Comiterea infracţiunii de viol asupra unei persoane minore. Reţinerea vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii. Aplicarea practicii cedo în materia investigaţiei penale.

În cauza I.C. împotriva României (nr. 36934/08) privind o investiga?ie inadecvată a acuzării unui viol de către o fată de 14 ani, CEDO a hotărât că s-a produs o încălcare a art. 3 din Conven?ia Europeană a Drepturilor Omului, constatându-se că autorită?ile române au pus un accent nejustificat pe lipsa dovezilor reclamantei cum că a opus rezisten?ă în timpul incidentului şi şi-au bazat concluziile doar pe declaraţiile acuzaţilor, aceştia spunând că fata ?i-ar fi dat acordul pentru între?inerea relaţiei sexuale, împreună cu faptul că nu existau urme de violen?ă pe corpul ei; mai mult, nici procurorii ?i nici judecătorii implica?i în caz nu au luat în considerare vârsta ei tânără ?i u?oara ei dizabilitate intelectuală.

De asemenea, în cauza Milena Felicia Dumitrescu împotriva României din 24.03.2015 (nr. 28440/07), CEDO a constatat încălcarea art. 3, sub aspect procedural, din Conven?ia Europeană a drepturilor ?i libertă?ilor fundamentale, reţinând că instanţele naţionale trebuie să acorde o atenţie deosebită faptelor de natură sexuală comise asupra unor persoane vătămate minore, chiar dacă nu există urme de violenţă pe corpul lor, fiind necesar să se efectueze şi un raport de evaluare psihologică a persoanelor vătămate minore.

Curtea a constatat că datorită deficienţei mintale uşoare, precum şi a comportamentului docil şi supus al persoanei vătămate minore, raportat la vârsta acesteia de doar 13 ani la data comiterii faptei, se explică lipsa unei opoziţii mai serioase a persoanei vătămate faţă de agresiunea fizică sexuală a inculpatului.

Art. 218 alin. 3 lit. c) Cod penal

Cauza I.C. împotriva României (nr. 36934/08)

Cauza Milena Felicia Dumitrescu împotriva României din 24.03.2015 (nr. 28440/07)

Art. 16 alin.3 lit. a) Cod penal

Se constată că prin sentinţa penală nr. 350 din data de 25.03.2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. …/212/2015 s-a hotărât:

„În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul [...] din infracţiunea de viol, prevăzut şi pedepsit de art. 218 alin. 3 lit. c) c.pen. în infrac?iunea de coruperea sexuală a minorului prevăzută de art. 221 alin. 1 c.pen..

I. În temeiul art. 396 alin. 5 c.proc.pen. rap. la art. 17 alin. 2 c.proc.pen. şi  la art. 16 alin. 1 lit. c) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului [...] pentru săvâr?irea infrac?iunii de viol, prevăzut şi pedepsit de art. 218 alin. 3 lit. c) c.pen.., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit fapta.

În temeiul art. 399 alin. 1 c.proc.pen. raportat la art. 241 alin. 1 lit. b) c.proc.pen., constată încetată de drept măsura controlul judiciar dispus prin încheierea fără număr din data de 30.10.2015 a Judecătoriei Constanţa în dosarul 10305/212/2015, definitivă prin decizia nr. 413 din data de 04.11.2015 dată în dosarul 10305/212/2015/a2 al Tribunalului Constanţa Secţia Penală. Măsura este executorie potrivit art. 399 alin. 4 c.proc.pen.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) c.proc.pen. constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu din 17.03.2015 până la 04.11.2015.

II. Ia act că persoana vătămată [...] nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

III. În temeiul 275 alin. 3 c.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente infracţiunii pentru care a fost dispusă achitarea, rămân în sarcina acestuia.

...”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din mijloacele de probă administrate, aşa cum au fost analizate la punctul I al prezentei hotărâri, nu rezultă elemente din care să se tragă concluzia că inculpatul [...] a realizat latura obiectivă a infracţiunii dedusă judecăţii.

