Infracţiunea de nerespectare a hotărîrii judecătoreşti, prevăzută şi pedepsită de art. 271 alin. 2 Cod Penal din 1969 (art. 287 alin. 1 lit. g Cod penal). Elemente constitutive

Comentariu: Pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în forma prevazută de art. 271 alin.2 Cod penal din 1969 (art. 287 alin. 1 lit. g Cod penal), este necesar ca imobilul să fie deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, aceasta fiind condiţia premisă pe latura obiectivă a infracţiunii, în lipsa acesteia neputându-se realiza celelalte elemente constitutive pe latură obiectivă şi pe latură subiectivă.

Decizia penală nr. 246/25.03.2016

Prin sentinţa penală nr. 2346 din 03.07.2015 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prev. şi ped. de art. 271 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 dinNoul Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 09.06.2009 inculpatul ocupa terenul aparținând părţii vătămate,teren în suprafaţă de 7764,46 mp teren, conform sentinţei penale nr. 6590/29.11.2002 a Judecătoriei Iaşi şi a procesului-verbal din data de 26.05.2004 de punere în executare a sentinţei penale nr. 6590/29.11.2002 a Judecătoriei Iaşi, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „nerespectare a hotărârii judecătoreşti”,prev. şi ped. de art. 271 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal.

Sentința pronunțată de Judecătoria Iaşi a fost apelată de inculpat şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 2346/03.07.2015, Judecătoria Iaşi a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt care se circumscrie infracţiunii menţionate constă în aceea că inculpatul, în data de 09.06.2009, ocupa terenul aparţinând părţii vătămate, teren în suprafaţă de 7764,46 mp, pe care aceasta îl deţinea conform sentinţei penale nr. 6590/29.11.2002 a Judecătoriei Iaşi şi a procesului-verbal din data de 26.05.2004 de punere în executare a sentinţei penale menţionate, prin conduita sa inculpatul împiedicând partea vătămată să folosească acest imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Prin sentinţa penală nr. 6590/29.11.2002 a Judecătoriei Iaşi inculpatul a fost condamnat la o amendă penală de 10.000.000 lei vechi pentru săvârșirea infracţiunii de “tulburare de posesie”şi s-a dispus repunerea în situaţia anterioară săvârșirii infracţiunii în sensul ca inculpatul să lase părţii vătămate, în liniştită posesie şi paşnică folosinţă, suprafaţa de 7764,46 mp teren situată în extravilanul comunei T. din judeţul Iaşi. Pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești s-a întocmit procesul-verbal din data de 26.05.2004.

Instanţa de control judiciar a remarcat faptul că, potrivit instanţei de fond, comportamentul ilicit al inculpatului ar consta în aceea că nu s-a reuşit până în prezent a se efectua măsurătorile concrete, la faţa locului, pentru terenul în discuţie, astfel încât să fie posibilă aducerea la îndeplinire a dispoziţiei din sentinţa penală de condamnare pe care se afirmă că inculpatul nu ar fi respectat-o.

Contrar concluziilor la care a ajuns instanţa de fond, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti, pe latura obiectivă lipseşte condiţia premisă.

Astfel, potrivit art. 271 alin. 2 din Codul penal din 1969, infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, consta în: „Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Această infracţiune se regăseşte şi în Noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, fiind prevăzută în art. 287 alin. 1 lit. g: „Împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Aşa cum se poate constata, pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în forma menţionată, este necesar ca imobilul să fie deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, aceasta fiind condiţia premisă pe latura obiectivă a infracţiunii, în lipsa acesteia neputându-se realiza celelalte elemente constitutive pe latură obiectivă şi pe latură subiectivă.

Or, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, hotărârea judecătorească pe care inculpatul nu ar fi respectat-o în cauză este sentinţa penală nr. 6590/29.11.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 14.848/2001, irevocabilă, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 10.000.000 lei vechi pentru săvârșirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal din 1969. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus şi repunerea în situaţia anterioară săvârșirii infracţiunii în sensul ca inculpatul să lase părţii vătămate, în liniştită posesie şi paşnică folosinţă, suprafaţa de 7764,46 mp teren situată în extravilanul comunei Ţ. din judeţul Iaşi.

Sentința penală menţionată nu conferă vreun drept de proprietate părţii vătămate asupra unei suprafeţe de teren pentru a se putea afirma că aceasta ar deţine imobilul reprezentat de terenul în suprafaţă de 7764,46 mp, situat în extravilanul comunei Ţ. din judeţul Iaşi, în baza acestei hotărâri judecătoreşti invocate.

De altfel, nici nu poate intra în obiectul unei cauze penale stabilirea unor drepturi de proprietate, a posesiei asupra unor terenuri, etc. toate acestea fiind aspecte de natură civilă care pot fi lămurite în faţa unei instanţe civile.

În cauza de faţă, mai trebuie punctat că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, partea vătămată (moştenitoare a numitului U.) ar deţine terenul în suprafaţă de 7764,46 mp, situat în extravilanul comunei Ţ. din judeţul Iaşi, în baza titlului de proprietate nr. 154.882/18.10.1995, emis pe numele lui U. de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a judeţului Iaşi, nicidecum în baza unei hotărâri judecătoreşti constitutive de drepturi şi cu atât mai puţin în baza sentinţei penale nr. 6590/29.11.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 14.848/2001.

Prin urmare, Curtea a constatat că sentinţa penală nr. 6590/29.11.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 14.848/2001, irevocabilă, nu reprezintă o hotărâre constitutivă de drepturi reale asupra terenului menţionat anterior şi nu poate reprezenta condiţia premisă pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal din 1969.

Aşadar, fapta reţinută în sarcina inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, lipsa unei hotărâri judecătoreşti în baza căreia partea vătămată să fi deţinut terenul în discuţie conducând la inexistenţa unei fapte penale concrete, activitatea reclamată în sarcina inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.

Având în vedere motivul de nelegalitate reţinut, Curtea a admis apelul declarat de inculpat și a desființat integral sentința primei instanțe.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea, în baza art. 396 alin. 5 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1, lit. b) teza I din Codul penal, a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 271 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 din Codul penal.

Faţă de soluţia dispusă pe latura penală a cauzei, în baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, Curtea a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă.

Pentru motivele dezvoltate mai sus, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de parchet împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Domenii speta

Spete similare