Anulare acte administrative. Nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare administrativă. Necompetenţa materială a tribunalului în soluţionarea cauzei.

Conform art.79 din Instrucţiunile MAI nr. 830/1999, „sunt competente să execute cercetarea administrativă a pagubelor produse: a) organele din cadrul unităţii în care s-a produs paguba, - comisii de cercetare administrativă formate din cel puţin trei persoane având in componenţă locţiitori al comandantului (şefului) unităţii, şefi de compartimente (serviciu, secţie, birou), stabilite prin ordin de zi pe unitate.”

Deşi s-a reţinut că cei 14 poliţişti au fost încadraţi greşit şi au primit drepturi salariale mai mari în cadrul cercetării administrative, s-a reţinut că doar o parte din sumă trebuie restituită, deşi avea acelaşi izvor.

Contestaţiile nu au fost soluţionate unitar în procedura administrativă, astfel că se impune aplicarea disp.art.36 din O.G.121/1998.

Conform art.109 din Legea nr.188/1999, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Dispoziţiile art.109 din Legea nr.188/1999 au fost modificate prin art.IV din  Legea nr.2/2013 în sensul că s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzelor în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Art.79 din Instrucţiunile MAI nr. 830/1999

Art.36 din O.G. nr. 121/1998

Art.109 din Legea nr. 188/1999

Prin cererea inregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 24.09.2012 sub nr.10928/118/2012 reclamanta [...]  a chemat in judecată pârâţii MAI prin COMISIA DE JURISDICŢIE A IMPUTAŢIILOR şi IPJ CONSTANŢA solicitând anularea Hotărârii nr. 209/9.08.2012 emisa de pârâta MAI - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, anularea Hotararii nr. 114739/25.05.2012 emisă de MAI - IPJ Constanţa prin Comisia de Soluţionarea  Contestaţiilor, anularea deciziei de imputare nr. 1831/22.03.2012 emisă de IPJ Constanţa.

 In motivarea in fapt a cererii, a arătat reclamanta că pe cale de excepţie invocă nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare administrativă din cadrul IPJ Constanţa intrucat au fost incălcate prevederile pct.79 din Instrucţiunile MAI nr.830/1999 care prevad ca „sunt competente sa execute cercetarea administrativă a pagubelor produse: a) organele din cadrul unită?ii in care s-a produs paguba - comisii de cercetare administrativă formate din cel pu?in trei persoane având in componenta loc?iitori ai comandantului unităţii, şefi de compartimente (serviciu, secţie, birou), stabilite prin ordin de zi pe unitate.”

Susţine reclamanta că două membre ale comisiei, respectiv comisar şef [...] şi [...] nu indeplineau aceste condiţii la acel moment.

Opinează reclamanta că atât IPJ Constanţa, cât şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, nu au soluţionat această apărare a sa.

In drept, şi-a intemeiat excepţia pe pct.76 din Instrucţiunile MAI 830/1999 rap. la art.22 şi urm.din OG 121/1998.

Pe fondul cauzei a aratat reclamanta că este funcţionar public cu statut special-ofiţer principal I in cadrul IPJ Constanţa. In baza Legii 330/2009 şi a OUG 1/2010 privind unele masuri pentru reîncadrarea în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, instituţia angajatoare a procedat la reincadrarea pe funcţii a tuturor salariaţilor.

Pentru reîncadrarea pe noua funcţie publică, MAI a elaborat norme ce nu sunt publicate in monitorul oficial, acte ce au fost menţionate in cuprinsul procesului verbal de cercetare administrativa si in decizia de imputare.

In urma acestor acte normative a fost promovată în funcţie, dar dispozitia de promovare nu i-a fost comunicată niciodată şi nu cunoaşte conţinutul acesteia.

Ulterior, la data de 22.07.2011, în urma unui audit public intern efectuat de Direcţia Generală de Audit Intern din cadrul MAI, s-a emis Raportul nr.241753, s-a constatat ca i-au fost acordate drepturi de natură salarială necuvenite.

La data de 02.03.2012 s-a emis de catre IPJ Constanţa adresa nr.23750 prin care se recunoa?te faptul că a interpretat în mod greşit actele normative incidente in reîncadrarea pe funcţii începând cu anul 2010.

In aceasta situatie, consideră reclamanta că nu sunt intrunite elementele esentiale in atragerea raspunderii materiale a poliţistului, conform art.6 din OG nr.121/1998.

Invocă in continuare reclamanta, redându-le disp.art.1,78, 81, 82 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poli?istului, art.1, 5, 31, 62, 76, 84 85, 117,118 din legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, Legea nr.24/2000 şi jurisprudenţa Curţii de Apel Timişoara.

Invocă reclamanta nelegalitatea Hotărârii nr.114739 din 25.05.2012 cu raportarea la decizia de imputare nr.1831 din 22.03.2012 pentru nerespectarea dreptului la apărare prevăzut de art.6 CEDO ?i Constituţia Romaniei.

In drept, cererea a fost intemeiată pe: art.1, 78, 87, 82 din Legea nr. 360/2002, art.21 ?i urm. din HG 991/2005, art.1, 5, 28, 31, 62, 76, 84, 85, 117, 118 din Legea nr.188/1999, art.24 ?i 148 din Constitu?ia României, art.6 CEDO, art.30 ?i urm. din OG 121/1998, art.7 ?i urm.din Legea nr. 554/2004, OG nr. 137/2000, practica judiciara.

In probatiune a solicitat proba cu inscrisuri, martori, expertiza contabilă judiciară, practică judiciară.

Pârâta IPJ Constanta a formulat intâmpinare prin care a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Constan?a in soluţionarea cauzei, in conformitate cu art. 3 ind.1 alin.1 din Codul de procedură civilă.

In ceea ce priveşte nulită?ile invocate de reclamantă, a arătat pârâta ca nelegalitatea constituirii Comisiei de cercetare administrativa din cadrul IPJ Constanta intrucat doi din cei trei membri nu au calitatea de şefi, potrivit Instrucţiunilor MI nr.830/1999 este stipulată o singură interdic?ie referitoare la componen?a Comisiei de cercetare administrativa, in sensul ca din aceasta nu pot face parte persoanele care au legatura cu producerea pagubei. Prin urmare, apreciaza ca a avut loc o incalcare a normei legale.

Pe fondul cauzei, a aratat parata ca, la data de 28.12.2011 IGPR a comunicat catre toate IPJ-urile informarea cu nr.120967/2011 prin care se aducea la cunostinta faptul ca, prin Raportul de audit public intern nr. 241882/19.07.2011 al Directiei generala Audit Intern ce a fost intocmit cu ocazia efectuarii unei misiuni de audit intern la IGPR au fost constate mai multe deficiente. Auditorii au apreciat ca in cursul anului 2010 coeficientul de ierarhizare utilizat la transpunerea si incadrarea ipotetica a unoe functii, prin raportare la functiile similare la 31.12.2009 a fost stabilit prin interpretarea deficitara a normelor incidente, fapt care a condus la nerespectarea prev.art.6 alin. 1 ?i 4 din HG nr. 0154/3.03.2010, fiind acordare necuvenit unele sume de bani personalului unităţii.

In aceste condi?ii, la data de 25.01.2012 prin Dispozitia Sefului IPJ Constanta nr.546 si in temeiul OG nr.121/1998, a Instructiunilor MI nr.830/1999 a fost declansata procedura cercetarii administrative si impotriva reclamnatei.

In urma cercetării administrative s-a re?inut că reclamnata de?inea in cadrul Serviciului Logistic func?ia de ofiter IV, fiind promovată la data de 1.05.2010 in functia de ofiter principal I prin Dispoziţia sefului IPJ Constanta nr.S/244/CT. Comisia a stabilit că ofiţerul a beneficiat de o promovare într-o funcţie cu grad profesional cu patru trepte decât gradul profesional deţinut, contrar prevederilor art.22 alin.4 din Legea nr. 360/2002. In aceste condiţii, prin Dispoziţia sefului IPJ Constanţa nr. 730050/23.01.2012 s-a revenit in parte la dispozitia de promovare, in sensul ca incepand cu data de 15.03.2010 ofiţerul a fost numit in funcţia de ofiţer I. Astfel, comisia a constatat ca ofiţerul a incasat necuvenit suma de 2987 lei, suma de bani pe care aceasta refuza sa o inapoieze.

Concluziile comisiei de cercetare administrativa au fost mentinute ulterior si in caile de atac, inclusiv de către Comisia de Jurisdictie a Imputatiilor din cadrul MAI.