Există aspecte nelămurite ale cauzei, chiar şi după efectuarea cercetării judecătoreşti (în principal, lipsa urmelor traumatice în zonele indicate de către persoana vătămată, lipsa unei cercetări a locului faptei – exteriorul casei, iar nu a interiorului acesteia), situaţia de fapt învederată de organele de urmărire penală (în seara zilei de 12.03.2015, în intervalul orar 19.00 - 20.00, persoana vătămată [...], născută la 16.01.2002, a întreţinut un raport sexual normal prin constrângere cu inculpatul [...]) nefiind pe deplin dovedită.

Instanţa nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acuzatul a comis şi această acţiune, datorită singurului element care ar putea plasa pe inculpatul [...] în calitatea sa de autor (sărutul) şi care nu a fost negat de către inculpat, fiind interzise prezumţiile privind răspunderea penală a inculpatului.

Prezumţia de nevinovăţie decurge - în esenţă - din cerinţa ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanţie pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăţie, nu poate fi condamnată. Instanţa porneşte de la premisa că procesul penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi la persoana inculpatului, orice persoană fiind considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale.

Sarcina răsturnării acestei prezumţii revine organelor judiciare, care trebuie să stabilească vinovăţia inculpatului. Din moment ce prezumţia de nevinovăţie a fost ridicată la rang de principiu în art. 4 C. proc. pen., aceste dispoziţii legale corespunzând exigenţelor cerute de art. 6 alin. (2) din Convenţia europeană, care prevede că „orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită", aşa cum rezultă din reglementările invocate, prezumţia de nevinovăţie poartă şi asupra sarcinii probei, aceasta revenind, de regulă, Ministerului Public, îndoiala profitând persoanei acuzate. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie, orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului, potrivit regulii in dubio pro reo (art. 103 alin. 2 c.proc.pen.).

Art. 16 alin. 1 lit. c) c.proc.pen. prevede că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea. În felul acesta, se acceptă posibilitatea existenţei anumitor probe în acuzarea inculpatului, însă ele să nu fie convingătoare. Reglementarea corespunde principiului fundamental de drept procesual in dubio pro reo- inexistenţa probelor suficiente pentru dovedirea vinovăţiei persoanei cercetate.

Faţă de cele arătate, nu se poate susţine că există certitudinea că fapta încadrată prin actul de sesizare în dispoziţiile art. 218 alin. (3) lit. c) c.pen. a fost săvârşită de inculpat. Există îndoială câtă vreme din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine că el este persoana care a dezvirginat persoana vătămată sau că această dezvirginare s-a produs prin constrângere (cum persoana vătămată a indicat), probele în acuzarea inculpatului nu au caracter cert, nu sunt decisive şi lasă loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei. Astfel, acesta este localizat în prezenţa persoanei vătămate în data de 12.03.2015, dar nu s-a probat acţiunea de întreţinere a raportului sexual normal a fost realizată de către acesta. În acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie ce conduce la achitarea inculpatului de către instanţă.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 c.proc.pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a criticat greşita achitare a inculpatului [...], întrucât nu ar fi fost autorul acestei infracţiuni de viol, considerându-se că existenţa acestei infracţiuni poate fi reţinută fără echivoc în sarcina inculpatului [...]; în acest sens, s-a făcut referire la depoziţia persoanei vătămate [...], care a fost prezentă şi în faţa instanţei de apel, într-o anumită stare, poate din cauza vieţii grele, a lipsei de cultură atât a adulţilor, cât şi a copiilor dintr-o anumită comunitate, care a susţinut acelaşi lucru în faţa instanţei de fond şi în faza de urmărire penală, maniera în care a fost violată de către fratele concubinei tatălui, fiind o persoană în care avea încredere, întrucât locuiau şi gospodăreau în acelaşi imobil, persoana vătămată fiind ea însăşi un copil, respectiv cum inculpatul a venit, i-a cerut cizmele tatălui, i-a pus mână la gură, a dus-o în spatele casei unde a violat-o, un singur act sexual normal, întreţinut prin constrângerea acesteia, act sexual care se coroborează cu probele certe, respectiv raportul de expertiză medico-legală care atestă prezenţa în data de 12.03.2015 a unui act sexual, a unei activităţi sexuale asupra persoanei vătămate care până la acel moment nu-şi începuse activitatea sexuală, dar şi prezenţa unor excoriaţii, leziuni traumatice pe antebraţul drept de dimensiunile indicate în actul medico-legal, specifice unei persoane care este întinsă pe sol, pe pătură, după cum a relatat persoana vătămată în spatele casei; s-a mai solicitat a se avea în vedere şi declaraţia martorei [...] care relevă lipsa din domiciliu ca urmare a prezenţei din domiciliul bunicii unde s-au dus să culeagă urzici sau să cureţe acele urzici, precum şi declaraţia tatălui persoanei vătămate, numitul [...], care, în depoziţia pe care o oferă chiar în faza de urmărire penală, arată că acesta a venind spre casă de la domiciliul bunicilor, l-a văzut pe inculpat undeva mai sus pe stradă, mergând spre domiciliul său, deoarece casa nu se afla la o distanţă foarte mare de casa persoanei vătămate, adică probe care conturează existenţa şi prezenţa inculpatului la acel moment în locuinţa persoanei vătămate şi susţin varianta pe care aceasta a relatat-o pe parcursul procesului penal, fiind audiată o persoană care avea 13, 14 ani şi care de 3 ori în împrejurări neplăcute pentru situaţia în care se află a relatat aceleaşi aspecte; s-a apreciat că se impune a se corobora aceste probe şi cu depoziţiile colegelor persoanelor vătămate, declaraţia martorei [...] şi a celeilalte martore care au relatat că persoana vătămată, la câteva zile, le-a povestit ceea ce i s-a întâmplat, ceea ce i-a făcut inculpatul [...], ulterior fapta fiind reclamată şi organelor de poliţie; în consecinţă, s-a solicitat să se stabilească vinovăţia în ceea ce priveşte infracţiunea de viol, aplicând o pedeapsă just dozată cu executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar pe latură civilă instanţa urmează a aprecia în raport de necesităţile persoanei vătămate.

 La termenul din data 16.06.2016, inculpatul [...] a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat, pentru următoarele:

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale, în faţa instanţei de fond şi inclusiv în faţa instanţei de apel, Curtea constată că se impune reţinerea vinovăţiei inculpatului cu privire la comiterea infracţiunii de viol pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cauză.

Curtea va înlătura ca subiective anumite aspecte din declaraţiile martorei [...], aceasta fiind sora inculpatului [...].

În acest sens, Curtea are în vedere aspectele de fapt prezentate de către această martoră în faţa instanţei de apel la termenul din data de 29.09.2016 în care a precizat că fiind adunaţi la mama ei acasă la sortat urzici în data de 12.03.2015, mai întâi a plecat martorul [...] şi apoi inculpatul [...] care a susţinut că merge să bage lemne pe sobă la el acasă, aspect care nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză, martorul [...] precizând că inculpatul [...] a fost cel care a plecat primul din acea locuinţă, aspect confirmat chiar de către inculpat prin aspectele expuse în declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Curtea va înlătura susţinerea acestei martore în sensul că [...] s-a zgâriat la mâna dreaptă în ziua de duminică când culegea urzici, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză; în acelaşi sens, Curtea are în vedere că ziua de duminică a fost în data de 15.03.2015 iar prin raportul de expertiză medico-legală nr.1114/21/A1 S/2015/16.03.2015 întocmit de către SJML Constanţa s-a concluzionat că excoriaţiile de pe braţul drept al persoanei vătămate au putut fi produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure şi pot data din 12.03.2015, deci nu din data de 15.03.2015 – cu o zi înainte de examinarea persoanei vătămate, aspect care dacă ar fi fost real ar fi fost constatat cu uşurinţă de către medicul legist.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea constată că nu este întemeiată reţinerea (sub aspectul unui dubiu privind comiterea faptei de viol de către inculpat) de către instanţa de fond a aspectelor expuse de către martora [...] a faptului că persoana vătămată s-ar fi zgâriat la cules de urzici.

De altfel, Curtea constată că declaraţiile inculpatului sunt contradictorii, în prima declaraţie din data de 17.03.2015 acesta relatând că a ieşit din locuinţa sa pentru nevoi fiziologice iar în declaraţia din data de 18.03.2015 a precizat că a ieşit din locuinţă pentru a alunga nişte câini comunitari pe care îi văzuse pe geam.

Curtea reţine că ambele justificări nu sunt reale, atâta timp cât martorii [...], [...] şi [...] (soţia inculpatului) au precizat că inculpatul [...] a ieşit din acea locuinţă spunând că merge să pună lemne în sobă la el acasă.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto existentă la dosar, Curtea reţine că locuinţa părinţilor inculpatului [...] este amplasată între locuinţa inculpatului [...] şi locuinţa martorului [...], astfel că nu se justifică în mod credibil apărarea inculpatului în sensul că, deşi s-a dus să pună lemne pe sobă în locuinţa sa, ulterior martorul [...] l-a găsit pe inculpat în curtea locuinţei sale afirmând că alungă nişte câini.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului cu privire la faptul că după ce ar fi alungat câinii din curtea locuinţei sale s-ar fi deplasat în curtea martorului [...] pentru a alunga acei câini, Curtea constatând că martorul [...] a afirmat că a auzit acei câini lătrând de abia după ce a ajuns la el acasă; deci dacă inculpatul ar fi alungat acei câini atât din curtea locuinţei sale cât şi din curtea locuinţei martorului [...] atunci acesta din urmă ar fi auzit câinii lătrând pe toată durata deplasării sale de la locuinţa mamei concubinei sale Iamandi până la locuinţa sa şi nu doar după ce a intrat în casă.

În acelaşi sens, Curtea constată că nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] în sensul că după ce a alungat câinii din curtea locuinţei martorului [...] a trecut pe la locuinţa acestuia şi a bătut în geam iar persoana vătămată a ieşit şi i-a cerut „să îi dea o gură”; în acest sens, Curtea constată că această susţinere nu se coroborează cu declaraţiile martorului [...], în condiţiile în care acesta a precizat că de abia după ce a revenit acasă la el l-a văzut pe inculpat în curtea locuinţei sale.

De asemenea, susţinerea inculpatului [...] din declaraţia din data de 18.03.2015 în sensul că a stat în locuinţa mamei sale aprox. 20 de minute şi a curăţat urzici, după care a ieşit afară, şi după ce a alungat acei câini a revenit în locuinţa mamei sale unde a terminat de curăţat urzicile, cerându-i totodată martorului [...] cizmele sale iar acesta s-a deplasat la locuinţa lui şi i-a adus cizmele, niciunul dintre ceilalţi martori care s-au aflat în locuinţa mamei inculpatului nerelatând că martorul [...] i-ar fi adus cizmele sale inculpatului [...] în acea seară.

Curtea constată că nu sunt întemeiate susţinerile primei instanţe în sensul nesincerităţii persoanei vătămate şi a incertitudinii privind comiterea faptei de viol de către inculpatul [...].

În acest sens, Curtea are în vedere că nu se poate reţine în acest sens raportul de expertiză genetică nr. A15/6954/2015 prin care s-a constatat că caracterele genetice din profilul de referinţă a inculpatului [...] nu se găsesc la nivelul niciunuia dintre eşantioanele prelevate din pilotă şi din colanţi, ambele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, atâta timp cât persoana vătămată a precizat că a spălat hainele pe care le-a avut la data comiterii faptei; din această perspectivă, Curtea constată că nici nu era utilă efectuarea acestui raport de expertiză genetică, atâta timp cât persoana vătămată a precizat că s-a spălat a doua zi şi şi-a spălat atât treningul, cât şi chilotul.

De asemenea, nu este întemeiată constatarea primei instanţe cu privire la faptul că din planşa foto reiese că terenul prezintă denivelări şi pietre şi astfel persoana vătămată ar fi trebuit să prezinte echimoze pe spate dacă inculpatul a trântit-o la pământ, Curtea reţinând că planşa foto de la fila 13 dosar urmărire penală prezintă partea din faţa locuinţei şi partea de drum public din faţa locuinţei martorului [...] şi nu partea din spate a locuinţei acestui martor unde s-a comis fapta, astfel cum a menţionat persoana vătămată [...].

Nu este întemeiată nici aprecierea instanţei de fond cu privire la faptul că nu au fost identificate escoriaţii sau echimoze în zona gurii persoanei vătămate, Curtea constatând că doar faptul punerii de către inculpat a mâinii la gura persoanei vătămate, deci prin comprimarea cu degetele a zonei gurii persoanei vătămate, nu se puteau produce escoriaţii sau echimoze.

Curtea constată că faptul că pe corpul inculpatului nu s-au identificat echimoze sau escoriaţii pe membrele superioare ale inculpatului se datorează atât îmbrăcămintei acestuia cât mai ales diferenţei de forţă fizică dintre inculpat şi persoana vătămată, aceasta având la acel moment vârsta de 13 ani, şi faptului că inculpatul i-a imobilizat mâinile persoanei vătămate, nefiind astfel întemeiată aprecierea instanţei de fond în sensul că acest aspect contribuie la constatarea incertitudinii comiterii faptei de viol de către inculpat.

Nu este întemeiată nici reţinerea de către instanţa de fond a nesincerităţii persoanei vătămate, constatându-se că aceasta nu prezintă trăsăturile specifice ale unui copil abuzat sexual.

În acest sens, Curtea are în vedere practica CEDO recentă în materia investigaţiei penale cu privire la comiterea infracţiunii de viol asupra unei persoane vătămate minore.

Astfel, în cauza I.C. împotriva României (nr. 36934/08) privind investiga?ia inadecvată a acuzării unui viol de către o fată de 14 ani, CEDO a hotărât că s-a produs o încălcare a art. 3 din Conven?ia Europeană a Drepturilor Omului, constatându-se că autorită?ile române au pus un accent nejustificat pe lipsa dovezilor reclamantei cum că a opus rezisten?ă în timpul incidentului ?i ?i-au bazat concluziile doar pe declara?iile acuza?ilor, ace?tia spunând că fata ?i-ar fi dat acordul pentru între?inerea rela?iei sexuale, împreună cu faptul că nu existau urme de violen?ă pe corpul ei; mai mult, nici procurorii ?i nici judecătorii implica?i în caz nu au luat în considerare vârsta ei tânără ?i u?oara ei dizabilitate intelectuală.

De asemenea, în cauza Milena Felicia Dumitrescu împotriva României din 24.03.2015 (nr. 28440/07), CEDO constatat încălcarea art. 3, sub aspect procedural, din Conven?ia Europeană a drepturilor ?i libertă?ilor fundamentale, reţinând că instanţele naţionale trebuie să acorde o atenţie deosebită faptelor de natură sexuală comise asupra unor persoane vătămate minore, chiar dacă nu există urme de violenţă pe corpul lor, fiind necesar să se efectueze şi un raport de evaluare psihologică a persoanelor vătămate minore.

Sub acest aspect, Curtea reţine că în prezentul dosar s-a întocmit în cursul urmării penale atât un raport privind situaţia persoanei vătămate minore [...] de către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, cât şi un raport de evaluare psihologică a persoanei vătămate minore [...], raport întocmit de către un psiholog.

Curtea constată că în Raportul de evaluare psihologică a persoanei vătămate minore [...] s-a precizat că pentru evaluarea psihologică s-au aplicat mai multe metode (teste proiective: Testul Arborelui, Testul Persoanei, Testul Familiei, precum şi Testul Raven, observaţia, interviul semistructurat), pshihologul care a efectuat acest Raport reţinând că [...] prezintă o deficienţă mintală uşoară (QI-62), adoptă un comportament docil şi supus.

Prin urmare, Curtea constată că datorită deficienţei mintale uşoare, precum şi a comportamentului docil şi supus al persoanei vătămate minore, raportat la vârsta acesteia de doar 13 ani la data comiterii faptei, se explică lipsa unei opoziţii mai serioase a persoanei vătămate faţă de agresiunea fizică sexuală a inculpatului [...].

În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi faptul că inculpatul [...] nu era o persoană necunoscută, ci era fratele concubinei tatălui ei, având astfel şi un ascendent moral asupra ei.

De asemenea, Curtea are în vedere şi vârsta fragedă a persoanei vătămate, de doar 13 ani la data comiterii faptei, persoana vătămată neînţelegând în întregime ceea ce i se întâmplă.

Faptul că ulterior persoana vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu altă persoană masculină, fiind însărcinată la momentul audierii de către instanţa de apel, nu înlătură concluziile Curţii cu privire la reprezentarea pe care a avut-o persoana vătămată la momentul comiterii faptei, cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiză medico-legală nr.1114/21/A1 S/2015/16.03.2015 întocmit de către SJML Constanţa reiese în mod cert că a existat o ruptură recentă incompletă a himenului inelar, cu infiltrat sanguin local, care poate data din 12.03.2015, şi prin urmare persoana vătămată [...] nu întreţinuse relaţii sexuale anterior datei de 12.03.2015.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză reiese în mod cert că inculpatul [...] a comis fapta de viol asupra persoanei vătămate minore [...] care face obiectul judecăţii în acest dosar, inculpatul acţionând cu intenţie directă potrivit art. 16 alin.3 lit. a) cod penal atâta timp cât a prevăzut rezultatul faptei sale (întreţinerea de relaţii sexuale cu persoana vătămată împotriva voinţei sale) şi l-a urmărit prin săvârşirea faptei.

 În consecinţă, în drept, Curtea constată că fapta inculpatului [...] care în seara zilei de 12.03.2015, în jurul orelor 19:00-20:00, a întreţinut un raport sexual normal prin constrângere cu persoana vătămată [...] (în vârstă de aprox.13 ani 2 luni) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c) cod penal.

Raportat la reţinerea comiterii faptei de către inculpat prin constrângerea fizică a persoanei fizice minore, Curtea constată că nu este întemeiată solicitarea subsidiară a inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c) cod penal în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 220 alin.1 cod penal, neputându-se reţine existenţa consimţământului persoanei vătămate minore la întreţinerea raportului sexual normal din data de 12.03.2015.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi va aplica inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare, raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 5 ani la 12 ani), corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei (violenţele exercitate de către inculpat nu au fost deosebit de grave), la aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei închisorii Curtea reţinând şi faptul că inculpatul [...] nu are antecedente penale.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale a închisorii, Curtea constată că se impune executarea efectivă a pedepsei, raportat atât la cuantumul pedepsei cât şi la natura infracţiunii şi la pericolul social concret al infracţiunii comise (infracţiune de viol comisă asupra unei persoane vătămate în vârstă de aprox.13 ani şi 2 luni).

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct. 2 lit. a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, va desfiinţa sentinţa apelată şi, rejudecând, în baza art.218 alin.3 lit. c) cod penal, Curtea va condamna pe inculpatul [...] la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b), f), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată [...]), o) (dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate [...]) cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol, executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi efectuându-se potrivit art.68 alin.1 lit. c) cod penal.

Pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului [...] se va executa în regim de detenţie, potrivit art.60 cod penal.

În baza art.65 alin.1 cod penal, Curtea va interzice inculpatului [...], cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b), f), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată [...]), o) (dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate [...]) cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, potrivit art.65 alin.3 cod penal.

  Curtea va constata că persoana vătămată [...] nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, având în vedere manifestarea de voinţă expresă în acest sens de la termenul de judecată din data de 17.06.2015 din faţa instanţei de fond.

De asemenea, Curtea va constată că procurorul nu a exercitat acţiunea civilă pentru persoana vătămată [...], raportat la manifestarea de voinţă exprimată de către procurorul de şedinţă la termenul de judecată din data de 17.06.2015 din faţa instanţei de fond.

În baza art.404 alin.4 lit.a) cod procedură penală cu referire la art.399 alin.9 cod procedură penală şi art.72 alin.1 cod penal, Curtea va scade din durata pedepsei aplicate inculpatului [...] perioada reţinerii şi a arestului la domiciliu începând din data de 18.03.2015 până în data de 04.11.2015 inclusiv.

În baza art.274 alin.1 cod procedură penală, inculpatul [...] va fi obligat la 2.500 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în faţa primei instanţe.

Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare