Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 21.06.2016 sub nr……/259/2016, repartizat în mod aleatoriu, contestatorul C. F.a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi  şi Drumuri Naţionale din România SA - C.N.A.D.N.R., contestaţie la executare împotriva titlului executoriu pornit în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016/294070032945519, nr. 294070028942523 din 30.05.2016, în baza titlului executoriu reprezentat de p.v. de constatare a contravenţiei, SC/HJ/PV nr. 0305349 din data 15.05.2012 (225,00 lei), SC/HJ/PV nr. 0312693 din data 15.05.2012 (225,00 lei), SC/HJ/PV nr..0303491 din data 15.05.2012 (225,00 lei) solicitând:

1. anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016.

2. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 03.06.2016, i-a fost comunicată somaţia de plată în cuantum de 675,00 lei, conform titlului executoriu 294070028942523 din data 30.05.2016, punându-i-se în vedere să achite suma de 675,00 lei, contravaloare amenzi, astfel cum a menţionat mai sus.

A considerat că înscrisurile în baza cărora s-a început procedura executării silite nu constituie un titlu executoriu valabil, întrucât nu îndeplinesc condiţiile de formă pentru a constitui titlu executoriu, având în vedere că nu poartă semnătura creditorului.

Potrivit art.632 alin. l Cpc, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, acelaşi text de lege arătând şi care sunt titlurile executorii. În speţă, înscrisurile ce se pretind a fi titluri executorii sunt reprezentate de două procese verbale de contravenţie, debitul executat constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerinţele pentru punerea acestuia în executare sunt prevăzute de disp. art. 17 din Og nr. 2/2001. Potrivit acestui text de lege, sancţiunea pentru lipsa semnăturii agentului constatator este nulitatea absolută, nulitate care se constată şi din oficiu.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile Deciziei nr.6/16.02.2015 a ICCJ, care interpretând dispoziţiile legale amintite a statuat că procesele verbale încheiate în condiţiile art.9 alin.2 din OG nr. 15/2002 şi transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Decizia amintită a devenit obligatorie pentru instanţe începând cu data publicării, respectiv 25.03.2015

A solicitat instanţei să constate că în dosarul execuţional aflat pe rolul BEJ Mutat s-a început procedura executării silite împotriva sa şi au fost întocmite acte de executare în lipsa unui titlu executoriu valabil.

A considerat că dreptul intimatei de a aplica sancţiunea contravenţională s-a prescris, în considerarea dispoziţiilor art.9 alin.3 din OG nr.15/2002.

În speţă, legea specială, în forma modificată, respectiv O.G. nr. 15/2002, instituie un alt termen de prescripţie decât cel prevăzut de OG nr.2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravenţională, şi anume 30 de zile de la data constatării contravenţiei, adică de la 15.05.2012 acesta fiind evident un interval mai restrictiv de tragere la răspundere contravenţională, termen care nu a fost respectat de creditoare.

Astfel, termenul de 30 de zile pentru întocmirea procesului curge de la cele două date menţionate mai sus. A apreciat că, dacă se concluzionează altfel, s-ar ajunge la situaţia în care dreptul intimatei de a aplica amenzi ar fi imprescriptibil.

A considerat că dreptul intimatei de a executa sancţiunea contravenţională s-a prescris, în considerarea dispoziţiilor art.14 din OG nr.2/2001 coroborat cu art.27 din OG nr.2/2001 aţa cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 a ICCJ.

A făcut precizarea că nu a avut cunoştinţă de existenţa acestor procese verbale datorită modalităţii defectuoase de comunicare, prin afişare, aspect care în considerarea dispoziţiilor deciziei instanţei supreme echivalează practic cu necomunicarea acestor acte. Astfel, a arătat că a luat cunoştinţă de existenţa acestora abia la momentul comunicării somaţiei, motiv pentru care a fost în imposibilitatea de a formula în termen legal plângere contravenţională.

Conform disp.art.37 din OG nr.2/2001, procesul verbal neatacat în termen prevăzut de art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Aceasta însă numai în situaţia în care contravenientului i s-a făcut o comunicare legală a acestui act şi a lăsat să treacă termenul de 15 zile fără să îl atace. Arată că, faţă de aspectele învederate mai sus, rezultă că cele două procese verbale în baza cărora s-a început executarea silită nu  deveniseră încă titluri executorii.

Totodată,  a considerat că executarea silită este abuzivă, în condiţiile în care textul de lege ce reglementează tariful de despăgubire a fost abrogat. Astfel, un alt motiv pentru care solicită anularea executării silite îl reprezintă principiul aplicării legii mai favorabile.

A invocat în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Decizia 112/2014 referitoare la dispoziţiile Legii 144/2012, prin care au fost abrogate dispoziţiile OG nr. 15/2002 referitoare la tariful de despăgubire. A arătat că s-a constatat că în urma abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire, suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii, textul conţine o normă contravenţională mai favorabilă în concordanţă cu prevederile art.15 alin.2 din Constituţie.

Curtea a constatat că fapta contravenţională trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii.

De asemenea, prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.12 alin. l din OG nr.2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reţinut că aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi sancţionează contravenţional o anumită faptă, trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că fapta contravenţională trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii şi că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar, în cazul celor aplicate dar aflate în curs de executare de la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută. Curtea a statuat astfel că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare şi că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevedere şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii, echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acesta nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

A arătat că, în prezenta cauză, din înscrisurile comunicate, a rezultat că procedura de executare a creanţei creditoarei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.vizează recuperarea tarifului de despăgubire, ce a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012.

Faţă de Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reiterată mai sus, a apreciat că nu mai poate fi pusă în executare creanţa creditoarei, motiv pentru care, în temeiul art.719 alin. l Cod procedură civilă, solicită şi pentru acest motiv admiterea contestaţiei la executare, şi anularea executării ce formează obiectul dosarului de executare nr. 130333/29/40/7/2016.

Totodată, a solicitat să se constate şi perimarea de drept a executării silite dispoziţiile art.696 cpc.

Potrivit art.696 alin. l cpc, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

De asemenea, conform art. 52 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silită şi celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...)". A arătat că, pentru a efectua orice act de urmărire, executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv.

Faţă de aceste aspecte,  a solicitat admiterea contestaţiei la executare.

În drept, a invocat art.669 alin.4 Cpc, 696-697 Cpc, art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, art.14, art. 27, art. 31 OG nr. 2/2001, Legea 144/2012, art. 451 Cpc

În susţinerea contestaţiei,  a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În caz de neprezentare, a solicitat judecata cauzei şi în lipsă, conf.art.223 C.p.civ.

La data de 05.07.2016, intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.N.A.D.N.R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii contestatorului în ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie şi nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea contestaţiei la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc în baza titlului executoriu PVCC seria R12 nr. 0305349/15.05.2012, seria R12 nr. 0312693/15.05.2012, seria R12 nr. 0303491/15.05.2012 generat şi semnat electronic conform dispoziţiilor Legii nr. 455/2001 şi ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală şi netemeinică şi menţinerea tuturor actelor şi formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc în baza titlului executoriu menţionat şi continuarea executării silite.

Intimata  a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii contestatorului în ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie şi nelegalitate cuprinse în titlul executoriu.

În acest sens,  a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că în speţa de faţă executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi prin urmare motivele invocate de către contestator în contestaţia formulată reprezintă motive de fapt şi de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu şi prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

A arătat că  motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenţionale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestaţiei la executare.

Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenţionale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancţionator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestaţiei la executare, ci ele pot şi trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenţionale, conform dispoziţiilor art. 712 NCPC.

În acest sens, a solicitat instanţei de judecată să facă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 712 alin. 2 NCPC, să admită excepţia aşa cum a fost formulată şi, în consecinţă, să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziţie din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispoziţiilor OG nr. 2/2001.

A arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că vehiculul aparţinând domnului C.F. a circulat pe drumurile naţionale fără să deţină rovinieta valabilă, aşa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariţia Legii nr. 144/2012), fapta săvârşita la data de 04.07.2011 a constituit contravenţie şi s-a sancţionat cu amendă contravenţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite şi tariful de despăgubire.

Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancţionării faptei contravenţionale, precum şi a prevenirii săvârşirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariţia Legii nr. 144/2012), a fost emis la data de 19.12.2011 procesul - verbal de constatare a contravenţiei în cauză.

Emiterea şi comunicarea procesului - verbal de contravenţie în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispoziţiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, a solicitat instanţei de judecată să constate în baza înscrisurilor pe care le va depune faptul că procesul - verbal de contravenţie în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.

În acest sens, a învederat instanţei de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârşirii faptei contravenţionale şi data emiterii procesului - verbal de contravenţie, nu depăşeşte termenul de 6 luni.

Comunicarea procesului - verbal de contravenţie s-a efectuat conform dispoziţiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, fără a se depăşi termenul de 1 lună de la data aplicării sancţiunii.

Astfel, procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenţie nu a fost viciată şi nici debitorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale.

În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.

Totodată, arată că, prin încheierea din Camera de Consiliu, instanţa de executare a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC.

De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC, instanţa de executare a dat împuternicire şi a ordonat executorilor judecătoreşti să pună în executare titlul executoriu în cauză.

Or, instanţa de judecata în mod legal şi temeinic în baza dispoziţiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constatat faptul că procesul - verbal de contravenţie constituie titlu executoriu, iar creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

Totodată, în situaţia în care instanţa de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviinţat şi ordonat punerea în executare.

De asemenea, a arătat că instanţa de executare, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoaşterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviinţării executării silite a respectat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă care stabilesc: "Dispoziţiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie."

În ceea ce priveşte trimiterile contestatorului la prevederile Deciziei nr. 10/2013 pronunţată de către ICCJ,  a învederat instanţei de judecată faptul că acestea nu prezintă relevanţă.

Mai mult decât atât, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenţiei s-a efectuat conform dispoziţiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, fără a se depăşi termenul de 1 lună de la data aplicării sancţiunii.

De asemenea, a precizat faptul că Deciziile pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.

Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speţa de faţă, deci pentru o situaţie anterioară momentului pronunţării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziţii legale.

Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conţinut de drept material, ci constituie o dispoziţie procedurală căreia nu i se aplica principiul legii contravenţionale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.

Prin urmare, a solicitat instanţei de judecata să constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv.

În ceea ce priveşte aspectele legate de generarea şi semnarea electronică a procesului - verbal de contravenţie ridicate de către contestator, solicită instanţei de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.

Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

A arătat că debitorul a avut la dispoziţie din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispoziţiilor OG nr. 2/2001.

Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală şi prin urmare până la desfiinţarea acestuia, titlul executoriu îşi menţine puterea executorie.

În alta ordine de idei, a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că, în speţa de faţă, executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi prin urmare motivele invocate de către contestator în contestaţia formulată reprezintă motive de fapt şi de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu şi, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenţionale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestaţiei la executare.

A mai arătat că atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenţionale, aspectele legate de generarea şi semnarea electronică a procesului - verbal de contravenţie ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestaţiei la executare, ci ele pot şi trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenţionale, conform dispoziţiilor art. 712 NCPC.

În acest sens, a solicitat instanţei de judecată să facă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 712 alin. 2 NCPC şi să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziţie din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispoziţiilor OG nr. 2/2001.

Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenţie adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare a acestora, intimata deţine un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanţei prevăzută în actul sancţionator, care a intrat în putere de lucru judecat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea şi completarea OG nr. 15/2002, învederează faptul că în speţa de faţă acestea nu se aplică.

Conform dispoziţiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."

A arătat că reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienţii care au fost sancţionaţi în baza OG nr. 15/2002 şi care au contestat în instanţă tarifele de despăgubire.

Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenţională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienţi care au contestat în instanţă.

A mai arătat că aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze".

Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.

În acest sens,  a învederat instanţei de judecată faptul că, începând cu data comunicării procesului - verbal în cauză, contestatorul a avut la dispoziţie posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 2/2001.

Or, contestatorul nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deşi comunicarea procesului - verbal în cauză s-a efectuat conform dispoziţiilor legale şi prin urmare în cazul de faţă nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.

Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenţie emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar şi în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deţine un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanţei prevăzută în actul sancţionator, care a intrat în putere de lucru judecat.

De asemenea, a precizat faptul că în speţa de faţă nu este vorba de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanţelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanţă.

Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curţii Constituţionale referitoare Ia prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speţă, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligaţia de plată a tarifului de despăgubire.

În ceea ce priveşte invocarea perimării executării silite, a  solicitat instanţei de judecată să constate faptul că aceasta este nefondată.

Astfel, a arătat că, potrivit NCPC perimarea nu intervine prin simplul fapt al întreruperii unei perioade de 6 luni între cele două acte de executare succesive, fiind necesar ca executorul judecătoresc să-1 fi înştiinţat în scris pe creditor despre obligaţia de îndeplinire a unui act sau al unui demers.

Ori, executorul judecătoresc, conform dosarului de executare în cauză, nu a înştiinţat-o despre necesitatea îndeplinirii unui act sau demers în legătură cu executarea, pentru ca termenul de 6 luni de perimare să înceapă să curgă.

Prin urmare, a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că susţinerile contestatorului cu privire la invocarea perimării executării silite sunt nefondate şi să le respingă în consecinţă.

În baza acestor considerente, solicită respingerea contestaţiei la executare, ca nelegală şi netemeinică, menţinerea tuturor actelor şi formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc în baza titlului executoriu menţionat şi continuarea executării silite.

În drept, a invocat art. 205 - 208 NCPC, precum şi dispoziţiile legale cuprinse întâmpinare.

De asemenea, arată că îşi rezervă dreptul de a solicita orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

În temeiul art. 223 NCPC, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin rezoluţia din data de 13.07.2016, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 22.08.2016, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 01.09.2016, s-au depus la dosarul cauzei, în copie certificată, actele dosarului de executare silită nr. 130333/29/40/7/2016.

La termenul de judecată din data de 26.09.2016, instanţa a dispus introducerea în cauză a organului de executare A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil, în calitate de intimată.

La data de 06.10.2016, intimata A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată din următoarele considerente:

În fapt, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil a declanşat executarea silită împotriva contestatorului Cîrstea Florin prin emiterea titlului executoriu nr. 294070028942523/30.05.2016 si a somaţiei nr. 294070038359881/30.05.2016 în vederea recuperării obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului - reprezentând amenzi în cuantum total de 675 lei, trimise spre executare instituţiei noastre de CNADNR.

A precizat că obiectul executării silite începute de A.J.F.P. Prahova - S.F.O.Mizil prin emiterea titlului executoriu şi somaţiei mai sus menţionate nu-l constituie tariful de despăgubire aşa cum susţine contestatorul ci amenzile contravenţionale aplicate acestuia prin procesele verbale de constatare a contravenţiei: seria R12 nr.0305349/15.05.2012, seria R12 nr.0312693/15.05.2012, seria R12 nr.0303491/15.05.2012.

A solicitat instanţei să ia în considerare excepţia lipsei de obiect a acţiunii, dat fiind că, în cuprinsul contestaţiei sale, contestatorul face referiri numai la tariful de despăgubire, tarif ce nu formează obiectul executării silite pornite în dosarul 130333.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute invocate de contestator la pct.1 din acţiune, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestatorul face trimitere, în susţinerea excepţiei invocate, la Decizia ICCJ nr.6/2015. Arată că interpretarea din Decizia 6/2015 a ICCJ, în sensul că sunt lovite de nulitate absolută procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor emise în baza OG 15/2002 şi transmise persoanelor sancţionate pe suport de hârtie fără să conţină semnătura olografă a agentului constatator, a devenit obligatorie tuturor instanţelor naţionale ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015. În cauza de faţă titlurile de creanţă ce stau la baza emiterii titlului executoriu contestat sunt reprezentate de procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor emise de CNADNR în anul 2012.

În plus, interpretarea Curţii devine obligatorie pentru instanţele din România în situaţia promovării de către contravenient a unei acţiuni în instanţă, acţiune prin care să solicite, în termenul legal, anularea unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei emis în baza OG 15/2002.

Or, contestatorul din prezenta cauză, ulterior primirii prin poştă cu confirmare de primire a celor 3 procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor despre care se face vorbire în titlul executoriu, nu a depus nicio plângere prin care să solicite anularea respectivelor procese verbale, fapt ce echivalează cu o recunoaştere a faptelor consemnate şi sancţionate conform legii prin procesele verbale în cauză.

Faţă de cele mai sus arătate, a  solicitat instanţei respingerea excepţiei nulităţii absolute invocate de contestatoare.

Referitor la excepţia prescripţiei invocate de contestator la pct. 2 din acţiune, a  solicitat instanţei respingerea acesteia pentru următoarele motive:

- conform prevederilor art.13 al.(1) din OG2/2001-privind regimul contravenţiilor dreptul de aplicare a amenzilor contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni (în nicun caz în 30 de zile cum susţine contestatorul) de la data săvârşirii faptei. În cazul de faţă, datele săvârşirii faptelor sunt: 02.04.2012, 07.04.2012 şi 21.04.2012 iar data sancţionării lor este 15.05.2012. Deci sancţionarea faptelor s-a făcut în termenul de 6 luni stabilit clar de lege.

A considerat că această excepţie poate fi invocată numai pe calea plângerii contravenţionale formulate împotriva proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, acţiune pe care contestatorul nu a promovat-o.

A solicitat instanţei şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de executare silită invocată de contestator la pct. 3 din acţiune, pentru următoarele motive:

Potrivit prevederilor art.14 al.(1) din OG2/2001-privind regimul contravenţiilor, executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul verbal de contravenţie nu se comunică contravenientului în termen de 2 luni de la data aplicării sancţiunii.

A arătat că, contestatorul încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată afirmând ca nu a avut cunoştinţă de procesele verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor seria R12 nr.0305349/15.05.2012, seria R12 nr.0312693/15.05.2012, seria R12 nr.0303491/15.05.2012.

A precizat că afirmaţia acestuia este una neconformă cu realitatea întrucât toate cele trei procese verbale i-au fost comunicate prin poştă, cu confirmare de primire ce poartă semnătura acestuia, şi nu prin afişare aşa cum susţine contestatorul.

Astfel procesele verbale i-au fost comunicate contestatorului după cum urmează: PV seria R12 nr.0305349/15.05.2012 în data de 24.05.2012, PV seria R12 nr.0312693/15.05.2012 în data de 24.05.2012, PV seria R12 nr.0303491/15.05.2012 în data de 24.05.2012.

Potrivit prevederilor Codului de Procedură Fiscală respectiv art.215:

(1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

 (2)Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de la pct. 4 din acţiune consideră că aceasta este una lipsită de obiect întrucât executarea silită începută de A.J.F.P.Prahova - S.F.O.Mizil prin emiterea titlului executoriu şi somaţiei contestate de numitul C.F. nu-l constituie tariful de despăgubire de 28 EURO (122.49 lei) / proces verbal aşa cum eronat susţine contestatorul, ci amenzile contravenţionale aplicate acestuia prin procesele verbale de constatare a contravenţiei: seria R12 nr. 0305349/15.05.2012, seria R12 nr. 0312693/15.05.2012, seria R12 nr. 0303491/15.05.2012, în cuantum total de 675 lei.

A menţionat că invocarea legii mai favorabile în prezenta cauza este lipsită de obiect.

Cât priveşte susţinerea contestatorului privind perimarea executării silite, invocată la pct. 5 din acţiune,  a solicitat respingerea acesteia întrucât ne aflam în procedura executării silite reglementată de Legea 207/2015 - privind Codul de Procedura Fiscală. Potrivit prevederilor art.227 al.(7) din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă.

Pe fondul cauzei,  a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată întrucât titlul executoriu şi somaţia contestate au fost emise în baza unor titluri de creanţă valabile.

A considerat acţiunea ca neîntemeiată, deoarece Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil a primit, spre executare, suma de 675 lei reprezentând amenzi conform Proceselor verbale de constatare a contravenţiei: R12 nr. 0305349/15.05.2012, seria R12 nr. 0312693/15.05.2012, seria R12 nr. 0303491/15.05.2012.

Întrucât amenzile nu au fost plătite în termenul prevăzut de lege, aceste sume au fost transmise spre debitare şi recuperare organului fiscal în raza căruia debitorul îşi are domiciliul.

A mai arătat că instituţia intimatei primeşte spre executare debite care se fac venit la bugetul de stat, transmise spre executare ca urmare a neachitării acestor debite la termenul scadent de la instituţii a cărei executare şi recuperare a debitelor este făcută prin organele de executare ale bugetului de stat.

Instituţiile care nu au în organigrama lor serviciul privind urmărirea şi executarea silită a debitelor, transmit spre executare şi recuperare instituţiei intimatei, în baza art.226 Legea 207/2015 - Cod procedura fiscală alin. (10) Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

Alin. (11) Instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal central sau, după caz, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

A mai arătat că, prin contestaţia formulată, contestatorul nu aduce nicio critică întemeiată somaţiei sau titlului executoriu. Întrucât titlurile de creanţă în baza cărora s-a pornit executarea silită sunt unele valabile, consideră că, în mod corect, organele fiscale au procedat la emiterea formelor de executare contestate.

Având în vedere cele mai sus prezentate, a solicitat respingerea ca neîntemeiată şi a solicitării formulate de contestator în ceea ce priveşte anularea formelor de executare întocmite de S.F.O. Mizil în dosarul de executare nr. 130333.

Referitor la solicitarea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat instanţei să observe că, potrivit art. 45 alin. 1, lit. f din OUG 80/2013 - privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se admite contestaţia la executare, la rămânerea definitivă a hotărârii şi la cererea petiţionarului, instanţa urmează să dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 an de la data naşterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

În concluzie, faţă de cele mai sus arătate,  a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În drept, a invocat Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.

A solicitat proba cu acte şi judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei potrivit art.223 alin.(3) din Noul Codul de procedură civilă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a  reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin contestaţia la executare formulată de  contestatorul C.F. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Din România S.A., prin Direcţia Regională de Drmuri şi Poduri Bucureşti, a solicitat anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016 în baza proceselor verbale de contravenţie seria R.12, nr. de contravenţie  nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 şi nr.0303491/15.05.2012 emise de intimata  invocând motive de nelegalitate a a celor trei titluri de creanţă  ce vizează lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, prescrierea dreptului intimatei de a aplica sancţiunea contravenţională prin nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru comunicarea procesului verbale precum şi  abrogarea dispoziţiilor legale care prevedeau tariful de despăgubire conform prevederilor Legii nr.144/2012 (lege mai favorabilă) .

Totodată, contestatorul a invocat faptul că executarea silită declanşată în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016 s-a perimat faţă de dispoziţiile art.696 alin.1 Cod proc civ.

 Observând actele de executare silită şi titlul executoriu ataşate contestaţiei, instanţa a constatat faptul că în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016 nu are calitatea de creditor intimata CNADR S.A.- CESTRIN CNADR S.A.- CESTRIN întrucât executarea silită nu viza recuperarea tarifului de despăgubire ci a unor amenzi contravenţionale în cuantum de 675 lei aplicate în temeiul  celor trei procese verbale de contravenţie seria R.12,  nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 şi nr.0303491/15.05.2012 emise de intimată.

Fiind vorba despre executarea silită a unei creanţe bugetare în condiţiile în care titlul executoriu şi somaţia au fost emise de către A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploiesti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil, instanţa faţă de dispoziţiile art.262 alin.2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a dispus citarea organului de executare reprezentat de A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploiesti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil.

Prin întâmpinarea formulată de către intimata CNADR S.A.- CESTRIN CNADR S.A.- CESTRIN a fost invocată excepţia inadmisibilităţii contestatiei la executare în ceea ce priveşte motivele de nelegalitate şi netemeinicie a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenţie nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 şi nr.0303491/15.05.2012, având în vedere dispoziţiile art.712 Cod proc civ rap. la art.37 din OG nr.2/2001.

În aceste condiţii, instanţa faţă de dispoz. art.248 Cod proc civ, a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de către intimată.

În dosarul de executare nr.130333/29/40/7/2016, a fost declanşată executarea silită de către intimata A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice PloiestI - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil, în vederea recuperării creanţei în cuantum de 675 lei reprezentând amenzi contravenţionale stabilite conform celor trei procese verbale de contravenţie seria R.12 nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 şi nr.0303491/15.05.2012 emise de către intimata CNADR S.A.- CESTRIN CNADR S.A.- CESTRIN.

Conform art.152 alin.2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală,  colectarea creanțelor fiscale(în a căror categorie de includ şi amenzile contravenţionale) se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.

 Potrivit dispoziţiilor art.632 alin.2 cod proc.civ., constituie titlu executoriu pe lângă hotărârile judecătoreşti şi orice alte înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare.

Conform dispoziţiilor art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, procesul – verbal de contravenţie necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Potrivit înscrisurilor din dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016, respectiv cele depuse la filele 63. 65 şi 67 din dosarul instanţei, a rezultat faptul că la data de 24.05.2012 , contestatorului i-au fost comunicate personal cele trei procese verbale prin scrisoare recomandată, iar acesta nu a depus dovada formulării unei plângeri contravenţionale împotriva acestor procese verbale.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de contestator în sensul că procesul verbal nu portă semnătura agentului constatator, instanţa subliniază faptul că în cadrul contestaţiei  la executare nu se verifică temeinicia şi legalitatea procesului verbal deoarece există o cale specială în acest sens, respectiv plângerea reglementată prin dispoz. art.31 din OG nr.2/2001.

De altfel, are caracter inadmisibil invocarea, în cadrul contestaţiei la executare, a nulităţii absolute a procesului verbal pentru nevalabilitatea semnăturii olografe a agentului constatator , prin raportare la dispoziţiile art.713 alin.2 Cod proc civ.

Potrivit dispoziţiilor art.713 alin.2 Cod proc civ,  „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procedurală specifică pentru desfiinţarea lui”.

Cât priveşte apărările invocate de contestator referitor la intervenirea unei legi mai favorabile, în speţă Legea nr. 144/2012, privind abrogarea dispoziţiilor OG nr.15/2002 privind tariful de despăgubire, instanţa nu le va analiza întrucât executarea silită declanşată împotriva contestatorului nu vizează tariful de despăgubire ci amenzile contravenţionale aplicate prin cele trei procese verbal de constatare a contravenţiei.

Prin urmare, având în vedere că O.G. nr.2/2001 stabileşte o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea procesului verbal, respectiv plângerea contravenţională, iar contestatorul nu a făcut dovada  exercitării acestei căi procesuale, instanţa  a apreciat că nu poate fi analizată nelegalitatea procesului verbal în cadrul contestaţiei deoarece această situaţie ar genera un efect similar repunerii persoanei sancţionate contravenţional în termenul de a obţine desfiinţarea procesului verbal de contravenţie , pe o altă cale procedurală decât cea prevăzută de lege şi cu încălcarea termenelor instituite pentru introducerea acesteia.

Astfel instanţa a respins contestaţia la executare în ceea ce priveşte nelegalitatea şi netemeinicia titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenţie  nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 şi nr.0303491/15.05.2012, formulată de contestatorul C.F. în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională De Autostrăzi Şi Drumuri Naţionale Din România S.A. – CESTRIN, cu şi A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploiesti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil, ca inadmisibilă.

Referitor la cele două motive de netemeinicie şi nelegalitate a actelor de executare silită privind prescrierea dreptului intimatei de a aplica sancţiunea contravenţională prin nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru comunicarea procesului verbal şi perimarea executării silite,  instanţa  a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată pentru următoarele argumente.

În ceea ce priveşte prescrierea dreptului intimatei de a aplica sancţiunea contravenţională prin nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru comunicarea procesului verbale, instanţa a  reţinut faptul că toate cele trei procese verbale de constatare a contravenţiei au fost comunicate într-un termen de aproximativ 60 de zile (cele trei contravenţii  au fost săvârşite de către contestator  la data de 02.04.2012, 07.04.2012 şi 21.04.2015 iar procesele verbale au fost comunicate la data de 24.05.2012), fiind astfel respectate dispoziţiile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001 - legea generală privind regimul juridic al contravenţiilor - , aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei cu menţiunea că executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii conform art. 14 alin. 1.

De altfel, potrivit dispoziţiilor deciziei 43/2016 a ICCJ privind dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit faptul  termenul de „cel mult două luni” nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor  iar prin „data constatării contravenției” se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție, în cauză cele trei procese verbale fiind întocmite la data de 15.05.2012 şi comunicate contestatorului la data de 24.05.2012.

Referitor la perimarea executării silite declanşate în dosarul de executare nr.130333/29/40/7/2016,  instanţa  a reţinut faptul că procedura de executării silite este reglementată de legea specială, respectiv Legea 207/2015 - privind Codul de Procedura Fiscală, fiind vorba despre o creanţă fiscală reprezentată de amenzi contravenţionale,  iar conform prevederilor art.227 al.(7) din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă.

Domenii speta

Spete similare