Contestaţie la executare, partaj succesoral, excepţie de neexecutare

Prin cererea înregistată în data de 16.07.2015 ( fila 6 ), contestatorul CT arată că pretinsa creditoare a cerut executarea silită de la momentul emiterii sentinței ( Sentința nr. pronunțată în dos. nr.) a unei sulte, pe care însăși intimata a contestat-o pe calea apelului și a recursului și pe care o putea obține pe cale amiabilă, după ce îmi aducea la cunoștință că a eliberat spațiul pentru care urma să primească sultă.

 Mai arată contestatorul că Biroul Executoriului Judecătoresc DM prespune existența unei creanțe certe lichide și exigibile, deși prin sentință, intimata CM avea obligația de a părăsi imobilul unde declară fals că ar avea domiciliul stabil.

Cu privire la onorariul executorului, contestatorul opinează că este exorbitant și neîntemeiat, iar pretinsa creditoare poate cerere doar respectarea sentinței în totalitate. Mai arată că susținerea executorului că ar putea cere evacuarea intimatei în mod separat contravine disp. art. 646 Cod pr. Civ și presupune ca executorul să pună în executare ordinul unei persoane și nu cele dispuse prin hotărârea judecătorească. Solicită a se constata că executorul a apreciat incorect că datoria ar fi exigibilă în condițiile existenței unor obligații ale intimatei pe care aceasta nu le-a îndeplinit și le contestă, creanța fiind exigibilă conform art. 663 din NCPC, doar dacă obligația debitorului e ajunsă la scadență sau acesta ar fi decăzut din beneficiul termenului de plată.

De asemenea, mai arată că a solicitat Parchetului să verifice modul în care valoarea imobilului a ajuns mult peste prețul posibil a fi obținut pe piața imobiliară actuală. Conform sentinței antemenționată, contestatorul a primit un imobil, iar intimata a primit sultă. Intimata pretinde drepturile fără a-și respecta obligațiile. Datoriile reciproce pot fi executate silit doar după ce sentința a rămas definitivă, în noiembrie 2014, dar nu înainte de a face cunoscut debitorului că acceptă să primească acel bun sau acea sultă.

Solicită anularea sau suspendarea executării silite nejustificată până când Parchetul va cerceta dacă suma pretinsă este sau nu calculată prin infracțiune.

Raportat la această cerere, prin rezoluția din data de 20.07.2015 s-a pus în vederea contestatorului să precizeze cererea sub aspectul indicării numelui persoanei cu care înțelege să se judece, obiectul cererii, valoarea cererii, arătarea motivelor și arătarea dovezilor.

 Inițial, motivat de neîndeplinirea obligațiilor de către contestator, prin Încheierea din data de 10.09.2015, cererea a fost anulată. Prin Încheierea pronunțată în data de 21.10.2015 în dosar nr. /281/2015/a1, Judecătoria Ploiești a admis cererea de reexaminare și a trimis cauza completului inițial învestit în vederea continuării judecății.

 Contestatorul a mai înregistrat o contestație la executare în data de 28.07.2015, cerere înregistrată sub nr. dos. /281/2015, dosar care s-a trimis acestui complet de judecată și care a fost atașat  dosarului inițial.

 Prin cererea din data de 28.07.2015 ( înregistrată în dosarul /281/2015, fila 8 ) contestatorul, în completarea cererii din data de 16.07.2015 ( înregistrată sub nr. dos. /281/2015 )  arată că înțelege să se judece cu BEJ DM și pretinsa creditoare, intimata CM. Ca temei de drept, indică art. 622, art. 630, art. 677 CPC, solicitând anularea executării silite.

 Cererilor le sunt atașate înscrisuri ( f 9 – f 20 din dos. /281/2015 ).

 Cererea a  fost timbrată  cu suma de 1975 lei ( la fila 34 din dosar s-a depus o copie color, iar la solicitarea instanței a fost depus originalul ( f  95  ).

Prin întâmpinarea formulată de intimata CM ( fila 17 ) se arată faptul că la baza solicitării de executare silită se află dosarul nr. /281/2011 având ca obiect succesiune și partaj în cadrul căruia contestatorul a ales  variana B de lotizare atribuindu-se în acest sens casa părinților, cu obligația de a-i achita intimatei o sultă în cuantum de 170.683 de lei.

Mai arată intimata că s-a depus în contul executorului judecătoresc suma stabilită de instanță drept sultă, la care s-au adăugat și cheltuielile de executare. Executorul a transferat banii în contul intimatei, obligațiile acestuia stabilite prin sentința civilă fiind aduse la îndeplinire.

Prin răspunsul la întâmpinare ( fila 20 ) contestatorul arată că executorul judecătoresc trebuia să se asigure că pretinsa creditoare a eliberat fosta locuință și curtea aferentă și a acceptat primirea sultei, să admită executorul judecătoresc că executarea depinde de o contraprestație ce rezultă din același titlu și urmează să fie făcută de creditor în același timp cu prestația debitorului.

Mai arată contestatorul  că în data de 13.07.2015 a primit de la executor documente  de executare silită în dosarul nr. /2015 privind titlul executoriu sentința civilă /2014 pronunțată în dos. nr. /281/2011 și că a doua zi după primirea documentelor i-a adus la cunoștință că sentința civilă a fost pusă în executare cu încălcarea drepturilor acestuia privind ordinea executării obligațiilor și excepția de neexecutare.

Solicită să se constate  că legea nu permitea executare silită deoarece intimata CM nu și-a executat obligația dispusă prin hotărârea de partaj deși a plătit sulta și suma de 655 lei și să se dispună executarea silită a punerii acestuia în posesie a fostei locuințe a părinților și restituirea sumei de 9704,68 lei încasată ilegal, urmând ca executorul să o recupereze de la CM, singura ce poate fi legal executată silit conform titlului executoriu.

Prin precizările la cererea de chemare în judecată ( fila 24 ) contestatorul solicită pedepsirea intimatei în temeiul art. 286, alin. 1, lit. f și g din Codul penal și solicită să se admită că executorul judecătoresc a săvârșit infracțiuni, că a îndeplinit ilegal cererea intimatei, cauzându-i-se un prejudiciu de 39704,68 lei. Solicită, de asemenea, instanței să respecte jurământul depus la învestire și să se dispună anularea efectelor faptelor descrise de Codul penal ca infracțiuni și, de asemenea, să se dispună repararea pagubelor produse, astfel : intimata să elibereze imobilul ocupat ilegal și să plătească lipsa de folosință începând cu iulie 2015 ( chirie 300 Euro/lună ), executorul judecătoresc să restituie sumele încasate ilegal cu daune ( 39.705 lei ) și trimiterea sesizărilor la parchet pentru efectuarea de cercetări, invocându-se infracțiunea omisiunea sesizării și ajutorul dat făptuitorului în scopul îngreunării cercetărilor.

 Prin ”alte  precizări la cererea de chemare în judecată” ( fila 28 ), contestatorul solicită să se verifice dacă anumite articole de lege sunt reale și să se dispună ca executorul să prezinte în scris motivele pentru care a refuzat să respecte legea și a continuat executarea silită. Se invocă art. 286 Cod penal, art. 264 Cod penal, art. 1556 Cod Civil, art. 676 CPC, art. 297 Cod penal.

 Prin notele de ședință din data de 22.03.2016 ( fila 30 ) se solicită declarea nulității de drept a actelor întocmite de executor în dosarul de executare silită 194/2015. Se reiterează motivele expuse pe parcurs și se solicită obligarea intimatelor la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri și contravaloare lipsă de folosință.

Prin notele din data de 21.04.2016 ( f 33 ), contestatorul depune copia chitanței cu care s-a achitat taxa de timbru în cuantum de 1975 de lei și concluzii prin care se reiterează, în esență, motivele expuse prin notele de ședință succesive. Solicită să se pună în executare în mod legal partajul și despăgubirea acestuia cu suma de 57.105 lei, reprezentând daune.

Prin notele de ședință din data de 05.05.2016 ( fila 42 ), intimata CM reiterează motivele expuse prin întâmpinare.

Prin notele de ședință din data de 08.06.2016 ( fila 46 ) contestatorul reiterează argumentele arătate deja. Solicită să se dispună ca executorul să anuleze conform art. 703 CPC toate actele de executare silită ilegală și efectele acestora, despăgubiri în cuantum de 57105 lei și cheltuieli de judecată.

Prin concluziile din data de 15.06.2016 ( fila 60 ), intimata CM solicită respingerea contestației ca inadmisibilă pentru motivele care au mai fost arătate pe parcursul cercetării judecătorești.

Prin notele de  ședință din data de 25.07.2016 ( fila 67 ), contestatorul solicită să se constate că executarea lui silită era interzisă de procedură privind modalitățile și ordinea executării, intimata neavând dreptul să ceară și executorul era obligat să refuze executarea silită întrucât intimata nu i-a predat imobilul moștenit și chiar a confirmat în scris refuzul său.

Mai solicită contestatorul întoarcerea executării silite, anularea ipotecii asupra moștenirii și a oricărui sechestru asigurator, obligarea intimatei CM să-i restituie suma de 13.350 lei încasată ilegal peste sultă, obligarea intimatei CM la plata sumei de 57105 lei daune suferite din vina sa prin nerespectarea legii, reiterând, în esență, argumentele expuse pe parcursul cercetării judecătorești.

Prin precizările de la fila 88, contestatorul depune conluziile scrise depuse de către BEJ DM într-un dosar penal aflat pe rolul CA Ploiești.

Contestatorul a formulat concluzii scrise ( fila 94 ) prin care solicită să se constate că ieșirea din indiviziune dispusă prin titlul executoriu nu a fost încă pusă în executare, dar a fost executat pentru sultă, să se dispună întoarcerea executării, să se anuleze toate sechestrele, intimata CM să-i restituie cheltuielile de executare și onorariul plătit executoriului, executorul să fie amendat cu 2000 de lei și să-l despăgubească cu 12.025 lei, obligarea intimatei CM să ceară OCPI radierea ipotecii și să îl despăgubească cu suma de 57.105 lei, cu cheltuieli de judecată.

 În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

 La solicitarea instanței, BEJ DM a comunicat, în copie, dosarul de executare nr. 194/2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța  reține următoarele :

Potrivit art. 237 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual pasive a BEJ DM, invocată din oficiu.

Instanţa reţine că potrivit art. 717 Cod procedură civilă, judecarea contestaţiei se realizează cu citarea părţilor, iar conform art. 645 alin. 1 Cod procedură civilă părţi în executarea silită sunt creditorul şi debitorul. În lumina dispoziţiilor legale invocate şi văzând faptul că biroul executorului judecătoresc îndeplineşte în cadrul executării silite un serviciu de interes public, nefiind parte la executare, instanţa va admite excepţia invocată, constatând că BEJ DM  nu are calitate procesual pasivă. Pe cale de consecinţă, acţiunea va fi respinsă, sub acest aspect, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

În ceea ce privește fondul contestației la executare  instanța reține că potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, iar potrivit art. 704 CPC, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte.

Potrivit art. 622 alin. 1 C.pr.civ., obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, creditorul putând declanșa executarea silită.

Se mai reţine că între părți a existat  un proces civil având ca obiect succesiune, cauză înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. /281/2011.

Prin Sentința civilă nr. /30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. /281/2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Ploiești nr. /15.06.2015 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de intimata din prezentul dosar, respectiv de CM, și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei B de lotizare din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul MI.

Varianta B de lotizare, astfel cum rezultă din sentința civilă, presupune atribuirea bunurilor în natură contestatorului cu obligarea acestuia la plata unei sulte în cuantum de 170683 lei către intimata CM.

În data de 29.06.2016, intimata formulează cerere de executare silită, cererea înregistrată pe rolul BEJ DM sub nr. /2015.

Raportat la actele din dosarul execuțional, instanța reține că executarea a pornit în baza unui titlu executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. /30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. /281/2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Ploiești nr. /15.06.2015, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă constituind titlu executoriu.

 Prin Încheierea din data de 01.07.2015 executorul judecătoresc a admis cererea de executare silită formulată de creditoarea CM și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu prin toate modalitățile prevăzute de lege, iar prin încheierea din data de 09.07.2015 a fost actualizat  debitul și s-a stabilit onorariul în cuantum de 10% din valoarea creanței, precum și cheltuieli de executare în cuantum de 749,98 lei.

Prin somația din data de 09.07.2015, debitorul a fost somat să achite suma de 183655,13 lei cu titlul de debit total.

Din cercetarea judecătorească, precum și din atitudinea părților manifestată pe parcursul acesteia, instanța reține că între părți există o vădită stare conflictuală, precum și nemulțumiri accentuate ale contestatorului cu privire la derularea procesului având ca obiect succesiune, precum și cu privire la procedura  executării silite, aceste nemulțumiri luând forma unor multiple plângeri penale vizând experți și executorul judecătoresc.

Instanța reține că majoritatea apărărilor expuse de contestator pe parcursul procesului nu pot fi analizate de instanța de executare, acestea excedând procedurii speciale a contestației la executare. Astfel, instanța de executare, în această procedură, nu poate analiza motivele ce țin de acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință sau alte despăgubiri pe care contestatorul le solicită în cadrul acestui dosar. De asemenea, instanța de executare nu poate aplica sau analiza legea penală și nici nu poate înlătura efectele presupuselor infracțiuni întrucât nu este instanță penală.

Din analiza argumentelor expuse succesiv de către contestator, instanța reține, în esență, că principalul motiv de nelegalitate a executării silite derivă, în opinia contestatorului, din faptul că intimata nu și-a executat o presupusă obligație constând în eliberarea casei atribuite contestatorului, iar din acest motiv titlul nu ar fi unul executoriu și, în aceste condiții, în mod greșit executorul l-a pus în executare. De asemenea, se reține că în mod constant s-a invocat excepția de neexecutare, atât în această fază procesuală, cât și în faza de executare silită.

Cu privire la aceste apărări ale contestatorului, instanța reține că se face confuzie între instituțiile de drept, contestatorul susținând că partajul judiciar este un contract sinalagmatic, iar prestațiile reciproce trebuie executate în același timp, altfel fiind incidentă excepția de neexecutare.

Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt proprietății comune, în sensul că bunurile ce formează obiectul acesteia se împart în materialitatea lor între titulari, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate din bun sau asupra anumitor bunuri.

Partajul poate fi voluntar sau judiciar. Într-adevăr, partajul voluntar este un contract, fiind incidente diverse instituții de drept din materie contractuală, în schimb, partajul judiciar nu are natură contractuală, tocmai prin faptul că este dispus de către instanța de judecată, în lipsa unui acord al părților.

Excepția de neexecutare este incidentă atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, iar cealaltă parte poate, în măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații. Condițiile ce se desprind din lege vizează natura obligațiilor neexecutate, respectiv obligațiile reciproce ale părților să își aibă temeiul în același contract sinalagmatic, neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă pentru a da dreptul invocării acestei excepții, obligațiile să fie ambele exigibile, neexcutarea să nu fie urmarea culpei celui care o invocă și contractul, prin natura sa, trebuie să presupună executarea simultană a obligațiilor.

Având în vedere definiția acestei excepții, precum și raportat la condițiile pe care le presupune și la contextul actual, instanța reține că nu suntem în materie contractuală, excepția de neexecutare nefiind incidentă.

Fiind în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile izvorâtă dintr-un titlu executoriu reprezentând o hotărâre judecătorească, instanța constată că creditoarea avea dreptul legal pentru a pune în executare silită titlul executoriul de la momentul rămânerii definitive a acesteia, independent de alte situaţii pe care contestatorul le invocă.  În acest context, intimata – creditoare a solicitat executarea silită a titlului executoriu, debitorul – contestator plătind debitul în data de 07.10.2015. Prin Încheierea din data de 13.10.2015, executorul a dispus încetarea executării silite.

Analizând actele din dosarul de executare, respectiv cererea de executare silită, precum și actele de executare întocmite în temeiul cererii formulate de intimata – creditoare CM, instanța reține că executorul a acționat în limitele învestirii. Executorul judecătoresc acționează în interesul creditorului, neavând printre atribuții verificarea îndeplinirii unor eventuale obligații ale creditorului față de debitor şi care nu izvorăsc din titlul executoriu. Astfel, conform art. 664 din CPC, executarea silită poate începe numai la cererea creditorului pe baza înscrisurilor justificatoare, deci executorul nu execută ordinul unei persoane în lipsa calității acesteia de creditor și în lipsa unui titlu executoriu.

În ceea ce privește criticile contestatorului cu privire la înscrierile din cartea funciară, respectiv cu privire la ipoteca legală, instanța reține că ipoteca a fost înscrisă, din oficiu, în temeiul hotărârii judecătorești, urmând ca aceasta să fie radiată la cerere, pe baza unor documente care să justifice solicitarea de radiere din cartea funciară.

Instanţa mai reţine că, în calitatea sa de proprietar, contestatorul are la îndemână toate acţiunile privitoare la protecţia dreptului de proprietate prevăzute de lege, inclusiv o eventuală acţiune în evacuare, instanţa de executare neputând analiza aceste aspecte în cadrul contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc, instanţa constată că acesta este stabilit în limitele prevăzute de Ordinul nr. 2550/C din data de 14.11.2016 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare