Dare în plată

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant .., reclamant .. şi pe pârât .., având ca obiect acţiune în constatare DARE ÎN PLATĂ.

Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data de 23.08.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată (care face parte integrantă din aceeaşi hotărâre), când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea succesiv la data de 30.08.2016 respectiv 07.09.2016.

Deliberând instanţa a pronunţat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei  instanţe sub nr. 6787/196/2016 din data de 25.06.2016 reclamanţii .. au  solicitat în contradictoriu cu pârâta .. pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit bancar ipotecar nr. B0001643/4.03.2008.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au încheiat cu pârâta  contractul de credit ipotecar nr. B0001643/4.03.2008. Au învederat că reclamantul .. a avut calitatea de  împrumutat şi reclamanta .. a avut calitatea de garant. A beneficiat de un împrumut în suma de 50.401 CHF pentru achiziţionarea unui apartament situat în ... Au arătat că creditul a fost garantat cu un contract de ipoteca nr.11/4.03.2008. Potrivit raportului de evaluare dispus de banca, apartamentul ipotecat a fost evaluat la suma de 67.202 CHF si echivalent in suma de 152.300 lei. În motivarea acţiunii au arătat că datorită faptului că nu au mai putut achita ratele care au crescut ca urmare a creşterii CHF în raport cu moneda naţională, banca a declarat scadent anticipat creditul acordat, astfel ca la data de 28.04.2014 suma datorată era de 44.023,58 CHF. Banca a executat silit apartamentul ipotecat cu suma de 53.100 lei aşa cum rezultă din procesul verbal de licitaţie din data de 25.03.2015, fără a se face însa şi conversia în CHF. Banca nu a contestat raportul de evaluare al apartamentului ipotecat şi scos la vânzare astfel că acesta s-a vândut la o valoare modica, de trei ori mai mică faţă de valoarea la data acordării creditului. Arată că în prezent banca urmăreşte vânzarea unui alt imobil al reclamantului pe care l-a dobândit ulterior şi care nu a constituit garanţie la creditul iniţial.

In probaţiune au depus înscrisuri: contractul de credit bancar, raportul de evaluare , actul de adjudecare al apartamentului, cererea de stăruinţa in executarea silita imobiliara formulata de banca.

În drept reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 77/2016 privind darea în plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat  respingerea acţiunii. Au invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, solicitând . Pe fondul cauzei arată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1, art. 4 alin 1 din Legea nr.77/2016. 

Pârâţii au invocat în susţinerea cererii dispoziţiile art. 1, art.4 din Legea nr. 77/2016 şi art. 29 alin 4 din Constituţie.

În probaţiune, pârâţii au solicitat proba cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 23 august 2016 instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa.. Prin aceeaşi încheiere a respins suspendarea judecăţii cauzei şi a închis dezbaterile şi a rămas în pronunţare cu privire la fondul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţi a fost încheiat contractul de credit ipotecar nr. B0001643/4.03.2008 ( fila 7-18 dosar) pentru un credit ipotecar în valoare de 50.401 CHF pentru o perioadă de 312 luni. În scopul garantării sumei a fost încheiat între părţi contractul de ipoteca nr.11/4.03.2008 autentificat sub nr. 934 de ..” ( fila 20-23 dosar) Contractul de ipotecă a avut ca obiect imobilul situat în ..., înscris în CF nr. 41155/N Brăila cu nr. cadastral 3594-C1-U46, proprietatea reclamanţilor. 

Instanţa reţine că contractul de credit ipotecar nr. B0001643 şi contractul de ipotecă 11/4.03.2008 autentificat sub nr. 934 de ..”au fost încheiat în data de 04.03.2008.

Conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.  În continuarea raţionamentului juridic instanţa reţine că, în materie contractuală, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, „(1) Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privinţa elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1).” Potrivit art. 104 alin. (1) „Constituirea, conţinutul şi opozabilitatea drepturilor reale de garanţie sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data naşterii creanţei garantate sau, după caz, la data încheierii contractului prin care garanţia a fost constituită.”

Astfel, instanţa conform dispoziţiilor legale mai sus amintite, constată că actelor juridice din speţă ( contractul de credit şi contractul de ipotecă) le sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod civil.

În continuare, instanţa constată că, finalitatea urmărită de către debitori prin prezenta acţiune este încetarea contractului de credit. Astfel că, dispoziţiile legale aplicabile sunt supuse vechiului Cod civil. 

Potrivit art 3 din Legea nr. 77/2016 „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”

Instanţa constată că Legea nr. 77/2016 este derogatorie de la noul Codul civil.

Instanţa mai reţine şi dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: „Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.” Or, din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că instituţia juridică a derogării poate fi aplicată doar unui act normativ în vigoare la data aplicării/intrării în vigoare a normei derogatorii.

Instanţa constată că, în prezenta cauză, norma derogatorie este Legea nr. 77/2016

Astfel, potrivit art. 230  din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă: a) Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor art. 1169 - 1174 şi 1176 - 1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010;”

Or, vechiul Cod civil este abrogat la  momentul intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 (13.05.2016)  prin Legea nr. 71/2011.

Instanţa stabileşte că art. 8 alin (5) din Legea nr. 77/2016 „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului" nu este aplicabil prezentului contract.

Pentru a statua astfel, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „Sistematizarea conţinutului actului normativ (1) Conţinutul proiectului de act normativ se sistematizează în următoarea ordine de prezentare a ideilor: a) dispoziţii generale sau principii generale; b) dispoziţii privind fondul reglementării;  c) dispoziţii tranzitorii; d) dispoziţii finale.

(2) În cazul unor reglementări de mică întindere se poate redacta textul fără a se marca distinct elementele prevăzute la alin. (1), urmând însă această ordine de prezentare.”

Potrivit acestei dispoziţii legale, instanţa constată că, chiar dacă în prezenta cauză, executarea silită continuă contra reclamanţilor-debitori aceştia nu sunt beneficiarii prezentei legi. Instanţa apreciază că structura Legii nr. 77/2016 trebuie privită în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 24/2000. Astfel, instanţa reţine că, articolul 8 alin 5 din Legea nr. 77/2016 este o dispoziţie care priveşte fondul reglementării ( nominalizează titularii cererii dării în plată, de asemenea permite debitorului să solicite şi cedentului stingerea datoritei şi prevede alte ipoteze de fond care se pot ivi pe parcursul derulării unui contract de credit ), iar art. 3 din Legea nr. 77/2016 priveşte dispoziţia generală. Dispoziţia generală în Legea nr. 77/2016, având în vedere caracterul ei derogatoriu este norma generală de la care derogă. 

Având în vedere data încheierii prezentului contract de credit ( 04.03.2008), precum şi data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016-Legea dării in plată -, instanţa apreciază că prezentul act juridic nu intră sub incidenţa acestui act normativ.

Faţă de starea de fapt reţinută coroborată cu textele legale menţionate instanţa urmează să respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţii .. în contradictoriu cu pârâta ...

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţii .. în contradictoriu cu pârâta .. ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Brăila.

Domenii speta

Spete similare