Exercitarea acţiunii civile în procesul penal împotriva părții vătămate. Inadmisibilitate

Prin sentinţa penală nr 455 din 11 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar. nr.18042/193/2014 a fost condamnat inculpatul E. F., pentru săvârşirea infracţiunii prev.  de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal la pedeapsa de 4.500 lei amendă penală.

În temeiul art.61 alin.2, 4 lit. c, alin.6 din Codul penal s-a constatat că amenda aplicată inculpatului corespunde unui număr de 180 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile - amendă fiind de 25 lei.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 Cod penal. A fost obligat inculpatul E. F. să plătească părții civile E. M. suma de 2.500 lei, daune materiale,  4.000 lei daune morale și 150 lei cheltuieli de judecată,  restul pretențiilor civile fiind respinse ca nefondate.

Inculpatul E. F și partea civilă E. M au fost obligaţi .să plătească, fiecare, părții civile Spitalul Județean de Urgență câte 214,15 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, și părții civile S.J.A. Botoșani câte 158 lei, reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală.

A mai fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 18.05.2014, în jurul orei 0400, persoana vătămată E. M., însoţită de fratele său, E. G., se întorcea pe drumul sătesc de la discoteca organizată în satul D.. Ajungând în apropierea locuinţei lor, aceştia s-au întâlnit cu martorii M. I. şi M. C., din aceeaşi localitate şi, pe fondul unor relaţii conflictuale preexistente, au început să-şi adreseze reciproc injurii, cuvinte jignitoare, iar mai apoi s-au îmbrâncit.

Conflictul a fost observat de inculpatul E. F., vărul martorului M.I., care venea şi el de la discoteca organizată în sat. Inculpatul a solicitat fraţilor E. G. şi E. M.. să-l lase în pace pe vărul său, însă aceştia nu s-au conformat, ba, mai mult, enervat de intervenţia inculpatului, E. G.., fratele persoanei vătămate, l-a lovit în mod repetat cu pumnul în zona feţei, apoi a intervenit şi persoana vătămată E. M. care l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona gâtului.

Observând că fraţii E G şi E. M. nu vor să înceteze agresiunea fizică îndreptată împotriva sa, inculpatul a sărit gardul în curtea martorului C.G, de unde a luat o bucată de lemn,  apoi a ieşit pe drumul public şi a lovit-o pe persoana vătămată E. M., în mod repetat, cu bucata de lemn în zona feţei şi a spatelui, E.M. căzând în şanţul drumului.

După ce partea vătămată E. M. a căzut, inculpatul s-a îndreptat spre fratele acesteia, E. G., pe care l-a lovit cu pumnii şi picioarele.

Conflictul a luat sfârşit, datorită intervenţiei martorilor M. V. şi B. L., care i-au separat pe fraţii E. şi inculpat din îmbrânceala reciprocă. După consumarea agresiunii fizice atât inculpatul, cât şi persoana vătămată s-au deplasat la domiciliile lor.

Partea vătămată a fost consultată de medicul legist, în certificatul medico-legal reținându-se că a suferit leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corpuri şi mijloace contondente şi de corpuri dure, pot data din 18.05.2014, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În perioada 19.05 - 22.05.2014, persoana vătămată E. M. a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă - Secţia Chirurgie.

Deşi a fost antrenat în conflict, fiind lovit de inculpat, fratele persoanei vătămate, respectiv martorul E. G., nu s-a adresat Serviciului de Medicină Legală, în vederea eliberării certificatului medico-legal şi nici nu a depus plângere penală faţă de E. F. pentru comiterea infracţiunii de „lovire sau alte violente".

Inculpatul E. F., a susţinut că a fost provocat şi lovit de fraţii E. M. şi E. G., dar nu a solicitat să se efectueze cercetări faţă de aceştia şi nu a depus plângere penală cu privire la comiterea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe", recunoscând că a lovit-o pe persoana vătămată E. M., însă a fost provocat de atitudinea agresivă a acesteia.

Prima instanţă a reţinut conduita provocatoare a persoanei vătămate E. M, acesta şi fratele său, E. G., fiind iniţiatorii agresiunii fizice îndreptate împotriva inculpatului E.F, iar actele materiale de lovire atribuite inculpatului au constituit o ripostă la manifestările violente ale persoanei vătămate asupra martorului M.I, apoi, odată cu escaladarea conflictului, asupra sa, astfel încât prima instanță a considerat că în mod justificat s-a reținut în beneficiul inculpatului E. F. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. l lit. a din Codul penal.

În consecinţă prima instanţă a procedat la sancţionarea penală a inculpatului la pedeapsa amenzii, având în vedere circumstanţele generale de individualizare enunţate de dispoziţiile art. 74 Cod penal, precum şi circumstanţele personale ale acestuia.

În ce privește latura civilă, prima instanță a reţinut că partea vătămată E. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, daune materiale, reprezentând analize medicale, medicamente și tratament medical, suma de 8.000 lei, daune morale, reprezentând suferința părții civile și 300 lei cheltuieli de judecată.

În ce privește daunele materiale, întrucât din probatoriul administrat a rezultat că partea civilă E. M a cheltuit o sumă mai mică decât cea solicitată, dar și faptul că este cea care a provocat conflictul, considerând că are o culpă în proporție de 50%, prima instanţă a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de aceasta.

Relativ la daunele morale solicitate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că suferinţele produse prin fapta inculpatului E. F. au fost de natură a produce traume fizice şi psihice părţii vătămate, fiind dovedite de numărul destul de mare de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie pentru vindecare, însă a apreciat că suma solicitată este mult prea mare, reținând și gradul de culpă a părţii civile care, prin atitudinea sa, a determinat acțiunea inculpatului.

De asemenea, prima instanță a reţinut că Spitalul Județean de Urgență s-a constituit parte civilă cu suma de 429,654 lei, cheltuieli de spitalizare, iar Serviciul Județean de Ambulanță s-a constituit parte civilă cu suma de 315,70 lei, cheltuieli de transport și asistență medicală.

Văzând dispozițiile art. 320 din Legea 95/2006, precum și gradul de culpă al inculpatului și părții vătămate, instanța de fond a obligat inculpatul E. F și partea civilă E. M. să plătească, fiecare, părții civile Spitalul Județean de Urgență câte 214,15 lei, cheltuieli de spitalizare și părții civile S.J.A: câte 158 lei cheltuieli de transport și asistență medicală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi inculpatul E. F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale cât şi a celei civile.Prin decizia penală nr. 891 din 27 octombrie 2016 pronunţată în ds. nr.18042/193/2014, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile dispunând redozarea pedepsei aplicate inculpatului, reducerea despăgubirilor morale acordate părţii civile E.M. şi înlăturarea din sentinţă a dispoziţiei de obligare a părţii civile E. M. la plata sumei de 214,15 lei în favoarea părţii civile Spitalul de Urgenţă şi a sumei de 158 lei în favoarea părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă.

Curtea a constatat, între altele că, sub aspectul laturii civile, prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală în ce priveşte dispoziţia de obligare a părţii civile E. M. la plata sumei de 214,15 lei în favoarea părţii civile Spitalul de Urgență, precum şi a sumei de 158 lei în favoarea părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă, soluţie criticată pe bună dreptate de parchet.

Astfel, deşi partea civilă a avut un grad de culpă la producerea prejudiciului cauzat nu doar ei ci şi celor două părţi civile mai sus arătate, nu poate fi subiect pentru tragerea la răspundere civilă în propriul proces în care are nu are nici calitate de inculpat şi nici aceea de parte responsabilă civilmente.Astfel, potrivit disp. art. 19 alin.(1) şi (2) Cod procedură penală, „ (1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

(2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.”

Analizând textul de  lege mai sus citat, rezultă, până la evidenţă, că acţiunea civilă alăturată unei acţiuni penale se exercită întotdeauna numai împotriva inculpatului şi, după caz,  a părţii responsabile civilmente, nefiind prin urmare posibilă exercitarea unei astfel de acţiuni şi împotriva persoanei vătămate.

De asemenea, şi disp. art. 86 Cod procedură penală  constituie un argument legal în sprijinul acestei opinii, dispoziţii potrivit cărora, „ Persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente.”

În speţă, persoana vătămată a participat în proces doar ca parte civilă, conform art. 32 Cod procedură penală, neavând deci nici calitatea de inculpat şi nici aceea de parte responsabilă civilmente pentru a putea fi obligată la plata despăgubirilor civile, aşa cum în mod greşit a procedat instanţa de fond.

Domenii speta

Spete similare