Procedura insolvenței. Recurs. Neîndeplinirea condițiilor art. art. 101 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Deschiderea procedurii falimentului în baza art. 107 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.

Decizie 49 din 17.02.2016


Procedura insolvenței. Recurs. Neîndeplinirea condițiilor art. art. 101 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006. Deschiderea procedurii falimentului în baza art. 107 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006.

Secția  a II-a  civilă - Decizia nr. 49/17 februarie  2016

Prin Decizia nr. 49/2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a Civilă a fost respins recursul declarat de debitoarea SC C. SRL, prin administrator special împotriva Sentinţei nr. 1054/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……….. al Tribunalului ……….

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că:

Prin Sentinţa nr. 1054/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. …….. al Tribunalului ……. a fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar M.S.Ş. şi, în temeiul art.107 lit.B din Legea nr.85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC C. SRL. A fost desemnat, în calitate de lichidator judiciar, practicianul în insolvenţă M.S.Ş. şi, totodată, s-a dispus dizolvarea şi ridicarea dreptului de administrare a debitorului, precum şi celelalte măsuri prevăzute de lege.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătorul sindic a reţinut că prin Sentinţa nr. 1553/C/02.10.2008 a fost admisă cererea debitoarei SC  C. SRL şi a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC  C. SRL, reţinându-se că, din cauza crizei economice în mediul de afaceri, debitoarea este lipsită de disponibil bănesc pentru plata furnizorilor şi achitarea datoriilor bugetare.

Constatând că Adunarea creditorilor din data de 09.12.2015 a votat împotriva planului de reorganizare judiciară propus de către debitoarea SC C. SRL, judecătorul sindic a considerat întemeiată cererea administratorului judiciar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitorul SC C. SRL, prin administratorul social S.F., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru confirmarea planului de reorganizare, aşa cum acesta a fost propus de debitor.

În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat că debitorul, odată cu depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, şi-a exprimat intenţia de a depune un plan de reorganizare.

În aceste condiţii, în termenul prevăzut de art. 94 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv, a întocmit şi depus un plan de organizare, pentru aprobarea căruia administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de 9.12.2015. Creditorii înscrişi la masa credală au votat împotriva planului de reorganizare, motiv pentru care judecătorul sindic a admis cererea administratorului judiciar şi, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. B, a dispus intrarea societăţii în procedura falimentului.

Se mai arată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât prin programul de plăţi ce face parte din planul de reorganizare s-a propus plata creanţelor înscrise la masa credală, atât a creanţelor garantate, cât şi a celor bugetare, în termen de 30 de zile de la confirmarea planului.

În aceste condiţii, susţine recurentul, cauzei îi sunt aplicabile prevederile art. 101 alin. 1 lit.D din Legea nr. 85/2006, care reglementează procedura de confirmare a planului şi potrivit cărora vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termenul de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractul de credit ori leasing din care rezultă. Ori, faţă de această dispoziţie legală, planul nu trebuia supus aprobării adunării creditorilor pentru că, în baza legii, cele două categorii de creditori înscrişi în tabelul definitiv de creanţe (garantaţi şi bugetari) sunt consideraţi acceptanţi ai planului, astfel că soluţia corectă ar fi aceea de confirmare a planului şi nu de trecere la faliment, în temeiul art. 101 alin. 1 lit. B din Legea insolvenţei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 312 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinare, creditorii AAAS B. şi B.R.  SA au solicitat respingerea recursului, arătând, în esenţă, că prin planul de reorganizare toate creanţele au fost reduse cu 80% din valoarea acestora, astfel că toţi creditorii sunt defavorizaţi şi nu se poate considera că aceştia au acceptat planul.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport cu criticile formulate, precum şi conform art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Administratorul judiciar M.S.Ş. a solicitat, prin raportul depus, intrarea debitoarei SC C. SRL în faliment, în baza art. 107 alin.1 lit.B din Legea nr.85/2006, întrucât planul de reorganizare propus de debitoare nu a fost acceptat de către adunarea creditorilor din data de 9.12.2015.

Conform art.107 alin.1 lit.B din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va decide intrarea în faliment în cazul în care debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.

Potrivit art. 101 alin. 1 teza finală, planul de reorganizare va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

A). cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi , dintre cele menţionate la art.100 alin.3 acceptă planul sau sunt considerate că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B). În cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;

C). Fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;

D). Vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

E). Planul respectă prevederile art. 95.

La alineatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că tratamentul corect şi echitabil există atunci când sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nicio creanţă şi nicio categorie de creanţe aparţinând unei alte categorii nu primeşte mai puţin decât valoarea totală a creanţei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul , nicio categorie de rang inferior categoriei defavorizate neacceptate , astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. 3, nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

Recurentul susţine că, prin planul de reorganizare, a propus plata creanţelor înscrise la masa credală, atât a creanţelor garantate, cât şi a celor bugetare, în termen de 30 de zile de la confirmarea planului, astfel că aceste creanţe sunt considerate nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul.

Susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât, pentru ca o creanţă să fie considerată nedefavorizată şi considerată că a acceptat planul, nu este suficient ca prin plan să se fi prevăzut plata acesteia în termen de 30 de zile de la confirmarea lui.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 101 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006, vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractul de credit sau leasing din care rezultă.

Ori, în speţă, se constată că prin planul de reorganizare debitoarea a operat o reducere a cuantumului creanţelor înscrise la masa credală, cu un procent de 80%, creanţele nefiind propuse a fi achitate integral.

Ca atare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.101 alin.1 lit. D din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reţinând în mod corect faptul că planul nu a fost acceptat de către creditori şi dispunând, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006, intrarea debitoarei în faliment.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de SC C. SRL împotriva Sentinţei nr. 1054/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……. al Tribunalului ………, a fost considerat nefondat, motiv pentru care, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, a fost respins.