Pârâta Ministerul Afacerilor Interne a formulat intâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului în soluţionarea capătului de cerere avand ca obiect anularea Hotararii nr.209/9.08.2012 emisă de MAI - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, act administrativ jurisdicţional de autoritate, emis de un organ al administratiei publice centrale.

Referitor la fondul cauzei, pârâta a reluat aceleaşi aparari formulate şi de parata IPJ Constanţa referitoare la misiunea de audit, deficienţele constatate si cercetarea administrativă.

Referitor la critica reclamantei cu privire la tardivitatea constituirii comisiei de cercetare administrativă arată că şeful IPJ a luat la cunoştinţa de producerea pagubei prin Nota-raport nr. 28327 din 23.01.20122, iar urmare a acestei note a dispus constituirea comisiei de cercetare administrativă.

Referitor la susţinerea reclamantei că paguba materială nu a fost produsă printr-un fapt ilicit ?i nu a incălcat niciun text de lege din culpă, arată pârâta ca notiunea de paguba este definita prin punctul 4 din Instrucţiunile MI nr.830/1999 „prin paguba adusă Ministerului de Interne se înţelege orice diminuare a mijloacelor materiale si banesti aflate in administrarea sa, fie sub aspectul micsorarii activului (degradarea unui bun, neincasarea unei sume cuvenite unităţii, lipsa din gestiune etc.), fie sub aspectul majorarii pasivului său, iar art.20 alin.1 din OG 121/1998 precizează că „militarii care au incasat sume nedatorate sunt obligaţi să le restituie.”

Mai susţine pârâta că OG 121/1998 reprezinta o reglementare specială in domeniul angajării răspunderii materiale ce derogă de la dispozi?iile dreptului comun in materia angajarii răspunderii materiale prevazute de legea nr.188/1999.

La termenul de judecată din data de 30.05.2013, cu respectarea principiului contradictorialitatii şi oralităţii, in temeiul art.109 din Legea nr.188/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, instanţa a respins ca neintemeiată excepţia necompeten?ei materiale a tribunalului in solu?ionarea cauzei.

La acelaşi termen, instanţa a calificat excep?ia nelegalei constituiri a Comisiei de disciplină ca fiind o aparare pe fondul cauzei, a incuviintat pentru reclamanta si parata IPJ Constanta proba cu inscrisuri şi a constatat că pârâta MAI nu a solicitat administrarea de probe in dovedirea apărărilor formulate.

A fost incuviinţată proba cu inscrisurile depuse de părţi la dosar.

Prin sentinţa civilă nr.4396/25.11.2013, Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâţii MAI prin COMISIA DE JURISDICŢIE A IMPUTAŢIILOR; a anulat Hotărârea nr. 209/9.08.2012 emisă de MAI – Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, Hotărârea nr. 114739/25.05.2012 emisă de IPJ Constanţa – Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Decizia de Imputare nr. 1831/22.03.2012 emisă de IPJ Constanţa şi a respins ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data de 28.12.2011 IGPR a comunicat catre toate IPJ-urile informarea cu nr.120967/2011 prin care se aducea la cunoştinţa faptul că, prin Raportul de audit public intern nr. 241882/19.07.2011 al Direcţiei Generale Audit Intern ce a fost intocmit cu ocazia efectuării unei misiuni de audit intern la IGPR au fost constatate mai multe deficien?e.

Astfel, auditorii au apreciat că in cursul anului 2010 coeficientul de ierarhizare utilizat la transpunerea ?i incadrarea ipotetică a unor functii, prin raportare la func?iile similare la 31.12.2009 a fost stabilit prin interpretarea deficitară a normelor incidente, fapt care a condus la nerespectarea prev. art.6 alin.1 si 4 din HG nr.0154/3.03.2010, fiind acordate necuvenit unele sume de bani personalului unită?ii.

La data de 25.01.2012 prin Dispoziţia Sefului IPJ Constan?a nr.546 în temeiul Instruc?iunilor MAI nr. 830/1999 a fost constituită comisia de cercetare administrativă şi declan?ată procedura cercetării administrative impotriva unui număr de 14 inspectori şi subinspectori de poli?ie, printre care şi reclamanta.

Prin procesul-verbal de cercetare administrativă comun pentru to?i cei 14 inspectori ?i subinspectori de poli?ie s-a constatat ?i calculat suma incasată necuvenit de fiecare ofiter şi subofiţer.

In cuprinsul procesului verbal de cercetare administrativă, se arată pe larg contextul legislativ in care s-a operat încadrarea funcţiilor pentru personalul IPJ ?i anume, faptul că salarizarea poliţiştilor in 2010 s-a realizat potrivit cadrului legal general stabilit in anexa IV din legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale OG 1/2010 iar ulterior acestor incadrări, la data de 03.03.2010 s-a emis HG nr.0154/3.03.2010 comunicată in aprilie 2010  (hotarare cu caracter secret)  prin care s-au stabilit functiile de baza pe grade militare, ?i Ordinul MAI nr.I/0520/7.04.2010 (cu caracter secret) prin care s-au aprobat listele cu asimilarea functiilor pe grade profesionale/militrare, nivelul studiilor ?i coeficien?ii de ierarhizare corespunzatoare posturilor din structura MAI.

Deşi reţine un cuantum total al sumelor achitate necuvenit in valoare de 39.166 lei pentru to?i cei 14 politisti, aferenta anului 2010 si 2011, comisia re?ine că in ceea ce prive?te suma de 16890 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite acordate celor 14 ofiteri in perioada 1.03.2010-22.01.2011 nu se poate re?ine răspunderea materială in sarcina niciunei persoane „intrucat nu exista o fapta cu caracter ilicit, paguba nu s-a produs prin incălcarea unei dispozi?ii legale ?i de asemenea nu s-a produs ca urmare a neexecutării unor obliga?ii de serviciu prevăzute de statute sau regulamente, printr-o ac?iune sau inac?iune ?i in consecinta paguba se datorează unor cauze neprevazute si care nu puteau fi inlăturate”, propunând in final, scăderea din eviden?a contabilă a unită?ii a sumei de 16.890 lei conform art.6 ?i 18 din OG nr.121/1998.

In ceea ce priveste suma de 22.276 lei aferenta anului 2011 s-a propus recuperarea acesteia prin emiterea deciziilor de imputare catre cei 14 politisti fara a se arata care sunt considerentele pentru care sumele achitate necuvenit in 2010 nu pot fi imputate nimanui intrucat nu exista o fapta ilicită, iar sumele achitate in 2011 se vor imputa politistilor.

Apararea reclamantei in sensul în care nu i se poate aplica OG 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor întrucât nu are calitatea de militar, nu poate fi primita intrucat conform art. 9 din OG 121/1998 ”Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2.”

Pentru reclamanta a fost emisa decizia de imputare nr.1831/22.03.2012 pentru suma de 1770 lei  in temeiul OG nr.121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor.

Impotriva deciziei de imputare reclamanta a formulat contestatie administrativa, solutionata prin Hotărârea nr.114739/25.05.2012 prin care a fost respinsă contesta?ia.

Remarcă instanţa din inscrisurile depuse la dosar, că Hotărârea nr. 114739/25.05.2012 emisa in solu?ionarea contesta?iei reclamantei are exact aceleaşi considerente ca şi Hotararea nr.2/17.05.2012 emisă în solu?ionarea contestaţiei formulată de [...], unul din cei 14 poli?i?ti cerceta?i prin procesul verbal de cercetare administrativa comună, menţionat mai sus, cu singura diferenţă că in timp ce reclamantei i-a fost respinsă contesta?ia, pentru acelea?i considerente numitului [...] i-a fost admisă.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 90939 din 24.05.2012 emisă în soluţionarea contestatiei formulată de poliţistul [...] comisia de soluţionare a contestaţiilor a constatat incalcarea pct.79 din Instrucţiunile MI nr. 830/20.01.1999 cu privire la nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare administrativa sub aspectul componentei comisiei de cercetare, fapt ce a determinat in opinia comisiei, nelegalitatea deciziei de imputare.

Retine instanţa astfel, că deşi cercetarea prealabilă a fost efectuată in comun pentru cei 14 politisti, fiind stabilită aceea?i răspundere pentru toţi şi pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept, la solu?ionarea contestatiilor impotriva deciziilor de imputare, soluţiile au fost diferite, uneori chiar arbitrar, de vreme ce cu aceea?i motivare o contesta?ie a fost respinsă ?i alta admisă.

 Dat fiind că cercetarea administrativă a fost efectuată prin acelaşi proces verbal de cercetare administrativă, fiind avute in vedere aceleaşi considerente de fapt si de drept, in solutionarea contestatiilor se impunea respectarea dispozi?iilor art. 36 din OG 121/1991 potrivit căruia: „Dacă pentru paguba produsă s-au stabilit răspunderi materiale în sarcina mai multor persoane, de cererea introdusă de una dintre ele în exercitarea căilor de atac vor beneficia, potrivit cu ceea ce va rezulta privitor la situaţia fiecăreia, şi persoanele care nu au făcut cerere.”

Desi  textul precitat se referă la situa?ia angajării unei răspunderi solidare, ceea ce nu e cazul in speţă, dat fiind ca, potrivit procesului verbal de cercetare administrativă, imprejurarile in care s-a produs paguba şi cauzele care au determinat-o sunt comune si nu a fost stabilită o vinovăţie individuală, ci doar un prejudiciu de recuperat in mod individual, instanţa opineaza ca se impunea aplicarea disp.art.36 din OG 121/1998, pentru evitarea pronuntarii unor solu?ii contradictorii un contestatiile formulate de cei care au făcut obiectul cercetării administrative comune.

Impotriva Hotărârii comisiei de soluţionare a contestaţiilor, reclamanta a formulat plângere la Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului Administra?iei şi Internelor.

Prin Hotărârea nr.209/9.08.2012 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost respinsă plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr.114739 din 25.05.2012.

Instanţa reţine că apărarea reclamantei referitoare la nelegala compunere a comisiei de cercetare administrativa este intemeiată.

Astfel, desi Instructiunile M.I.nr.830/1990 nu sunt publicate in Monitorul Oficial,  partile litigante au sustinut ca pct.79 din Instructiunile nr.830/1999 referitoare la raspunderea materială a militarilor prevede că „Sunt competente să execute cercetarea administrativă a pagubelor produse: a) Organe din cadrul unitatii in care s-a produs paguba: - comisii de cercetare administrativa formate din cel putin trei persoane avand componenta loctiitori ai comandantului (şefului) unitatii, ?efi de compartimente (serviciu, sec?ie, birou) stabilite prin ordin de zi pe unitate:”

Apărarea pârâtelor sub acest aspect, in sensul că, pe de o parte, singura interdicţie prevăzută cu privire la componenţa comisiei de cercetare administrativa ar fi ca persoana care face parte din comisie sa nu aibă legătura cu producerea pagubei, iar pe de alta parte, că aceasta componenţă este cu titlu de recomandare, nu poate fi primită, fiind o interpretare prin care se adaugă la textul legal in mod nepermis. Normele de competenţă ale unei comisii de cercetare administrativă nu pot fi stabilite cu caracter de recomandare ci au caracter obligatoriu.

Prin urmare, dat fiind că două dintre membrele comisiei de cercetare administrativă, respectiv comisar şef de poliţie [...] şi comisar şef de poliţie [...], nu aveau calitatea cerută de lege pentru a face parte din comisia de cercetare administrativă, instanţa apreciază că cercetarea administrativă a fost nelegal efectuata, fiind lovita de nulitate, aspect care determină şi nulitatea actelor efectuate in baza cercetarii adminstrative nelegale.

Susţinerea pârâtei IPJ Constanţa din întâmpinare că Şeful IPJ Constanţa a avut in vedere la desemnarea comisiei, expertiza lor profesională, aceştia fiind angajaţi ai IPJ Constanţa in funcţia de ofiţeri specialişti I, nu poate fi primită, de vreme ce aceştia nu deţineau calitatea cerută de lege pentru a face parte dintr-o comisie de cercetare administrativa.

Art. 2 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor prevede:

„Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.”

In solutionarea contesta?iilor formulate de catre reclamanta s-a re?inut inciden?a prevederilor art.20 alin.1 teza I din OG 121/1998 conform carora „Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligaţi să le restituie”, fără a se avea in vedere că situaţia premisă a incidenţei acestui text de lege, este dată de constatarea vinovatiei persoanei cercetate, conform art.2 din OG 121/1998.

Or, in cauza, reclamanta nu şi-a facut incadrarea in funcţie şi nu şi-a stabilit salariul.

De altfel, in ceea ce priveşte persoanele responsabile cu aplicarea deficitară a normelor legale privind incadrarea si salarizarea, se retine ca  in raportul de audit public intern nr. 241682/19.07.2011, in urma căruia s-a declanşat cercetarea administrativă, auditorii au constatat la capitolul 2.3 „respectarea prevederilor legale cu privire la salarizarea personalului” drept cauza a deficientelor constatate „aplicarea deficitara a prevederilor unor acte normative referitoare la stabilirea si plata drepturilor salariale, de catre persoanele implicate in aceasta activitate”.

Conform art.25 alin.(5) din OG 121/1998 „Decizia de imputare va fi temeinic motivată şi va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată şi organul competent în soluţionarea contestaţiei.

(6) Proba temeiniciei şi legalităţii deciziei de imputare trebuie efectuată de unitatea al cărei comandant sau şef a emis-o.”

Prin decizia de imputare nr.1831/22.03.2012 s-a stabilit la art.1 imputarea sumei de 1770 lei reprezentând sume incasate nedatorate in perioada 23.01.2011-22.01.2012 in sarcina reclamantei [...] motivată in fapt pe acte şi fapte care nu rezultă din actiuni ale reclamantei şi in drept pe disp.art.20 din OG 121/1998 iar prin art.2 se dispune darea la scădere a sumei de 1217 lei motivata de inexistenta unei fapte cu caracter ilicit şi faptului că paguba se datoreaza unor cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate.

In ceea ce priveste contradictia din conţinutul celor două articole sub aspectul vinovatiei si a existentei unei fapte ilicite, apararea reclamantei apare ca intemeiată. O motivare contradictorie nu este de natura sa faca proba temeiniciei si legalitatii deciziei de imputare, in sensul prevazut de art.25 alin.6 din OG 121/1998 intrucat ambele sume au aceeasi natura juridica si anume drepturi salariale incasate de reclamanta.

Ca urmare a celor mai sus arătate, s-a dispus anularea Hotarârii nr. 209/09.08.2012 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputatiilor din cadru M.A.I., a Hotărârii nr. 114739/25.05.2012 emisă de IPJ Constanta - Comisia de Soluţionarea Contestaţiilor, a Deciziei de Imputare nr.1831/22.03.2012 emisă de IPJ Constanţa.

Împotriva acestei soluţii au declarat recurs:

I. IPJ CONSTANŢA, susţinând că nu a făcut decât să respecte prevederile legale în materie şi să-i repună pe toţi ofiţerii aflaţi în situaţii similare cu reclamanta în funcţiile pe care aceştia trebuiau să le deţină conform gradului profesional deţinut.

Greşit s-a reţinut că cercetarea administrativă a fost efectuată în comun pentru cei 14 poliţişti la soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de imputare, soluţiile fiind diferite.

De asemenea, greşit s-a reţinut nelegalitatea compunerii comisiei de cercetare administrativă, întrucât prev.art.79 din Instrucţiunile M.I. 830/1999 cu privire la componenţa comisiei de cercetare administrativă nu prevede sancţiunea actului în cazul în care componenţa comisiei au făcut parte şi persoane care nu au calitate de şefi de compartimente, dar care nu au legătură cu producerea pagubei.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond nu a făcut nici un moment trimitere la disp.art.20 din O.G.121/1998 care prevăd explicit faptul că militarul (poliţistul) care a primit drepturi băneşti necuvenite are obligaţia de a le înapoia.

II. MAI, susţinând că excepţia necompetenţei materiale a fost greşit respinsă în conf.cu art.109 din Legea nr.188/1999, fără a se avea în vedere că s-a solicitat şi anularea  Hotărârii nr.209/2012 (act emis de instituţia centrală).

Pe fondul cauzei, se susţin aceleaşi motive ca ale recurentului I.P.J.Constanţa.

Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Verificând legalitatea şi temeinicia recursurilor, se constată că ambele sunt nefondate din următoarele considerente:

Conform procesului-verbal de cercetare administrativă s-a reţinut că din totalul sumelor achitate necuvenit în valoare de 39.166 lei nu se poate reţine răspunderea materială în sarcina niciunei persoane pentru suma de 16890 lei, întrucât nu există o faptă cu caracter ilicit, paguba nu s-a produs prin încălcarea unei dispoziţii legale şi, de asemenea, nu s-a produs ca urmare a neexecutării unor obligaţii de serviciu pentru o acţiune sau inacţiune şi în consecinţă paguba se datorează unor cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate, această sumă urmând a fi propusă să fie scăzută din evidenţa contabilă conform art.6 şi 18 din O.G.121/1998.

Pentru diferenţa de 22.276 lei aferentă anului 2011 (care avea acelaşi temei ca şi cea de 16.890 lei, respectiv diferenţa salariale ca urmare a încadrării celor 14 ofiţeri conform H.G.0154/2010) s-a dispus recuperarea sa de la persoanele care au încasat-o.

În această situaţie, pentru reclamantă s-a reţinut că se impune recuperarea sumei de 1770 lei fiind emisă decizia de impunere nr.1831/22.03.2012.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei sus-menţionate, însă a fost respinsă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor (Hotărârea nr.114739/2012) şi Comisia de Jurisdicţii a Imputaţiilor (Hotărârea nr.209/2012), deşi în cazul numiţilor [...] şi [...] pârâta I.P.J. Constanţa a admis contestaţiile pentru situaţii similare.

Soluţionarea diferită a contestaţiilor nu trebuie justificată din prisma practicii neunitare a instanţelor.

Soluţia instanţei de fond nu s-a bazat pe soluţionarea arbitrală a contestaţiilor, ci pe îndeplinirea cerinţelor legale.

În acest context s-a avut în vedere că, dacă împrejurările în care s-a produs paguba şi cauzele care au determinat-o sunt comune şi nu a fost stabilită o vinovăţie individuală ci doar un prejudiciu de recuperat în mod individual, se impune aplicarea disp.art.36 din O.U.G.121/1998, pentru evitarea pronunţării unor soluţii contradictorii în contestaţiile formulate de cei care au făcut obiectul cercetării administrative comune.

În legătură cu criticile privind constituirea comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.P.J.Constanţa, se reţine că şi acestea sunt neîntemeiate.

Conform art.79 din Instrucţiunile MAI nr. 830/1999, „sunt competente să execute cercetarea administrativa a pagubelor produse: a) organele din cadrul unităţii în care s-a produs paguba, - comisii de cercetare administrativă formate din cel puţin trei persoane având in componenta locţiitori al comandantului (sefului) unităţii, şefi de compartimente (serviciu, secţie, birou), stabilite prin ordin de zi pe unitate.”

În speţă, comisia nu a fost alcătuită conform cu prevederile sus-menţionate, întrucât doi membri ([...] şi [...]) nu aveau calitatea de şefi, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

În atare situaţie, susţinerea recurentei conform căreia nerespectarea  cerinţelor impuse de textul mai sus citat, nu atrage nulitatea actului emis de comisie este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte ultima critică, instanţa de fond a avut în vedere faptul că, deşi s-a reţinut că cei 14 poliţişti au fost încadraţi greşit şi au primit drepturi salariale mai mari în cadrul cercetării administrative, s-a reţinut că doar o parte din sumă trebuie restituită, deşi avea acelaşi izvor.

Pe de altă parte, contestaţiile nu au fost soluţionate unitar în procedura administrativă, astfel că se impune aplicarea disp.art.36 din O.G.121/1998.

În această situaţie, instanţa de fond nu şi-a întemeiat soluţia pe prev.art.20 din O.G.121/1998.

În legătură cu criticile invocate de M.A.I., Curtea va analiza doar motivul privind competenţa instanţei, întrucât celelalte motive de recurs, fiind comune cu cele ale I.P.J.Constanţa, au fost examinate mai sus.

Excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa în soluţionarea cauzei, a fost soluţionată corect din următoarele considerente:

Conform art.109 din Legea nr.188/1999, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Dispoziţiile art.109 din Legea nr.188/1999 au fost modificate prin art.IV din  Legea nr.2/2013 în sensul că s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzelor în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Conform art.XXIII, dispoziţiile referitoare la competenţă se aplică şi proceselor aflate pe rolul instanţelor.

În această situaţie, in conformitate cu art.109 din Legea nr.188/1999, astfel cum a fost modificată competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta aparţine secţiei de contencios administrativ din cadrul tribunalului, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare