Suspendarea efectelor hotărârii aga de dizolvare a societăţii până la soluţionarea opoziţiei. Condiţii de admisibilitate.

Domeniu: Litigii cu profesioniştii. Ordonanţă preşedinţială.

Suspendarea efectelor hotărârii AGA de dizolvare a societăţii până la soluţionarea opoziţiei. Condiţii de admisibilitate.

În cenzurarea cererilor de suspendare fundamentate pe prevederile art.133, verificările judecătorului se raportează la condiţiile impuse de normele de drept comun, respectiv urgenţă, vremelnicie şi neprejudecare fond, situaţie ce se regăseşte în cauză. Judecătorul sesizat în baza prevederilor art.997 Cod procedură civilă poate proceda la o verificare sumară a cauzei, fără a extinde limitele cercetării sale; or, stabilirea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţelor este fără îndoială atributul instanţei învestite cu soluţionarea cererii de opoziţie

(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă

Decizia civilă nr.916 A din 24.05.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI a Civilă la data de 3.12.2015 reclamanta MC R SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta HM O S SRL suspendarea efectelor HAGA din 24.07.2015 până la rămânerea definitivă a opoziţiei ce formează obiectul dosarului nr.35557/3/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI a Civilă, pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Prin sentinţa civilă nr.233 din 15.01.2016 instanţa a admis cererea şi a dispus suspendarea efectelor hotărârii AGA din data de 24.07.2015 a SC HM O S SRL până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.35557/3/2015.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin hotărârea adunării generale a asociaţilor societăţii pârâte din data de 24.07.2015 s-a decis dizolvarea şi lichidarea simultană a HM O S S.R.L., reţinându-se faptul că societatea nu are datorii faţă de creditori, furnizori  şi bugetul de stat şi al asigurărilor sociale, iar patrimoniul net constând în numerar ce va rămâne după achitarea taxelor pentru dizolvarea şi radierea societăţii va fi distribuit asociaţilor.

În raport de art. 231 alin. 3 din  Legea nr. 31/1990 şi art. 62 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, precum şi ale art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, instanţa de fond a arătat că suspendarea executării unei hotărâri AGA se poate dispune pe cale de ordonanţă preşedinţială, impunându-se a fi îndeplinite dispoziţiile de drept comun în acest sens, prevăzute de art. 996 NCPC.

Judecătorul a reţinut că hotărârea de suspendare a executării hotărârii AGA are caracter vremelnic, întrucât produce efecte doar pana la soluţionarea definitivă a dosarului de fond avand ca obiect opoziţie (35557/3/2015). S-a motivat că, de asemenea, in cadrul prezentei cauze instanţa nu este chemata sa soluţioneze fondul raporturilor juridice dintre părţi, care va fi avut in vedere in dosarul având ca obiect opoziţie, ci doar aparenţa dreptului invocat de către reclamanta, respectiv existenţa unei creanţa împotriva pârâtei rezultată din sentinţa civilă nr.14776/28.08.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti,  astfel incat este indeplinita si conditia neprejudecarii fondului. Instanta a apreciat că este indeplinita şi conditia urgentei deoarece luarea acestei măsuri se impune având în vedere faptul că există riscul ca pârâta să ducă la îndeplinire hotărârea AGA, aceasta urmând a fi radiată, iar demersurile judiciare ale reclamantei(anulare aga şi opoziţie) să rămână fără efect.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel HM O S SRL prin care a solicitat modificarea în tot a Hotărârii Civile nr. 233/2016, în sensul respingerii cererii MC de suspendare a efectelor Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din 24.07.2015.

În motivarea cererii s-a arătat, prioritar, că cererea este inadmisibilă deoarece reclamanta MC îşi fundamentează pretenţiile pe o normă juridică generală, respectiv art. 997 şi următoarele, în condiţiile în care în această materie - suspendarea efectelor unor HAGA, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) Cod Proced. Civ. S-a subliniat că orice cerere de suspendare a efectelor HAGA se circumscrie dispoziţiilor speciale ale Legii 31, independent de momentul până la care este cerută suspendarea. Or, în dosarul de fond nr. 35557/3/2015 (având ca obiect cererea de opoziţie împotriva aceleiaşi HAGA, precum şi suspendarea efectelor HAGA), intimata a formulat o pretenţie identică ca parte a petitului cererii de opoziţie - suspendarea efectelor HAGA.

În cadrul celui de al doilea motiv de apel se arată că ordonanţa preşedinţială nu  îndeplineşte condiţiile  de admisibilitate - aspect omis de către instanţa de fond. În opinia apelantei, MC nu reuşeşte să probeze îndeplinirea a două din aceste trei condiţii, motiv pentru care se impune respingerea cererii MC ca inadmisibilă, întrucât nu poate fi soluţionată pe calea ordonanţei preşedinţiale. S-a motivat că MC nu îndeplineşte condiţia urgenţei care ar justifica utilizarea procedurii, câtă vreme MC însăşi nu a înţeles să îşi apere cu urgenţă interesele, introducând tardiv opoziţia împotriva aceleiaşi HAGA - la 30.09.2015. în loc de 28.09.2015.

S-a motivat că nu există o aparenţă de drept în favoarea MC deoarece susţinerile reclamantei nu sunt reale întrucât: creanţa în cuantum de 22.879,06 lei a fost achitată anterior acestui proces; creanţa în cuantum de 1.851.602,81 lei era la momentul pronunţării Sentinţei Apelate dedusă judecăţii în dosarul nr. 83/2015, fără ca tribunalul arbitral să fi stabilit până la momentul pronunţării Sentinţei Apelate că aceasta ar fi apelată, dar instanţa de fond a înţeles totuşi să suspende efectele HAGA. S-a arătat că instanţa de fond nu a analizat faptul că la momentul pronunţării Sentinţei Apelate, HM nu datora nicio sumă de bani MC.

Consideră apelanta pârâtă că ordonanţa preşedinţială este neîntemeiată deoarece instanţa de fond nu numai că nu putea reţine vreo fraudă a asociaţilor HM privind luarea HAGA, dar în primul rând nu putea stabili că MC are de recuperat un prejudiciu de la HM. În legătură cu prima creanţă se arată că apelanta a achitat-o înainte chiar de introducerea cererii de ordonanţă presedintială deduse judecăţii în prezentul dosar (adică 03.12.2015), iar privitor la creanţa derivând din Dosarul nr. 83/2015, aceasta nu era certă, lichidă şi exigibilă la momentul luării HAGA (24.07.2015), întrucât acest dosar nu era nici măcar pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, nu era certă, lichidă şi exigibilă nici măcar la momentul pronunţării Sentinţei Apelate.

Consideră apelanta că instanţa de fond a omis faptul că nu există vreun text de lege care să împiedice radierea unei societăţi de existenţa unui proces pe rol sau chiar de existenţa unor creanţe.

Se subliniază, în esenţă, că legiuitorul permite dizolvarea voluntară şi în situaţia în care există un proces/litigiu arbitral privind societatea a cărei dizolvare s-a decis, neexistând nicio distincţie în acest sens. Legiuitorul permite dizolvarea voluntară chiar şi în situaţia în care societatea are datorii, fiind reglementată o procedură a lichidării.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 62 Legea nr. 31/1990, art. 996-999 Cod Proc. Civ.

La data de 27.04.2016 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de MC R SRL, prin care s-a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă şi o interpretare legală a prevederilor legale aplicabile în această materie pentru a dispune suspendarea efectelor HAGA pe cale de ordonanţă preşedinţială, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, coroborate cu prevederile generale ale instituţiei ordonanţei preşedinţiale, temeiuri juridice indicate în acţiunea introductivă de instanţă de MC. S-a susţinut că o eventuală excepţie a inadmisibilităţii cererii de suspendarea a efectelor HAGA HM, solicitată de MC în cadrul opoziţiei, ar urma sa fie analizată de instanţa învestită cu fondul cauzei, şi nu de instanţa învestită cu cererea de ordonanţă preşedinţială, astfel cum în mod eronat susţine HM, în caz contrar, încălcându-se dreptul MC la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO. Se arată că, pe de altă parte, cererea MC de suspendare a efectelor HAGA HM, formulata în cadrul opoziţiei, nu este identica cu prezenta solicitare formulata pe cale de ordonanţă preşedinţială. Consideră apelanta că prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 sunt foarte clare, iar din trimiterea făcută de textul legal evocat la procedura ordonanţei preşedinţiale rezultă că este necesar a fi îndeplinite condiţiile impuse de art. 997 alin. (1) NCPC, pentru ca instanţa de judecată să poată pronunţa suspendarea efectelor Hotărârii AGA. Prin urmare, fundamentarea juridică menţionată de MC, privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 997 - art. 1002 NCPC, coroborate cu prevederile art. 62 si art. 133 din Legea 31/1990 este pe deplin întemeiată, fiind impusă chiar de dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 referitoare la suspendare.

Se arată că este nefondată şi cea de-a doua critică a apelantei cu privire la presupusa neîndeplinire a două dintre condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea ordonanţei preşedinţiale, respectiv lipsa urgenţei măsurii vremelnice şi inexistenţa aparenţei de drept. Se evidenţiază că există riscul ca HM să ducă la îndeplinire hotărârea AGA, aceasta urmând a fi radiată, iar demersurile judiciare ale MC nu ar mai putea fi valorificate, HM nemaiavând personalitate juridica. Nefondată este şi critica apelantei cu privire la presupusa inexistenţă a aparenţei de drept în favoarea MC. In condiţiile în care HM avea la cunoştinţă că datora sume de bani către MC (datorită numeroaselor demersuri în faţa instanţelor arbitrale şi de drept comun, coroborate cu notificările de plată şi a facturilor emise de MC), este evident că a acţionat cu rea credinţă, urmărind doar să fie radiată, pentru a nu mai plăti sumele astfel enumerate mai sus către MC.

Se susţine că în nici un caz nu poate fi primită critica apelantei în sensul că creanţa iniţială, solicitată de MC, în cuantum de 1.851.602, 81 lei ce a făcut obiectul dosarului arbitral 83/2013, nu era certă, "fiind dedusă judecăţii", şi în principiu, suma nu era datorată către HM, de vreme ce în cadrul unei ordonanţe preşedinţiale, instanţa palpează fondul dreptului, analizând doar aparenţa de drept. Ca atare, este temeinica ordonanţa preşedinţială promovată de MC pentru a suspenda efectele HAGA HM, fiind justificată în condiţiile în care interesul direct al Hmedia era să fie radiată, pentru a nu se mai putea stabili prejudiciul în raport cu o societate rămasă fără personalitate juridică. Este eronată afirmaţia Hmedia în sensul că la momentul emiterii HAGA, aceasta nu ar fi datorat nici o sumă de bani. Argumentul de presupusă nelegalitate al Sentinţei Apelate, în sensul că s-a achitat în luna noiembrie 2015 (cu mult după emiterea HAGA HM din 24.07.2015) suma de 22.879,06 lei, privind cheltuielile arbitrale recalculate prin Sentinţa Arbitrală nr. 61/26.05.2015, (emisă anterior HAGA HM din 24.07.2015), şi ca atare nu s-ar mai justifica suspendarea efectelor HAGA HM, este vădit nefondat. Toate înscrisurile referitoare la această sumă pe care HM o datora la momentul emiterii HAGA contestate, coroborate cu notificarea MC din 05.06.2015, fac dovada relei credinţe a HM, care a refuzat să achite sumele astfel datorate. Pentru admiterea ordonanţei preşedinţiale, nu era necesar ca creanţa solicitată la plată de MC să fie certă, lichidă şi exigibilă, aceste aspecte urmând a fi stabilite de instanţa învestită cu fondului dreptului dedus judecaţii.

În acelaşi sens se arată că nu poate fi primită nici critica apelantei în sensul că sentinţa ar fi nelegală, motivat de aspectul că nu ar exista un text de lege care să împiedice radierea societăţii, în condiţiile existenţei un proces pe rolul instanţelor de judecată demarat împotriva acesteia la data emiterii HAGA contestată.

În drept au fost invocate prevederile art. 471 alin 3 rap. la art. 205 si urm. NCPC, art. 62, art. 133 din Legea 31/1990, art. 997 si urm. NCPC

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în condiţiile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, dar raportat şi la prevederile art.997 şi urm. din acelaşi cod, Curtea reţine următoarele:

Constată Curtea că situaţia de fapt ce a generat litigiul părţilor priveşte adoptarea la data de 24.07.2015 de către acţionarii HM O S S.R.L. a hotărârii de dizolvare cu lichidarea simultană a societăţii, reţinându-se faptul că societatea nu are datorii faţă de creditori, furnizori  şi bugetul de stat şi al asigurărilor sociale, iar patrimoniul net constând în numerar ce va rămâne după achitarea taxelor pentru dizolvarea şi radierea societăţii va fi distribuit asociaţilor. Invocând calitatea de creditor, intimata reclamantă a solicitat în temeiul art.997 şi urm. din Codul de procedură civilă şi art.133 din Legea nr.31/1990 suspendarea efectelor acestei hotărâri până la soluţionarea opoziţiei sale.

O primă critică formulată în apel opune demersului reclamantei un fine de neprimire, din perspectiva dispoziţiilor art.62 din Legea nr.31/1990, apelanta pârâtă evidenţiind că cererea de emitere a ordonanţei nu poate fi admisă din perspectiva prevederilor art.997 Cod procedură civilă. În opinia Curţii, raţionamentul apelantei nu poate fi primit, raportat la conţinutul cererii reclamantei şi a temeiului de drept invocat în cauză. Astfel, MC a invocat prevederile dreptului comun raportat la conţinutul normei speciale, respectiv art.133 din Legea nr.31/1990, care face trimitere nemijlocită la primul text legal menţionat. Arată Curtea că, şi în cenzurarea cererilor de suspendare fundamentate pe prevederile art.133, verificările judecătorului se raportează la condiţiile impuse de normele de drept comun, respectiv urgenţă, vremelnicie şi neprejudecare fond, situaţie ce se regăseşte în cauză.

Curtea nu poate primi argumentul apelantei potrivit cu care intimata nu s-a prevalat de normele speciale având în vedere că art.133 din Legea nr.31/1990 a fost invocat punctual de către parte, iar cererea sa de suspendare a valorificat ca şi situaţie premisă calitatea părţii de oponent în dosarul nr.35557/3/2015.

În ceea ce priveşte formularea unei cereri de suspendare în conţinutul opoziţiei, Curtea notează că cele două demersuri sunt diferite prin raportare la conţinutul acestora, respectiv a momentului până la care s-a solicitat suspendarea, element esenţial din punctul de vedere al instanţei de apel; această concluzie se justifică din perspectiva faptului că demersul reclamantei din dosarul nr.35557/3/2015 impune verificarea condiţiilor suspendării raportat la alte premise, respectiv evaluarea de către judecător a posibilităţii legale de acoperire a pretinsului prejudiciu cauzat MC prin emiterea hotărârii AGA.

În aceste condiţii, Curtea consideră că nu poate primi argumentele apelantei cuprinse în primul motiv de apel.

În ceea ce priveşte cea de a doua critică ce valorifică neîndeplinirea a două dintre condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea ordonanţei, Curtea constată că verificarea cerută de apelantă reclamă analizarea unor aspecte de ordin procedural în legătură cu o altă cauză; or condiţia urgenţei se impune a fi cercetată din perspectiva efectelor hotărârii AGA-dizolvarea şi radierea pârâtei, impedimente ulterioare în recuperarea creanţei invocate, iar nu prin cenzurarea unor împrejurări de natură procedurală ce intră în competenţa altei instanţe.

Referitor la neexistenţa unei aparenţe de drept în favoarea MC, invocată din perspectiva creanţelor pretins datorate, Curtea constată că apelanta pârâtă motivează pe larg aceste aspecte în cadrul celui de al treilea motiv de apel.

În analiza acestui motiv Curtea subliniază, premergător, că premisa apelantei HM O S SRL potrivit cu care era necesar a se proba existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile la momentul suspendării HAGA este una eronată. În opinia instanţei de apel, judecătorul sesizat în baza prevederilor art.997 Cod procedură civilă poate proceda la o verificare sumară a cauzei, fără a extinde limitele cercetării sale; or, stabilirea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţelor este fără îndoială atributul instanţei învestite cu soluţionarea cererii de opoziţie.

În acest context, Curtea constată că la momentul adoptării hotărârii AGA, iulie 2015, creanţa rezultată din cheltuieli arbitrale nu fusese achitată, fără ca această împrejurare să fie avută în vedere de acţionarii care au menţionat, expres, că societatea nu are datorii. Cu certitudine achitarea ulterioară a acesteia reprezintă o împrejurare relevantă în cauză, doar că această creanţă nu a fost singura invocată de către reclamantă. În ceea ce priveşte cea de a doua creanţă, în legătură cu care părţile se aflau în litigiu la momentul adoptării AGA, Curtea consideră că existenţa unui litigiu pe rol la momentul pronunţării sentinţei ce face obiectul prezentului apel nu era de natură a împiedica instanţa de fond să admită cererea, în măsura în care judecătorul reţinea aparenţa de drept în favoarea reclamantei. Or, probele administrate în faza apelului, constând în sentinţa arbitrală pronunţată în dosarul nr.83/2015, vin să susţină suplimentar această aparenţă.

În ceea ce priveşte argumentele aduse de apelanta pârâtă privind lipsa unui text legal care să împiedice dizolvarea voluntară în cazul existenţei unor creanţe asupra patrimoniului societăţii supuse procedurii, Curtea subliniază omisiunea evidentă existentă în raţionamentul părţii, apelanta pârâtă neavând în vedere că hotărârea AGA ale cărei efecte au fost suspendate menţionează lipsa datoriilor HM şi lichidarea simultană cu dizolvarea; or prevederile art.235 din Legea nr.31/1990 impun asigurarea stingerii pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii, situaţie care, aparent, nu este satisfăcută în cauză, faţă de caracterul de simultaneitate al lichidării.

Pentru toate aceste motive Curtea, în temeiul art.480 şi art.1000 din Codul de procedură civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare