Desfacerea contractului de muncă

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  813/18.02.2015 definitiva prin neapelare)

Hotărârea de restructurare  si oportunitatea măsurii reorganizării prin desfiinţarea unor posturi având in vedere pierderile financiare înregistrate de societate, precum si  stabilirea structurii noii organigrame  in selectarea posturilor  care  au fost desfiinţate, este atributul exclusiv al Directoratului societăţii care poartă responsabilitatea asigurării viabilităţii si eficienţei economice, atribut conferit de art. 40 alin.1 lit.a din Codul Muncii, acestea neputând fi cenzurate de instanţa de judecată in ceea ce priveste oportunitatea  si modalitatea de reorganizare a societăţii, ci  poate doar verifica  daca punerea in aplicare a acestor măsuri este efectuata cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.11.2015 contestatoarea L.C a solicitat  anularea deciziei de concediere nr. 288/24.10.2014 emisă de  intimata Societatea Generali România Asigurare Reasigurare S.A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea acestei decizii nelegale şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care aş fi beneficiat dacă aş fi continuat să execut contractul individual de muncă până la data reintegrării efective - sume ce vor fi actualizate până la data plăţii efective;

2. repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, dispunând reintegrarea contestatoarei în cadrul societăţii-pârâte pe postul şi funcţia deţinute anterior concedierii.

3. obligarea la plata dobânzii legale de la emiterii deciziei contestate şi până la data plăţii efective .

De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând:

>contravaloarea diferenţei de salariu pentru lunile septembrie şi octombrie 2014;

>Contravaloarea diferenţei indemnizaţiei CO aferente anului 2014;

>Contravaloarea a 23 de tichete de masă neacordate pentru luna septembrie - 4 tichete şi pentru luna octombrie 19 tichete;

Precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie a tuturor drepturi băneşti cuvenite şi neîncasate şi obligarea la plata dobânzii legale, în raport de data scadenţei fiecărui drept restant până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată..

 In fapt, Societatea Generali România Asigurare Reasigurare S.A., în calitate de angajator, a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei  în temeiul dispoziţiilor art. 65, din Codul Mucii considerând că postul ocupat de ea şi anume acela de referent în economie generală în cadrul Agenţiei Generali din Drobeta Turnu Severin a fost desfiinţat.

A mai arătat că, în  decizia de concediere nu se menţionează nici o hotărâre a AGEA privind reorganizarea societăţii ci doar se menţionează că s-a dispus această măsură prin decizia

din data de 16.09.2014, ora 14,00.

Motivele care au fost avute în vedere de angajator îl reprezintă rezultatele negative înregistrate în ultimele 7 luni ale anului 2014 fapt care a dus la desfiinţarea agenţiei Drobeta Turnu Severin şi implicit la deschiderea unui punct de lucru în acelaşi oraş dar cu cheltuieli reduse. Ori aşa cum se poate observa cu uşurinţă rezultatele negative sunt un efect al neîndeplinirii planului şi implicit ale încasărilor reduse de cea 200.000 lei în medie lunară , aceste atribuite fiind exclusiv de competenţa agenţilor de vânzări - care se ocupă de încheierea poliţelor de asigurare şi a contractărilor şi în nici un caz de competenţa referentului în economie generală care este un post neproductiv. Având în vedere motivarea deciziei de concediere este evident că postul său nu  trebuia desfiinţat şi nu ea trebuia să fie restructurată ci alte peroane care sunt responsabile cu realizarea producţiei dar angajatorul a procedat discreţionar şi fără respectarea legii. Astfel, faţă de motivarea angajatorului detaliată în decizia de concediere este în prezenţa unor sancţiuni pentru nerealizarea planurilor stabilite cu angajatorul de către agenţii de vânzări dar sancţiunea se aplică în mod nejustificat altui angajat.

Practic în cauză este vorba despre o concediere din voinţa angajatorului fără ca acesta să aibă motive serioase de reduceri de posturi şi fără a exista o cauză reală şi serioasă a concedierii sale aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 65 din Codul Muncii fapt pentru care concedierea dispusă este nelegală.

Deşi pe perioada de preaviz care practic a început din data de 26 septembrie 2014 şi până în data de 27 octombrie 2014 când a primit decizia de concediere - la sfârşitul programului - ar fi trebuit să primească integral salariul şi toate drepturile aferente acestuia aşa cum este prevăzut la art. 77 alin. 2 din CCM înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 18/20.01.2014 şi aplicabil pe perioada din litigiu însă angajatorul nu i-a plătit in totalitate aceste drepturi.

Astfel, pentru luna septembrie nu a primit salariul integral ci doar pentru 18 zile lucrătoare deşi ea a lucrat toată luna, iar pentru luna octombrie a primit salariul numai pentru 17 zile în condiţiile în care ea a  lucrat 19 zile.

De asemenea, pentru anul 2014  mai aveam de efectuat 12 zile de CO aşa cum rezultă din Nota de Lichidare nr. RU 3701/24.10.2014 situaţie în care prin compensare ar fi trebuit să primească suma netă de aproximativ 450 lei potrivit modului de calcul stabilit de art. 28 din CCM aplicabil, însă angajatorul i-a plătit numai 250 lei.

Mai mult, potrivit art. 59 alin. 1 şi 2 coroborat cu art. 77 alin. 2 din CCM angajatorul avea obligaţia de a-i acorda şi tichetele de masă corespunzătoare timpului efectiv lucrat în lunile septembrie şi octombrie 2014 însă pentru luna septembrie nu a primit decât 18 tichete deşi  avea dreptul la 22 tichete corespunzător zilelor lucrătoare şi cele efectiv lucrate,  iar pentru luna septembrie nu am primit nici un tichet deşi pentru perioada de preaviz ea a fost prezentă la serviciu şi ar fi trebuit să primească aceste tichete de masă.

Procedând în modul arătat, parata nu si-a îndeplinit obligaţia contractuală faţă de contestatoare în ceea ce priveşte plata muncii prestate, încălcând astfel dispoziţiile art. 52 din CCM care prevăd că drepturile salariale trebuiau plătite cu prioritate, raportate la dispoziţiile art. 159-161 şi art. 164-166 din Codul Muncii în sensul că pârâta avea obligaţia „să plătească salariile înaintea altor obligaţii băneşti  ale acesteia, întrucât salariul cuprinde şi alte adaosuri aşa cum sunt drepturile solicitate de către ea.

Este evident că prin atitudinea sa pârâta i-a produs un prejudiciu material constând în contravaloarea drepturilor salariale neacordate, fapt pentru care trebuie să o despăgubească pentru prejudiciul material suferit din culpa sa, conform dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii, dar şi conform dispoziţiilor art. 1489 alin. 2 Cod civil şi art. 1531-1535 Cod civil cu privire la dobânda legală.

Dobânda legală reprezintă câştigul, folosul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuvin fără să fie nevoit să facă dovada prejudiciului, existenţa acestuia fiind prezumată, iar procentul este stabilit de legiuitor prin OG 9/2000 şi ulterior prin OG nr. 13/2011.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 55, art.65, art. 80, art. 166, art. 167, art. 266-269 Codul muncii.

În dovedirea acţiunii a depus la dosar un set de înscrisuri.

La data de 18.12.2014  pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată de contestatoare  ca fiind neîntemeiată  şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală Decizia de concediere nr.288/24.10.2014.

Motivul invocat de reclamantă nu se află printre cele care ar atrage nulitatea deciziei de concediere, disp. art. 76 din Codul Muncii fiind imperative şi de strictă interpretare.

Desfiinţarea postului este reală şi efectivă, acest post fiind suprimat din organigrama societăţii, agenţia în care acesta era alocat fiind de altfel radiată de la Registrul Comerţului.

Prin preavizul de concediere nr. 3428/25.09.2014 i s-au făcut cunoscute contestatoarei în condiţiile art. 64 din Codul muncii, posturile vacante din cadrul societăţii, aceasta putând opta  pentru ocuparea unuia dintre acestea în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării preavizului. Reclamanta nu a înţeles să opteze pentru vreunul dintre acestea.

Cu privire la pretenţiile reclamantei acestea sunt neîntemeiate, intimata achitându-i acesteia  toate drepturile băneşti cuvenite în baza Contractului individual de muncă.

 În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 şi urm. C.pr.civ. şi art. 65 Codul muncii.

În dovedirea susţinerilor a depus la dosar un set de înscrisuri.

Contestatoarea  a formulat răspuns la întâmpinare arătând că  apărările formulate de intimată  sunt neîntemeiate,  reluând susţinerile invocate prin acţiune.

La solicitarea instanţei intimata a depus la dosar dovada plăţii drepturilor salariale  şi acordării tichetelor de masă reclamantei, situaţia din care rezultă  numărul persoanelor disponibilizate în perioada septembrie – octombrie 2014 şi nr. total de salariaţi ai societăţii; structura de personal al Agenţiei Dr.Tr.Severin anterior concedieri şi a punctului de lucru după desfiinţarea postului ocupat de reclamantă şi copia certificată a Registrului Hotărârilor Directoratului şi o completare la întâmpinare  prin care menţionează că motivul menţinerii unui post de inspector de daune în cadrul punctului de lucru din Drobeta Turnu Severin  este o prevedere imperativă continuată în art. 3 din Titlu II Autorizarea asiguratorilor şi condiţii privind practicarea asigurării obligatorii RCA.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamanta L.C. a fost angajată a pârâtei in funcţia de referent  in economie generala in baza contractului individual  de muncă înregistrat sub nr. 2874/20.10.2005.

Raporturile de munca dintre părţi au încetat la data de 24.10.2014 in baza deciziei de concediere nr. 288/24.10.2014, in temeiul art.  65 din Codul Muncii.

Împotriva acestei decizii de concediere a formulat  prezenta contestaţie reclamanta, solicitând anularea deciziei de concediere si repunerea in situaţia anterioara, precum si obligarea pârâtei la plata  contravalorii diferenţei  de salariu pentru lunile septembrie si octombrie 2014,  contravaloarea diferenţei  indemnizaţiei de CO  aferente anului 2014, contravaloarea a 23 de tichete de masa neacordate  pentru lunile septembrie si octombrie.

Instanţa apreciază neîntemeiata acţiunea pentru următoarele considerente:

Potrivit Art. 65 din codul Muncii „(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”.

Practica judiciara  a statuat ca acest text de lege  stabileşte condiţiile in care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive care nu ii sunt imputabile acestuia. Aceste condiţii urmăresc  sa stabilească un echilibru între cele  două părţi ale  contractului de muncă, respectiv  intre necesitatea de a asigura angajatorului libertatea  de a dispune  cu privire la desfiinţarea unor locuri de munca  atunci când considerente  obiective o impun – dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii, etc., pe de o parte, si nevoia  de a proteja salariatul de o eventuală  atitudine  abuziva, pe de alta parte.

Legea prevede ca desfiinţarea postului sa fie efectiva si sa fie justificata de o cauza reală si serioasă, adica de a fi determinat  de o cauză obiectiva, de o anumita gravitate  care sa impună , cu adevărat aceasta măsură.

În ceea ce priveşte cerinţa ca  desfiinţarea postului sa fie efectiva, instanţa constată ca locul de munca al reclamantei a fost suprimat  din schema de personal si nu se mai regăseşte in organigrama  societăţii, fapt ce reiese din compararea celor doua organigrame aflate la dosar la filele 62 si 63.

În ceea ce priveste caracterul real  al restructurării postului, din conţinutul materialului probator administrat  in cauza, rezulta ca acesta  are caracter obiectiv, exista in realitatea efectiv si nu o disimulează.

Instanţa reţine ca in baza Raportului justificativ cu privire la necesitatea reorganizării Diviziei  Vânări si Marketing întocmit  de directorul diviziei la data de 01.09.2014 s-a aprobat de principiu  de către Directoratul SC Generali România Asigurare – Reasigurare SA  in şedinţa din 09.09. 2014 desfiinţarea Agenţiei Dr.Tr.Severin si deschiderea unui punct de lucru in aceiaşi localitate si desfiinţarea  unui post de referent  in economie generală, post aferent acestei agenţii.

Având in vedere  prevederile art. 5 din Legea nr. 467/2006, s-a hotărât in aceiaşi şedinţa ca decizia finala  cu privire la implementarea procesului de reorganizare  a societăţii sa se ia după  informarea sindicatului Generali asigurări cu privire la aceasta măsură.

Prin  adresa înregistrata sub nr. 46203/08.09.2014  s-a comunicat Sindicatului Generali Asigurări  informarea cu  privire la programul de reorganizare a activităţii  Generali Asigurări Reasigurări SA, in care se menţiona si  desfiinţarea Agenţiei Dr.Tr.Severin.

Prin Hotărârea Directoratului Generali Asigurare  Reasigurare  din 16.09.2014 s-a aprobat desfiinţarea  Agenţiei Dr.Tr.Severin si deschiderea unui punct de lucru in aceiași localitate si desfiinţarea  unui post de referent  in economie generală, post aferent acestei agenţii, precum si noua organigramă a societăţii.

Prin adresa nr. SA-DAI/5231.2/20.10.2014  Autoritatea de supraveghere Financiară a aprobat închiderea Agenţiei Dr.Tr.Severin si deschiderea unui punct de lucru in aceiaşi localitate.

Hotărârea de restructurare  si oportunitatea măsurii reorganizării prin desfiinţarea unor posturi având in vedere pierderile financiare înregistrate de societate, precum si  stabilirea structurii noii organigrame  in selectarea posturilor  care  au fost desfiinţate, este atributul exclusiv al Directoratului societăţii care poartă responsabilitatea asigurării viabilităţii si eficienţei economice, atribut conferit de art. 40 alin.1 lit.a din Codul Muncii, acestea neputând fi cenzurate de instanţa de judecată in ceea ce priveste oportunitatea  si modalitatea de reorganizare a societăţii, ci  poate doar verifica  daca punerea in aplicare a acestor măsuri este efectuata cu respectarea dispoziţiilor legale.

Astfel, instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantei ca  faptul ca nu au fost încheiate  poliţe de asigurare si agenţia din Severin a înregistrat pierderi nu  este culpa ei, deoarece aceasta nu avea ca si atribuţie  agent de vânzări, instanţa nu o poate reţine, deoarece nu suntem in prezenta unei desfacerii a contractului individual de munca pe motive  de necorespundere profesională, care sa implice o culpa a salariatului, ci desfacerea contractului de munca al reclamantei s-a făcut in baza art. 65 din Codul Muncii, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamantei ca nu trebuia desfiinţat postul său ci a  celor care se ocupă de vânzări, instanţa nu il poate reţine, deoarece, asa cum am arătat si mai sus, instanţa nu poate interveni in organizarea  activităţii unui societăţi, acest atribut fiind exclusiv al angajatorului, asa cum prevede art. 40 alin.1 lit.a din Codul Muncii, neputând analiza oportunitatea si modalitatea in care un angajator înţelege sa-si organizeze activitatea, instanţa putând  verifica numai daca aceste masuri respecta prevederile art. 65 din Codul Muncii.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamantei sa ne-am afla in prezenta unei concedieri colective si nu individuale, instanţa  nu o poate reţine deoarece din  adresa aflata la fila 84 din dosar coroborata cu organigramele societăţii reiese ca ne aflăm in prezenta unei concedieri individuale.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamantei ca nu i s-au oferit la data emiterii notificării de preaviz numărul total de posturi vacante pentru care putea opta ci un număr de 7 posturi pentru care nu avea pregătirea necesare, instanţa nu o poate reţine deoarece in decizia de preaviz  nr. 3428/25.09.2014 la art. 3 sunt enumerate  7 posturi pentru care putea opta fara însa a face acest lucru, iar prin faptul ca societatea i-a comunicat  aceste opţiuni implicit a recunoscut ca aceasta beneficiază de pregătirea necesara ocupării acestor posturi. In plus, instanţa reţine ca desi in cauza nu sunt incidente dispoziţiile art. 64 din codul muncii si nu exista nici o prevedere in contractul colectiv de munca, totuşi pârâta i-a oferit reclamantei aceasta lista  cu locurile de munca pentru care putea opta.

In ceea ce priveşte drepturile salariale solicitate, instanţa constata ca in data de 03.10.2014 in contul reclamantei a fost virata suma de 834.30 lei, iar in data de 04.11.2014 a fost virata suma 2685,35 lei, sume ce reprezintă contravaloarea a 22 de zile  lucrătoare in luna septembrie si 19 zile lucrătoare in luna octombrie, iar in luna octombrie i-au fost acordate compensaţii băneşti  pentru 12 zile de concediu neefectuat, aceasta având dreptul la 22 de zile lucrătoare pe an  aşa cum reiese din contractul individual de munca.

In ceea ce priveşte tichetele de masa, instanţa constata ca filele 86 si 87 din dosar exista situaţiile analitice  ale tichetelor de masa  distribuite salariaţilor  de către angajator pentru lunile septembrie si octombrie semnate de către reclamantă, din care reiese ca in luna septembrie  2014  reclamanta a primit 22 de tichete  cu seria de la 141309193-141309214, iar in luna octombrie 2014 a primit 19 tichete cu seriile 154983010-154983028.

Instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantei ca  semna aceste situaţii anterior primirii tichetelor de masa, deoarece aceasta susţinerea nu este confirmata de nici o dovada.

Având in vedere aceste considerente, instanţa apreciază acţiunea neîntemeiata, urmând a o respinge.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanţa ia act de susţinerea avocatului pârâtei ca  se vor solicita pe cale separată

Domenii speta

Spete similare