Cerere de revizuire inadmisibilă

Cerere de revizuire inadmisibilă

- art.326 alin. 3 Cod de procedură civilă

- art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă

- art. 6 din C.E.D.O.

- art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 1 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea unei instanţe de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii dacă dispozitivul acesteia cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, criticile revizuentei nu sunt întemeiate.

Curtea a constatat că revizuenta apreciază că dispozitivul deciziei contestate nu poate fi adus la îndeplinire întrucât nici A.N.R.P., nici Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu au obligaţia de a plăti despăgubirea cuvenită pentru imobilul din litigiu.

S-a reţinut că acest motiv de revizuire poate fi invocat atunci când contrarietatea există în chiar cuprinsul dispozitivului. S-a constatat că prin decizia contestată a fost respins recursul reclamantei şi a fost admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost modificată în parte sentinţa, în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P..

Faptul că, prin dispozitiv, s-a respins acţiunea faţă de ambii pârâţi, nu constituie o situaţie de contradicţie prin ea însăşi. Examinând considerentele deciziei, care explicitează dispozitivul, rezultă că instanţa a reţinut că revizuenta nu a solicitat, în urma modificărilor de acţiune, obligarea la despăgubiri a pârâţilor din cauză.

Astfel că, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ambilor pârâţi nu este contradictorie, din considerente rezultând că excepţia a fost admisă ca urmare a constatării că, în urma modificării acţiunii, reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, ci numai obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată ori, în subsidiar, potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei. Instanţa de recurs a constatat că A.N.R.P. şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu pot sta în proces în calitate de pârâte cu privire la o cerere de plată în numerar a despăgubirilor.

Prin considerentele Deciziei nr. 590/2016 a fost schimbată motivarea primei instanţe în ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., în sensul că aceasta nu are calitate, nu numai pentru că nu are obligaţia legală de a plăti despăgubiri, ci şi pentru că reclamanta şi-a modificat acţiunea şi nu a mai solicitat plata sumei de bani constând în despăgubiri.

Constatând că nu există contrarietate în dispozitivul deciziei pronunţate de instanţa de recurs, faţă de considerentele care îl lămuresc, Curtea a apreciat că cererea de revizuire pe acest motiv este inadmisibilă, potrivit art. 326 alin. 3 Cod de procedură civilă.

Referitor la motivul de revizuire încadrat la art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea unei instanţe de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat.

Astfel, revizuenta nu a detaliat acest motiv şi nu a arătat care din cele trei situaţii prevăzute de textul de lege (s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut / nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut / s-a dat mai mult decât s-a cerut) este incidentă în speţă. Constatând că instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele în care a fost sesizată, cu respectarea principiului disponibilităţii, Curtea a apreciat că motivul de revizuire nu este fondat.

Nici motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă nu este motivat în fapt, Curtea constatând că nu există hotărâri judecătoreşti potrivnice, date de instanţe de judecată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Prin Decizia nr. 3442/CA/2013 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 358/35/2012*, instanţa a constatat tergiversarea dosarului de despăgubire şi încălcarea principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi a obligat Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor să valideze dispoziţia Primarului Municipiului Oradea nr. ... /2007 şi să emită decizie de compensare a imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013. Dosarul administrativ nr. ... /CC a fost soluţionat de Comisia Naţională prin emiterea deciziei de compensare nr.  ...  din 5 decembrie 2013, în cuantum de 166.943 puncte.

Prezentul litigiu are un alt obiect şi cauză, reclamanta întemeindu-şi acţiunea în mod expres pe dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Legii nr. 247/2005 şi O.U.G. nr. 81/2007, solicitând a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei şi obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată, conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, iar în subsidiar, obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, valoarea imobilului stabilindu-se potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei.

Prin urmare şi acest motiv de revizuire este neîntemeiat.

Curtea a mai reţinut şi că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului ca o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare a pretenţiilor. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Cauza Popov contra Republicii Moldova. nr.2. Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).

Prin urmare, este permisă o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, cum sunt cele reglementate la art. 322 Cod de procedură civilă ori, în speţă, nici unul din motivele de revizuire invocate şi întemeiate pe art. 322 nu este fondat.

În consecinţă. Curtea a apreciat că susţinerile revizuentei nu se încadrează în cazurile reglementate la art. 322 Cod de procedură civilă, astfel că în baza art. 326 Cod de procedură civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză

Decizia nr. 1433 din 21.06.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 226/35/ 2016

Prin decizia nr. 590/CA/11.03.2016, pronunţată în dosar nr. 226/35/2016, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă  ... .

A admis ca fondat recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE  ...  – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE  ... , în contradictoriu cu intimata-reclamantă  ...  şi intimatele-pârâte AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR şi COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva Sentinţei nr. 551/17.02.2015, pronunţată de Tribunalul  ... , pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi a respins acţiunea formulată de reclamanta  ... , în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Curtea a apreciat  recursul ca fiind fondat din următoarele considerente:

Curtea a constatat că la data de 03.07.2012 recurenta reclamantă a înregistrat pe rolul Tribunalului  ...  acţiunea prin care a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice alături de A.N.R.P. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect stabilirea de către instanţa de judecată a sumei la care este îndreptăţită la despăgubire  pentru imobilul construcţie şi teren în suprafaţă de 299 mp conform sentinţei nr. 328/C/2007 a Tribunalului  ...  şi obligarea pârâţilor la achitarea sumei respective actualizate. În subsidiar, a solicitat şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea dosarului nr.  ... /CC prin emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, precum şi obligarea pârâţilor la emiterea titlului de plată, conform Legii nr. 247/2005 şi OUG nr. 81/2007.

La data de 12.11.2012 (fila 96 – dosar de fond 6465/111/2012), reclamanta şi-a modificat acţiunea (nu a completat acţiunea), solicitând a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă, iar în subsidiar obligarea acesteia să procedeze la soluţionarea de urgenţă a dosarului nr.  ... /CC în ce priveşte etapa evaluării şi eliberarea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Prin cererea astfel modificată, reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei respective actualizate.

La data de 18.02.2013, după declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Oradea, la fila 14 din dosarul de Curţii de Apel nr. 6465/111/2012, reclamanta a arătat în scris faptul că instanţa de judecată nu a ţinut seama de modificarea sa de acţiune din 12.11.2012, precizând că la acel moment a arătat că pârâţii sunt Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, dar cu toate acestea în sentinţa primei instanţe a fost adăugat şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Prin încheierea din 18.02.2013, dosarul a fost trimis pe cale administrativă Tribunalului  ... .

La data de 25.11.2014, reclamanta a depus o nouă modificare de acţiune, prin care reintroduce în cauză, alături de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Prin cererea modificată reclamanta a solicitat a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei şi obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată, conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, iar în subsidiar, obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, valoarea imobilului stabilindu-se potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei.

Prin răspunsul la întâmpinare din 06.01.2015, reclamanta a răspuns excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice precizând că şi-a modificat acţiunea la 25.11.2014 şi că toţi pârâţii au calitate procesuală pasivă, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice fiind obligat să facă plata despăgubirii potrivit Legii nr. 165/2013.

Prin notele de şedinţă din 12.01.2015, reclamanta arată că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă întrucât dreptul său la restituire prin despăgubiri a fost stabilit prin hotărâre judecătorească anterior Legii nr. 165/2013, iar acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile legilor speciale reparatorii anterioare.

În punctele de vedere depuse la data de 26.01.2015, reclamanta nu mai face nici o referire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român şi nici cu privire la obiectul acţiunii sale.

Prin concluziile scrise, depuse la data de 30.01.2015 (pag. 2), reclamanta a susţinut că atribuţii în plata despăgubirilor are Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Prin concluzii se susţin capetele de acţiune astfel cum au fost formulate la data de 25.11.2014.

Examinând poziţia procesuală a reclamantei, Curtea a constatat că aceasta nu a solicitat obligarea pârâţilor la plata efectivă a despăgubirilor, ci a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei şi obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată ori, în subsidiar, potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei.

Or, potrivit Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005, pe care reclamanta îşi întemeiază acţiunea, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în cereri vizând obligarea la despăgubiri, fie că se invocă dispoziţii speciale, fie că acţiunea se întemeiază pe dreptul comun şi art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, în acord cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul Legii  nr. 27/2011.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 165/2013, statul român prin Ministerul Finanţelor Publice are atribuţii numai în ce priveşte plata sumelor stabilite în titluri, conform art. 31 din acest act normativ.

Or, reclamanta nu a solicitat obligarea la plata efectivă a despăgubirilor prin acţiunea modificată, astfel că argumentele instanţei de fond privind justificarea calităţii procesuale pasive a statului român pe art. 31 din Legea nr. 165/2013 sunt străine de obiectul dedus judecăţii.

În cazul cererii de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, Curtea a constatat că decizia de compensare prin puncte a imobilului se emite de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 21 – 26 din Legea nr. 165/2013, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are atribuţii în emiterea de titluri de plată, potrivit art. 31, dacă deţinătorul optează pentru emiterea titlurilor şi în numerar. Prin urmare, statul român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are nici o obligaţie în aceste etape ale procedurii de despăgubire astfel că nu are nici calitate procesuală pasivă într-o astfel de cerere.

Pentru aceste considerente, recursul recurentului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive de către prima instanţă a fost apreciat ca întemeiat, sentinţa recurată a fost modificată  în sensul admiterii excepţiei invocate cu privire la lipsa de calitate procesuală pasivă a recurentului pârât.

Ca o consecinţă a constatării lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia în prezenta cauză, Curtea a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs vizând soluţia dată celorlalte excepţii procesuale sau asupra fondului cauzei, acţiunea urmând a fi respinsă faţă de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Examinând recursul formulat de recurenta  ... , Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Motivele de recurs vizând greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A.N.R.P. şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au fost considerate ca neîntemeiate, deoarece instanţa de fond a admis această excepţie numai în ce priveşte cererea de obligare a acestor pârâte la plata de despăgubiri. Pe lângă argumentele reţinute de prima instanţă, corecte juridic, privind entitatea căreia îi revine atribuţia de a plăti efectiv despăgubirea, Curtea a constatat că un astfel de capăt de cerere nici nu a fost formulat de către reclamantă, conform  considerentelor menţionate mai sus. De altfel, prin însăşi cererea de recurs recurenta recunoaşte că nu a solicitat achitarea despăgubirilor în numerar de către aceste pârâte (fila 8 din dosarul de recurs). Astfel că, instanţa de recurs a apreciat că A.N.R.P. şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu pot sta în proces în calitate de pârâte cu privire la o cerere de plată în numerar a despăgubirilor.

Curtea a constatat că celelalte motive de recurs, respectiv excepţia neretroactivităţii legii noi, excepţia ultraactivităţii legii vechi, excepţia de neconvenţionalitate şi excepţia puterii de lucru judecat, vizează legea aplicabilă în prezenta cauză, sens în care se reţin incidente prevederile art. 4 şi art. 42 din Legea nr. 165/2013.

Curtea a reţinut că în speţă, nu se contestă puterea lucru judecat a sentinţei nr. 328/2007 a Tribunalului  ...  pronunţată în dosarul nr. 326/111/2006, şi nici instanţa de fond nu a reţinut că aceasta nu are putere de lucru judecat cu privire la drepturile stabilite. Instanţa de fond a analizat drepturile reclamantei ca urmare a obţinerii acestei sentinţe, executate de altfel prin emiterea dispoziţiei Primarului Municipiului Oradea nr.  ... /2007, faţă de procedura reglementată de Legea nr. 165/2013 şi aplicabilitatea ei în speţă.

Conform noilor dispoziţii legale (art. 4 şi art. 42), prevederile Legii  nr. 165/2013 se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru care nu se exercită opţiunea de returnare către comisiile locale de fond funciar se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale, în vederea soluţionării potrivit prevederilor prezentei legi.

Pe de altă parte, astfel cum s-a reţinut şi prin Deciziile în interesul legii nr. 27/2011 şi 33/2008, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii persoana îndreptăţită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu se poate susţine, fără a încălca principiul specialia generalibus derogant, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.

În ceea ce priveşte concordanţa dintre legea specială şi Convenţia europeană, Curtea a constatat că jurisprudenţa CEDO lasă la latitudinea statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviinţă pentru restituirea proprietăţilor preluate de stat sau acordarea de despăgubiri. Mecanismul eficient de protecţie a drepturilor garantate de art. 6 din Convenţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional, la care se referă CEDO în hotărârea-pilot pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, presupune tocmai stabilirea unui sistem eficient şi previzibil de executare într-un timp rezonabil a deciziilor şi dispoziţiilor administrative sau a hotărârilor judecătoreşti irevocabile.

Or, în această materie statul a decis că restituirea în natură şi acordarea măsurilor reparatorii au loc în condiţiile impuse de Legea nr. 10/2001 şi de Legea nr. 247/2005, iar ulterior hotărârii-pilot pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României - prin Legea nr. 165/2013.

Aplicarea legii noi proceselor în curs aflate pe rolul instanţelor de judecată a fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională stabilind că o astfel de reglementare este conformă cu legea fundamentală, în măsura în care termenele de soluţionare a dosarelor de către Secretariatul Comisiei Naţionale nu se aplică cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut corect aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii noi nr. 165/2013, astfel că acţiunea reclamantei întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 este neîntemeiată, acestea fiind abrogate.

De altfel, prin Decizia nr. 3442/CA/2013 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 358/35/2012*, instanţa a făcut aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale, a constatat tergiversarea dosarului de despăgubire şi încălcarea principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi a obligat Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor să valideze dispoziţia Primarului Municipiului Oradea nr.  ... /2007 şi să emită decizie de compensare a imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013.

Dosarul administrativ nr. ... /CC a fost soluţionat de Comisia Na?ională prin emiterea deciziei de compensare nr.  ...  din 5 decembrie 2013, în cuantum de 166.943 puncte.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii în speţă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta  ... .

Împotriva acestei decizii, revizuenta  ...  a formulat cerere de revizuire, solicitând  admiterea cererii de revizuire şi anularea sau modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului formulat revizuentă, respingerea recursului formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi respingerea excepţiilor invocate de pârâte.

În motivare se arată că solicită revizuirea hotărârii în baza art. 322 pct. 1,  2 şi 7 din Vechiul Cod de procedură civilă, apreciind că prin decizia contestată, admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor invocată de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca întemeiată, şi în acelaşi timp admiţându-se şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi respingându-se acţiunea formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, conform acestor dispoziţii nici A.N.R.P., nici Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu au obligaţia de a plăti despăgubirile cuvenite pentru imobilul din  ... .

Pe de altă parte instanţa în mod corect a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

În ce priveşte admiterea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor invocată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca întemeiată, se susţine că nu a solicitat despăgubiri nici în acţiunea introductivă şi nici în cererile modificatoare, această pârâtă având atribuţia de a emite titlul de despăgubire conform art. 41 (3) din Legea 165/2013 sau titlul de compensare conform art. 21 (9) din Legea 165/2013.

În ce priveşte calitatea procesual pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice în ce priveşte plata despăgubirilor, consideră că a dovedit această calitate prin cererea de recurs pag 3, alin 5, prin fraza următoare: „Menţionez ca, conform legii 165/2013 atribuţii de plată are Ministerul Finanţelor Publice conform art.41(4)"

De asemenea conform Deciziei nr.  ... .05.12.2013, prin care s-a soluţionat dosarul nr.  ... /CC de către C.N.C.J, conform art. 31 (3) din Legea 165/2013, atribuţia de plată o are tot Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, dar opţiunea valorificării punctelor şi în numerar se poate face nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, conform art.31(1) din Legea 165/2013.

Conform art. 110 alin. 3 din Codul de procedură civilă (3) „Preşedintele mai poate încuviinţa, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de câte ori va socoti ca cererile sunt îndreptăţite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului."

Referitor la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea de plata a despăgubirilor, invocată de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, instanţa a dat o rezolvare nelegală, aşa după cum se arată şi în cererea de recurs, întrucât la data introducerii acţiunii, atribuţii pentru plata despăgubirilor avea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, lege pe temeiul căreia şi-a fundamentat acţiunea, potrivit cu care A.N.R.R. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.

În modificarea de acţiune din data de 12 nov. 2012, s-a specificat clar atât în principal cât şi în subsidiar ca solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (actualmente Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) la eliberarea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, nicidecum achitarea despăgubirilor în numerar aceasta atribuţie având-o la data respectiva, A.N.R.P. aşa după cum a menţionat mai sus.

Prin Decizia nr. 686/2014, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. 1 lit. a şi art. 21 alin. 5 şi 8 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

Se mai arată că şi CEDO a stabilit ca instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri, constituind o încălcare a art. 6 din Convenţie.

În drept: Cod de procedura civilă art. 322 pct. 1, 2, 5 şi 7, Constituţia României art. 20, art. 148(2), art. 15(2), art. 6 (1) din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, Legea 10/2001, Legea 247/2005, OUG 81/2007, alte articole din Codul de procedură civilă, Codul civil şi Constituţia României.

Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În motivare, se arată că în raport cu motivul ce se regăseşte la art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, cererea de revizuire este netemeinică şi nelegală raportat la susţinerile revizuentei referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la plata despăgubirilor, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere nu cuprinde dispoziţii potrivnice, din moment ce atât instanţa de fond cât şi instanţa de recurs prin hotărârile pronunţate nu au făcut decât să interpreteze în mod temeinic şi legal dispoziţiile legale cu privire la plata despăgubirilor constatând în mod corect faptul că nici A.N.R.P. şi nici C.N.C.I., în baza noilor reglementări nu au atribuţii de plată a despăgubirilor.

În raport cu motivul ce se regăseşte la art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, consideră cererea de revizuire ca fiind netemeinică şi nelegală, faţă de susţinerile reclamantei referitoare la faptul că nu a solicitat plata despăgubirilor, specificându-se că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea la emiterea titlului de plată, ceea ce reprezintă o cerere de plată a despăgubirilor.

În raport cu motivul ce se regăseşte la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, consideră cererea de revizuire ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

-partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

-înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

-înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

-înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

-înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Or, deşi revizuenta invocă, ca motiv de revizuire pct. 5 al art. 322 Cod procedură civilă, aceasta nu menţionează care sunt înscrisurile noi pe care îşi întemeiază cererea de revizuire.

În raport cu motivul ce se regăseşte la art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, a considerat cererea de revizuire ca fiind netemeinică şi nelegală, în speţă, nu se poate reţine existenţa acestui motiv de revizuire, în sensul că cele 2 decizii, la care face referire revizuenta - reclamantă, nu au fost pronunţate în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Astfel, Decizia nr. 590/11.03.2016 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr.6465/111/2012**, având drept obiect cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri. În schimb, Decizia nr. ... /2013 a fost emisă de C.N.C.I. în soluţionarea dosarului de despăgubire nr. ... /CC, prin urmare aceasta fiind emisă de o autoritate publică şi nicidecum de o instanţă judecătorească nu poate fi considerat că se încadrează la pct. 7 al art. 322 Cod procedură civilă.

Aşadar, pentru existenţa motivului de revizuire, la care face referire revizuenta - reclamantă, trebuie să existe o identitate între cauză, obiect şi părţi, identitate, care, în mod evident, nu poate fi constatată în prezenta cauză, aşa cum rezultă din aspectele indicate mai sus.

Se mai arată că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire plata despăgubirilor întrucât Legea nr. 165/2013 a reglementat o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată şi plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură.

La această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată se află sub incidenţa Legii nr. 165/2013 şi care se referă la procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, situaţie reglementată expres de legiuitor prin formularea „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).

Astfel, sub imperiul noii legislaţii aplicabile în prezenta cauză, sarcina plăţii revine în mod exclusiv Ministerului Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nemaiavând obligaţii privind plata despăgubirilor.

Mai mult decât atât, având în vedere dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu dispoziţiile art. 22 alin. (1) - (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/19.06.2013, solicitarea formulată de reclamanţi, ce vizează plata despăgubirilor, este prematură. În susţinerea excepţiei prematurităţii plăţii ce se efectuează de M.F.P., se mai arată că procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

Întrucât noua legislaţie a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către C.C.S.D. a deciziilor conţinând titlul de despăgubire, precum şi condiţiile şi termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluţionarea dosarelor de despăgubire.

Cu privire la solicitarea reclamantei privind să se constate că în baza raportului de expertiză extrajudiciară, valoarea imobilului notificat a fost stabilită la suma de 642.875 RON aceasta este inadmisibilă, prin Legea 165/2013, s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 17 alin.1, lit. a) din actul normativ invocat mai sus, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

Esenţial, este că potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

În acelaşi timp, potrivit art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 "orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."

Prin urmare, solicitarea reclamantei de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma stabilită într-un raport de evaluare, este inadmisibilă în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În motivare, se arată, în plus faţă de întâmpinarea depusă de A.N.R.P., faptul că, în raport cu motivul ce se regăseşte la art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de revizuire este netemeinică şi nelegală întrucât în speţă, nu se poate reţine existenţa acestui motiv de revizuire, în sensul că cele 2 decizii, la care face referire revizuenta - reclamantă, nu au fost pronunţate în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, Decizia nr. 590/11.03.2016 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr.6465/111/2012**, având drept obiect cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri. În schimb, Decizia nr. ... /2013 a fost emisă de C.N.C.I. în soluţionarea dosarului de despăgubire nr. ... /CC, prin urmare aceasta fiind emisă de o autoritate publică şi nicidecum de o instanţă judecătorească nu poate fi considerat că se încadrează la pct. 7 al art. 322 Cod procedură civilă.

Aşadar, pentru existenţa motivului de revizuire, la care face referire revizuenta - reclamantă, trebuie să existe o identitate între cauză, obiect şi părţi, identitate, care nu poate fi constatată în prezenta cauză.

Hotărârea instanţei de recurs este temeinică şi legală în raport de dispoziţiile legii speciale în materia restituirii în natură sau prin echivalent imobilelor preluate în mod abuziv.

În urma publicării Legii nr. 165/2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege. În acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 269/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Curtea a reţinut cu această ocazie că, pentru a contracara riscul menţionat al apariţiei unui dezechilibru procesual şi pentru a conferi în acelaşi timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanţa de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunţe - în acord cu dispoziţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o hotărâre prin care sa instituie în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor obligaţia de a verifica existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia şi de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum şi de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.

În consecinţă, potrivit prevederilor art. 17 afin. (1) lit. a) şi b), precum şi art. 21 - 26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire va fi finalizată prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entităţii învestite de lege. În situaţia în care dosarul este validat de către C.N.C.I., aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. 9 din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grifei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

Reclamanta încearcă să extindă raţionamentul Curţii Constituţionale şi asupra situaţiei în care s-ar aplica la soluţionarea dosarului de despăgubire procedura şi modalitatea de stabilire a cuantumului prevăzute de Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care litigiul ar fi fost declanşat sub imperiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, considerând o astfel de soluţie contrară celor constatate şi dispuse de către Curte.

Reclamanta nu este beneficiara unui drept stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cel puţin nu în ceea ce priveşte întinderea despăgubirilor care urmează a i se acorda, astfel încât dosarul său de despăgubire a fost analizat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013. cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, solicitarea reclamantei de obligare a intimatei la emiterea deciziei conform raportului de evaluare este inadmisibilă în condiţiile noii legi, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, respectiv Legea nr. 165/2013.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 182/2015, s-a reţinut că Legea nr. 165/2013 conţine, la art. 41. norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situaţii care au translatat regimul juridic anterior în vigoare şi care se supun unor reguli speciale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din aceasta, " (1). Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei leg\, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [.,,] (3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1): Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor."

În accepţiunea C.N.C.I. şi a Curţii Constituţionale, conform celor statuate în această decizie, "dosar aprobat" semnifică acele dosare care au parcurs toate operaţiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, fără a fi însă emis titlul de despăgubire în sensul că nu a fost redactată decizia reprezentând titlul de despăgubire, ca act administrativ semnat de preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Dosarul trebuie să fi fost aprobat în sensul supunerii la vot, în cadrul unei şedinţe de lucru a Comisiei Centrale, inclusiv suma de bani stabilită cu titlu de despăgubiri prin raportul de evaluare.

Referitor la soluţionarea dosarului de despăgubire nr.  ... /CC având-o ca titular pe d-na ..., a fost soluţionat de către Comisia Naţională, prin emiterea Deciziei de compensare nr.  ...  din 05.12.2013, în cuantum de 166.943 puncte.

În drept, Legea nr. 165/2013, Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, art. 299 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat-o ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 1 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea unei instanţe de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii dacă dispozitivul acesteia cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, criticile revizuentei nu sunt întemeiate.

Curtea a constatat că revizuenta apreciază că dispozitivul deciziei contestate nu poate fi adus la îndeplinire întrucât nici A.N.R.P., nici Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu au obligaţia de a plăti despăgubirea cuvenită pentru imobilul din litigiu.

S-a reţinut că acest motiv de revizuire poate fi invocat atunci când contrarietatea există în chiar cuprinsul dispozitivului. S-a constatat că prin decizia contestată a fost respins recursul reclamantei şi a fost admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost modificată în parte sentinţa, în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P..

Faptul că, prin dispozitiv, s-a respins acţiunea faţă de ambii pârâţi, nu constituie o situaţie de contradicţie prin ea însăşi. Examinând considerentele deciziei, care explicitează dispozitivul, rezultă că instanţa a reţinut că revizuenta nu a solicitat, în urma modificărilor de acţiune, obligarea la despăgubiri a pârâţilor din cauză.

Astfel că, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ambilor pârâţi nu este contradictorie, din considerente rezultând că excepţia a fost admisă ca urmare a constatării că, în urma modificării acţiunii, reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, ci numai obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată ori, în subsidiar, potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei. Instanţa de recurs a constatat că A.N.R.P. şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu pot sta în proces în calitate de pârâte cu privire la o cerere de plată în numerar a despăgubirilor.

Prin considerentele Deciziei nr. 590/2016 a fost schimbată motivarea primei instanţe în ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., în sensul că aceasta nu are calitate, nu numai pentru că nu are obligaţia legală de a plăti despăgubiri, ci şi pentru că reclamanta şi-a modificat acţiunea şi nu a mai solicitat plata sumei de bani constând în despăgubiri.

Constatând că nu există contrarietate în dispozitivul deciziei pronunţate de instanţa de recurs, faţă de considerentele care îl lămuresc, Curtea a apreciat că cererea de revizuire pe acest motiv este inadmisibilă, potrivit art. 326 alin. 3 Cod de procedură civilă.

Referitor la motivul de revizuire încadrat la art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea unei instanţe de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat.

Astfel, revizuenta nu a detaliat acest motiv şi nu a arătat care din cele trei situaţii prevăzute de textul de lege (s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut / nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut / s-a dat mai mult decât s-a cerut) este incidentă în speţă. Constatând că instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele în care a fost sesizată, cu respectarea principiului disponibilităţii, Curtea a apreciat că motivul de revizuire nu este fondat.

Nici motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă nu este motivat în fapt, Curtea constatând că nu există hotărâri judecătoreşti potrivnice, date de instanţe de judecată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Prin Decizia nr. 3442/CA/2013 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 358/35/2012*, instanţa a constatat tergiversarea dosarului de despăgubire şi încălcarea principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi a obligat Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor să valideze dispoziţia Primarului Municipiului Oradea nr. ... /2007 şi să emită decizie de compensare a imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013. Dosarul administrativ nr. ... /CC a fost soluţionat de Comisia Naţională prin emiterea deciziei de compensare nr.  ...  din 5 decembrie 2013, în cuantum de 166.943 puncte.

Prezentul litigiu are un alt obiect şi cauză, reclamanta întemeindu-şi acţiunea în mod expres pe dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Legii nr. 247/2005 şi O.U.G. nr. 81/2007, solicitând a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei şi obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată, conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, iar în subsidiar, obligarea entităţilor investite de lege la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, valoarea imobilului stabilindu-se potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei.

Prin urmare şi acest motiv de revizuire este neîntemeiat.

Curtea a mai reţinut şi că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului ca o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare a pretenţiilor. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Cauza Popov contra Republicii Moldova. nr.2. Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).

Prin urmare, este permisă o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, cum sunt cele reglementate la art. 322 Cod de procedură civilă ori, în speţă, nici unul din motivele de revizuire invocate şi întemeiate pe art. 322 nu este fondat.

În consecinţă. Curtea a apreciat că susţinerile revizuentei nu se încadrează în cazurile reglementate la art. 322 Cod de procedură civilă, astfel că în baza art. 326 Cod de procedură civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză. Fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare