Consimţământul valabil al părţii care se obligă este una din condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii conform dispoziţiilor art. 948 alin. 1 pct. 2 din Codul civil de la 1864.”

Prin sentinţa civilă nr. 1339 din 23.05.2014 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii M. M. şi M. I. în contradictoriu cu pârâţii: P. L. L., Ț. A. M., V.L., P. G., C.I., S.I.F., I.P.D., B.M., M.I., P.A., şi în consecinţă:

S-a constatat că masa succesorală a defuncţilor C. A. decedată la data de 19.10.1971 şi P. Ș. decedat la data de 25.07.1958, se compune din terenul situat în satul Tisa din locul numit” Arătură Csertesalja” de natură arabil, cu suprafaţa măsurată de 4316 mp, materializat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de ing. Ș. O., prin conturul 1,2,3,4,1, haşuri de culoare albastră, având ca vecini, Z.G., drum, A.G., str. Principală, fiind înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d.

 S-a constatat că moştenitorii defuncţilor sunt pârâţii în calitate de descendenţi de gradul 2.

S-a constatat masa succesorală a defunctului P. I.decedat la data de 08.01.2003, care este formată din suprafaţa de teren de 4316 mp, înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d.

S-a constatat că unica moştenitoare după defunct a fost I.F., decedată la data de 06.09.2010, iar moştenitorii acesteia sunt pârâţii S.I.F. şi I.P.D. în calitate de descendenţi de gr.2.

  S-a constatat că între defunctul P. I. şi reclamanţi s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare din data de 02.06.2000, privind terenul situat în satul Tisa, nr.8, cu denumirea „ Arătură Csertesalja” în suprafaţă de 4316 mp, înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d, aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. Ș.O..

S-a constatat că antecontractul încheiat de P. I., decedat la data de 08.01.2000, este opozabil pârâţilor S.I.F. şi I.P.D. în calitatea de avânzi- cauză.

Prezenta hotărâre ţinând loc de contract notarial de vânzare cumpărare cu privire la terenul cu suprafaţa de 4316 mp situat în satul Tisa, cu denumirea „ Arătură Csertesalja” înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d şi dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamanţilor pentru imobil, cu titlu de cumpărare.

Reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

S-au respins ca nefondate excepţiile invocate prin întâmpinare, de pârâţii S.I.F. şi I.P. D., respectiv excepţia de neachitare a preţului, excepţia de nulitate absolută a antecontractului şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material.

Au fost obligaţi în solidar pârâţii, S.I.F. şi I.P.D. să plătească în favoarea statului, suma totală de 3638,75 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, acordat reclamanţilor prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de 02.02.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei ( suma de 2911,00 lei) şi încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de 14.05.2013 a Tribunalului Maramureş, ( suma de 727,75 lei).

În considerentele sentinţei se reţine că analizând antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.06.2000, între P. I. şi reclamanţi, se poate conchide că prin achitarea de către aceştia a preţului integral faţă de vânzătorul, defunct, au devenit creditorii unei obligaţii de a face din partea celui care s-a obligat a transmite dreptul de proprietate, respectiv defunctul P. I. obligaţie ce se impunea a fi realizată de acesta în timpul vieţii, prin prezentarea la notarul public în vederea perfectării actului în forma autentică. Defunctul nu şi-a îndeplinit obligaţia astfel că aceasta s-a transmis în patrimoniul moştenitorilor acestuia, la data decesului antecesorului lor.

Prin certificatul de moştenitor depus la fila 43, cu nr. 541/1978 din 15.01.1979, rezultă calitatea de moştenitor legal a lui P. I., după defuncţii P. Ș. şi P. A..Alături de P. I., sunt moştenitori şi P.A, M.I, P.M., P.P. şi C.I. şi transmisiunea moştenirii de la defuncţii C.A.şi P. Ș..

P. Ș. având stăpânirea imobilului înscris în c.f. nr. 379 Tisa cu nr. top. 93/1/d, cu suprafaţa de 4316 mp, a încheiat cu reclamanţii antecontractul de vânzare cumpărare la data de 02.06.2000.

Potrivit art.1073 din vechiul cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar art. 1077 din vechiul cod civil, prevede că nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.

 Aceste texte stabilesc în favoarea reclamanţilor, care au calitatea de creditori ai obligaţiei de a face asumată de către defunctul P. I., un drept la acţiune în justiţie pentru îndeplinirea exactă a acestei obligaţii.

 Obligaţia de a face estre opozabilă moştenitorilor legali sau testamentari ai defunctului, prin care este opozabilă pârâţilor, care au calitate procesuală pasivă, în procesul intentat de reclamanţi, pentru ca instanţa să valideze antecontractul încheiat cu antecesorul lor.

 În acest sens practica judiciară şi opinia jurisprudenţială este constantă, atât în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamanţilor, în calitate de cumpărători, cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, în calitate de moştenitorii defunctului care a încheiat actul.

 În ceea ce priveşte prescriptibilitatea acţiunii privind realizarea convenţiei pe cale judecătorească, s-a stabilit că este suspusă prescripţiei în termenul general de 3 ani, care poate fi întrerupt sau suspendat.

 Transmiterea imobilului către cumpărători, la data încheierii antecontractului cu vânzătorul, echivalează cu preluarea posesiei şi recunoaşterea dreptului conform art.16, lit.”a” din Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă, astfel că posesia exercitată de către cumpărătorii reclamanţi constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive.

 Faptul posesiei a fost dovedit de reclamanţi prin proba testimonială administrată în cauză.

 În ceea ce priveşte excepţia de nulitate absolută a antecontractului de vânzare cumpărare, aceasta nu poate fi reţinută, nefiind nici un impediment legal în acest sens la data când a fost încheiat.

 Apreciind probele administrate la fond şi rejudecare, instanţa a apreciat acţiunea reclamanţilor întemeiată pe fond, astfel că a fost admisă.

 Instanţa a constatat masa succesorală a defuncţilor C.A. şi P.Ș., respectiv că în patrimoniul acestora, a fost cuprins terenul ce a făcut obiectul antecontratului de vânzare cumpărare din data  de 02.06.2000, privind terenul de la locul numit” Arătură în Csertesalja” cu suprafaţa de 4316 mp.

 A constatat calitatea de moştenitori după defuncţi, pe P. I. şi ceilalţi pârâţi.

 A fost atribuit terenul către P. Ioan, care a preluat bunul succesoral al defuncţilor.

 A constatat că după P.I., este I.F. decedată, iar moştenitorii acesteia sunt pârâţii S.I.F. şi I.P.D. Pentru aceste petite temeiul de drept sunt dispoziţiile art. 651, 659, 669 din vechiul cod civil. Cu privire la cererea ce vizează validarea convenţiei de vânzare cumpărare, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract notarial de vânzare cumpărare, temeiul de drept este art.1073 şi 1077 din vechiul cod civil, precum şi dispoziţiile Legii nr.247/2005.

 În temeiul dispoziţiilor Legii nr.7/1996, modificată, instanţa a dispus ca dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 4316 mp, corespunzător extrasului de carte funciară nr.1948 Tisa, cu nr. top.93/1/d, să fie înscris în cartea funciară pe numele reclamanţilor.

 Instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de către pârâţii S.I.F. şi I.P.D., prin întâmpinare, excepţia de neachitare a preţului, a prescripţiei extinctive şi excepţia de nulitate absolută a contractului pentru forma autentică.

 În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 modificată, pârâţii I.I.F. şi I.P.D., au fost obligaţi să plătească statului suma de 3638,75 lei, reprezentând ajutorul public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, de care au beneficiat reclamanţii.

 Reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termenul legal recurs I.P.D. care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare instanţei de fond urmând a fi administrate probe noi, modificarea hotărârii nefiind în alt mod posibilă.

În subsidiar, admiterea recursului, casarea cu trimitere a hotărârii atacate şi rejudecarea în fond a cauzei de către instanţa de control, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. 4 şi 6 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului se arată că cererea admisă a reclamanţilor a fost analizată de către instanţa de fond doar în lumina declaraţiei unui singur martor, D.P., care arată faptul că ştie că la data cumpărării, în anul 2000, reclamanţii au folosit terenul, teren despre care ştie că îl folosesc şi acum. Martorul audiat este rudă cu reclamanţii, deci nu putea fi audiat.

Instanţa nu a întrebat martorul în ce modalitate a fost folosit terenul de către reclamanţi, aceştia fiind domiciliaţi în judeţul Arad.

Faţă de declaraţia martorei D.P. s-a formulat plângere penală. În realitate recurentul cu familia sa au folosit terenul de foarte mulţi ani, îl au de la părinţi, bunici şi străbunici, iar de aproximativ 4 ani i-a permis lui G.N. să folosească terenul şi să-l îngrijească.

Faptul că în contract s-a făcut menţiunea de intrare în posesie nu înseamnă că reclamanţii au şi început să folosească imobilul.

La data de 2.06.2000 tot vânzătorul P.I. lasă prin testament toată averea sa mobilă şi imobilă fiicei sale, I.F. care este mama recurentului. I.F. la rândul ei a lăsat prin testament încheiat la data de 12.08.2010 recurentului terenul care face obiectul contractului validat ( pct. 4 din testament). Mama era înscrisă în registrul agricol. Ca atare, terenul nu a fost folosit niciodată de reclamanţi, motiv pentru care cererea lor trebuie respinsă.

Pe de altă parte preţul nu a fost achitat în totalitate, iar P.I.nu a semnat nicăieri primirea restului de bani. La instanţa de fond s-a contestat şi semnătura lui P. Ioan, însă instanţa nu a soluţionat cererea, nu s-a procedat la verificarea de scripte sau la efectuarea unei expertize grafologice care să identifice semnătura bunicului recurentului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 229 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimaţii M.M. şi M.I. prin întâmpinarea depusă (f. 9) au solicitat respingerea recursului cu motivarea că, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă nu pot invoca nulitatea recursului însă se poate observa că motivele de recurs aşa cum au fost prezentate, nu face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 ceea ce face ca recursul să fie inadmisibil. Invocarea testamentului autentic în calea de atac nu poate avea succes atâta vreme cât pârâtul nu a formulat cerere de constatare a eficienţei acestui act. Terenul în litigiu a ieşit din patrimoniul defunctului odată cu încheierea contractului, iar la data deschiderii succesiunii acesta nu era în patrimoniul său.Recurentul nu a folosit niciodată terenul. Posesia au exercitat-o intimaţii M. de la data cumpărării.

În legătură cu excepţia neexecutării invocată de recurent aceasta nu este justificată pentru că neplata integrală a preţului nu este un motiv de respingere a cererii de chemare în judecată aşa cum s-a statuat în practica judiciară. Nu există probă la dosar privind semnătura vânzătorului pentru ca recurentul a rămas la simple afirmaţii, fără a propune probe.

În probaţiune s-au depus copie după plângeri penale, mai multe declaraţii olografe, copie după Ordonanţa de clasare din 30.12.2014 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, copii după declaraţii de martor din dosarul penal, în original testamentul autentificat sub nr. 2482/2.06.2000 de BNP S.G., în original, actul intitulat contract de vânzare-cumpărare din 2.06.2000 încheiat de părţi, acte de comparaţie cu scrisul vânzătorului.

Iniţial Judecătoria Sighetu Marmaţiei prin sentinţa civilă nr. 2233 din 27.09.2012 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată din oficiu de instanţă şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.M. şi M.I. împotriva pârâţilor U.L.-L., Ț. A.-M., B.M, V.L., P. G., C.I., P.A., M.I., I.F., decedată pe parcursul procesului civil, acţiunea fiind continuată în raport de moştenitorii acesteia, S.I.F. şi I.P.D.ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Tribunalul Maramureş prin Decizia civilă nr. 533/R din 20.11.2013 a admis recursul declarat de M. M. şi M. I. împotriva sentinţei civile nr. 2233/27.09.2012 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea că prima instanţă  admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată din oficiu de către instanţă  şi respinge acţiunea ca fiind introdusă  de persoane fără calitate procesuală activă.

Cu toate acestea, în considerentele sentinţei  civile nr. 2233/27.09.2012, prima instanţă, după ce conchide în sensul că excepţia lipsei calităţii procesuale  active îşi dovedeşte temeinicia, arată că acţiunea este nefondată şi expune considerentele  pe fondul cauzei, ce au determinat-o să constate că acţiunea este nefondată.

Prin urmare, aşa cum s-a arătat în cele ce preced,  considerentele sentinţei atacate  sunt contradictorii. Există de asemenea o contradicţie între considerente şi dispozitiv  şi nu numai o contradicţie  între considerente.

Analizând sentinţa atacată prin prima motivelor de recurs şi în considerarea dispoziţiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii M. M. şi M.I. au solicitat, printre altele, şi validarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 2.06.2000 între P.I., în calitate de vânzător şi reclamanţi, în calitate de cumpărători cu privire la terenul situat în sat Tisa la locul numit „Arătură Csertesalja” înscris în CF 379 nr. top. 93/1/d.

Pârâta I.F. care a fost fiica vânzătorului P. I. şi mama recurentului, prin întâmpinarea depusă la fila 168 a contestat semnătura tatălui ei în contractul a cărui validare se solicită invocând falsul semnăturii. Pârâta I.F. a decedat în cursul procesului, iar moştenitorii acesteia S.I. F. şi I.P.D. prin întâmpinarea depusă (f.284) au contestat şi ei semnătura bunicului lor P. I. de la poziţia vânzător. Aceştia în probaţiune prin avocat au solicitat la termenul din 8.12.2011 efectuarea unei expertize grafice (f. 386).

Cu privire la această probă nu s-a pronunţat judecătoria nici înainte de soluţionarea cauzei prin sentinţa civilă nr. 2233/2012 şi nici după rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere.

Consimţământul valabil al părţii care se obligă este una din condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii conform dispoziţiilor art. 948 alin. 1 pct. 2 din Codul civil de la 1864.

Domenii speta

Spete similare