenţei. Se constată însă că debitoarea a depus la dosar lista conturilor sale bancare (fila 13 dosar apel).

În ceea ce priveşte sumele de bani pe care apelanta creditoare susţine că le-ar deţine debitoarea şi pe care aceasta nu le-ar fi declarat în lista anexată cererii de deschidere a procedurii, Curtea reţine că adresa la care apelanta face referire (fila 15 dosar fond), CEC B.SA a comunicat faptul că debitoarea figurează cu sume de bani în evidenţele acesteia, însă debitoarea nu are drept de dispoziţie asupra acestora, fiind consemnate pe seama şi la dispoziţia altor persoane (astfel cum rezultă şi din întâmpinarea depusă de CEC B. în cadrul dosarului având ca obiect validare poprire fila 12 dosar fond). Totodată, din adresa comunicată de CEC B. SA administratorului special al debitoarei (fila 45 dosar apel), rezultă că debitoarea figurează în evidenţa băncii doar cu sume consemnate. De menţionat este faptul că aceste argumente vizează doar faza actuală a procedurii, nefiind exclus ca administratorul judiciar să efectueze în îndeplinirea atribuţiilor sale verificări cu privire la sumele de bani aflate în conturile debitoarei. Ceea ce este relevant la acest moment este faptul că debitoarea şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 67 alin. 1 lit. b din legea nr. 85/2014.

În ceea ce priveşte bunurile imobile-terenuri ale debitoarei, apelanta creditoare a susţinut că potrivit adresei nr. 51083/12.01.2015 a P. oraşului Z. - Birou venituri, contribuabilul Z. SA are în proprietate privată cu procent de proprietate 100%,terenuri în suprafaţă totală de 102.803,42 m2 . Cu toate acestea, la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, lista terenurilor SC Z. SA însumează 69.210,20 m2, aceasta fiind şi suprafaţa reţinută de către administratorul judiciar T. I. SPRL în raportul întocmit în temeiul dispoziţiilor art.92 din Legea nr.85/2014, fără a rezulta din declaraţia intimatei-debitoare SC Z. SA că în intervalul 12.01.2015-29.05.2015 (data înregistrării cererii intimatei-debitoare la Tribunalul Teleorman în dosarul nr.2067/87/2015), intimata debitoare ar fi făcut transferuri din patrimoniul SC Z. SA.

Curtea constată că prin declaraţia efectuată conform art. 67 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2014, intimata debitoarea a precizat că nu a efectuat transferuri patrimoniale în cele 6 luni anterioare formulării cererii, cu excepţia celor care se încadrează în activitatea curentă. În ceea ce priveşte diferenţa de suprafaţă de teren de 102.803,42 m2, cu care debitoarea figurează în evidenţele Primăriei oraşului Z. şi cea de 69.210,20 m2 declarată de societate şi reţinută şi de administratorul judiciar, acesta din urmă a precizat că aceasta se datorează unei erori de înregistrate în evidenţele primăriei, fiind vorba de terenuri care au fost înstrăinate de societate în anul 2010, solicitându-se de altfel primăriei efectuarea de modificări prin scăderea suprafeţelor înstrăinate (astfel cum rezultă din cuprinsul corespondenţei depuse la dosar filele 46-47 dosar apel).

Existenţa acestor discrepanţe nu are semnificaţia neîndeplinirii de către intimata debitoare a depunerii documentelor prevăzute la art. 67 alin. 1 din legea nr. 85/2014, aspect reţinut de altfel în mod corect de prima instanţă.

În consecinţă, raportat la considerentele reţinute anterior, constatând că sentinţa pronunţată de judecătorul sindic este legală şi temeinică, faptul că cererea de deschidere a  procedurii insolvenţei nu a fost formulată cu rea credinţă de către debitoare, aceasta având de altfel obligaţia legală de-a formula o astfel de cerere ţinând seama de faptul că se află în stare de insolvenţă conform art. 66 alin. 1 din legea nr. 85/2014, precum şi caracterul nefondat al motivelor de apel, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare