Posesie

Sentinţă civilă 1601 din 22.09.2016


Prin acţiunea înregistrată în data de 16.02.2012 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. 637/260/2012, reclamanta S. A. a chemat în judecată pârâta P. D. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 550 mp teren situată în M., str. T., precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că potrivit certificatului de moştenitor nr. 959/28.11.1983 a devenit unic moştenitor după defuncta C. C., iar M. M., C. V. şi A. S. au fost declaraţi străini de succesiune. În temeiul certificatului de moştenitor a devenit proprietarul suprafeţei de 1100 mp situată în M., str. T. din care pârâta ocupă fără drept suprafaţa de 550 mp teren. Deşi a solicitat pârâtei de mai multe ori să-i lase terenul în proprietate, aceasta a refuzat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 555, 556, 563 Cod civil.

Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 325 lei şi timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia uzucapiunii cu privire la suprafaţa de teren ce face obiectul acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii arătând că este proprietar al suprafeţei de teren de 550 mp.

Pârâta a arătat că, potrivit deciziei civile nr. 355/04.04.1992 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1977/1992, a primit ca moştenire lotul nr. 3 din masa succesorală rămasă după defuncţii săi părinţi, A. V. şi A. M.. Acest lot include suprafaţa de teren de 550 mp pretinsă de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.

Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei în data de 19.06.2012, pârâta a arătat că nu înţelege să timbreze capătul de cerere privind constatarea calităţii de proprietar prin uzucapiune, invocând totodată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Prin încheierea din 26.09.2012, instanţa a admis excepţia netimbrării şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională având ca obiect acţiunea în constatarea uzucapiunii formulată de pârâta din prezenta cauză.

Prin încheierea din 24.10.2012, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială, proba cu expertiză topo, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială şi proba cu expertiză topo.

Prin sentinţa civilă nr. 376/25.02.2014 pronunţată de Judecătoria M. în dosarul nr. 637/260/2012 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active, acţiunea în revendicare formulată de reclamantă fiind respinsă în temeiul acestei excepţii.

Prin decizia civilă nr. 667/26.09.2014 pronunţată de T. B. în dosarul nr. 637/260/2012 a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă S. A. împotriva sentinţei civile nr. 376/25.02.2014, a fost casată sentinţa civilă recurată, cauza fiin trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, pe rolul Judecătoriei M. dosarul nr. 637/260/2012* a fost înregistrat în data de 06.01.2015.

Prin încheierea din 17.09.2015, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu doi martori, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu doi martori.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei în data de 05.11.2015 reclamanta a arătat că suprafaţa de teren revendicată este de aproximativ 550 mp terenj arabil situat în M., str. T., având ca vecini calea de acces, str. T., P. D..

Prin încheierea de şedinţă din 18.02.2016 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă şi proba cu expertiză topo.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Potrivit art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Potrivit art. 1133 Cod civil, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.

Din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 959/28.11.1983(fila 4 dosar) reiese că reclamanta S. A. este unica moştenitoare a defunctei C. C., decedată la 26.06.1983, iar bunurile imobile rămase reclamantei sunt o suprafaţă de teren de 300 mp curţi-construcţii situată în M., str. T.. 4, învecinată cu A. V., A. C. şi strada, precum şi o suprafaţă de 700 mp teren arabil situată în grădina casei.

Prin decizia civilă nr. 355/04.04.1992 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1977/1992 a fost atribuit pârâtei P. D. lotul nr. 3 compus dintr-o casă cu trei camere, construită din lemn şi acoperită ci tablă, magazie, anexă şi împrejmuiri, situată în M., str. T. nr. 2, un grajd, teren construcţie, curte, grădină în suprafaţă de 1544 mp.

Din declaraţia martorului M. C. instanţa reţine că reclamanta S. A. deţine în str. T. din M. o suprafaţă de teren care este despărţită la mijloc printr-o cale de acces. O parte din acest teren, respectiv o suprafaţă de aproximativ 300 mp, este ocupată de pârâta P. D., teren care se învecinează la nord cu str. T., iar la est cu P. D..

Din declaraţia martorului C. C. instanţa reţine că reclamanta deţine în cartierul L. din M. o suprafaţă de teren ce se compune din două parcele cu dimensiuni cuprinse între 450-500 mp, cele două parcele fiind despărţite între ele de un culoar.

Din declaraţia martorului L. N. instanţa reţine că reclamanta S. A. deţine o suprafaţă de teren în cartierul L. din M., jud. B., suprafaţă de teren care se învecinează cu terenul stăpânit de pârâta P. D..

Instanţa nu va reţine declaraţia martorului N.V. având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia cât şi faptul că declaraţia acestui martor nu se coroborează cu declaraţiile date de ceilalţi martori. Astfel, martorul a declarat că terenul deţinut de reclamantă a fost împrejmuit cu gard de scândură construit de pârâta P. D. în anul 2012, dar şi că terenul deţinut de reclamantă nu se învecinează pe nicio latura cu terenul pârâtei, aspect contrazis de declaraţiile celorlalţi martori.

Din expertiza topo R.V. M. întocmită în prezenta cauză instanţa reţine că reclamanta stăpâneşte o suprafaţă de teren de 478 mp situată în intravilanul municipiului M., str. T. nr. 4, cu puncte de contur 18-19-20-21-22-23-24-26-27-29-30-31-32-33-5-16-15-14-13-12-11-17-18, conform planşei nr. 1 la raportul de expertiză, iar suprafaţa de teren de 1544 mp stăpânită de pârâta P. D. în temeiul deciziei civile nr. 355/04.04.1992 este în realitate de 2632 mp având puncte de contur 93-92-91-90-88-89-87-86-85-84-83-82-81-80-79-78-77-76-58-57-55-55*-54-52-51-50-41*-41-40-39-38-35-34-66-67-68-70-71-72-73-98-28-23-22-21-20-95-94-93 conform planşei nr. 1 la raportul de expertiză.

Totodată, din raportul de expertiză reiese că diferenţa dintre suprafaţa de 2632 mp stăpânită de pârâta şi suprafaţa de 1544 mp atribuită pârâtei conform deciziei civile nr. 355/04.04.1992 este de 1088 mp şi are punctele de contur 79*-78-77-76-58-57-55-54-52-51-50-41-40-39-38*-79* conform planşei nr. 1/1 la raportul de expertiză.

Având în vedere declaraţiile martorilor, certificatul de moştenitor nr. 959/28.11.1983, decizia civilă nr. 355/04.04.1992 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1977/1992, dar şi concluziile raportului de expertiză R.V. M. instanţa reţine că pârâta ocupă suprafaţa de 522 mp din terenul aparţinând reclamantei, având punctele de contur 41*-40*-55*-54-52-51-50-41*, având ca vecini la nord P. D., la est P. D., la sud Cale de acces, la vest str. T., conform planşei nr. 1 la raportul de expertiză.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 555 şi 563 Cod civil, instanţa urmează să admită în parte acţiunea formulată de reclamanta S. A. şi pe cale de consecinţă va obliga pârâta P. D. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei suprafaţa de 522 mp situată în punctele de contur 41*-40*-55*-54-52-51-50-41* având ca vecini la nord P. D., la est P. D., la sud Cale de acces, la vest str. T., conform planşei nr. 1 la raportul de expertiză R.V. M.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei P. D., instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei S. A. cheltuieli de judecată în suma de 2626,5 lei reprezentând onorariu apărător în cuantum de 1000 lei, onorariu experţi în cuantum de 1300 lei, taxa de timbru în cuantum de 325 lei şi timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.