Procedura insolvenţei

Desemnarea lichidatorului judiciar în cazul în care se dispune trecerea la faliment se face prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din art. 57, 59 – 62 şi 140 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, astfel încât în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, cu drept de vot, pot decide desemnarea unui lichidator judiciar, iar creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i un onorariu, în această din urmă situaţie nemaifiind necesară confirmarea judecătorului sindic.

Prin Decizia civilă nr. 157/24.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1209/07.12.2015, pronunţată de Tribunalul Arad  , instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa apelată, în baza art. 45, lit. o din Legea nr. 85/2014, s-a respins cererea practicianului în insolvenţă ... de confirmare a sa ca şi lichidator al debitorului ....

În baza art. 57, al. 3 din Legea nr. 85/2014, s-a confirmat practicianul în insolvenţă ...., ca şi lichidator judiciar desemnat pentru debitorul ..., prin opţiunea creditorului majoritar,  ... (71 % din totalul creanţelor admise în tabelul preliminar).

S-a stabilit în favoarea lichidatorului numit iniţial, la cererea debitorului : onorariul pentru activitatea depusă până în prezent la nivelul sumei de 2.000 lei şi s-a dispus plata acestor sume către practicianul în insolvenţă înlocuit din averea debitoarei iar, în lipsă de disponibilităţi, din fondul de lichidare, conform O.U.G. nr. 86/2006.

S-a mai constatat că, până la data prezentei, lichidatorului numit iniţial, la cererea debitorului  nu  a solicitat  acordarea de cheltuielile de procedură pentru activitatea depusă până în prezent .

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reţinut că în cauză au fost convocate un număr de 3 şedinţe ale adunării generale a creditorilor (A.G.C.), fără ca la acestea să se prezintă, ori să îşi exprime poziţia în scris, creditorul majoritar..., care deţine un total de 71 % din creanţele înscrise în tabel.

Pe parcursul derulării procedurii de insolvenţă, judecătorul sindic a pus în vedere lichidatorului numit provizoriu (la cererea debitoarei care a formulat cererea de deschidere a procedurii) să ţină  şedinţe A.G.C., în care cu  respectarea cvorumului legal  de prezenţă şi  de vot să se aprobe: fie confirmarea sa ca şi  lichidator definitiv în procedură, fie numirea unui alt lichidator, respectiv ca, în situaţia în care la două  şedinţe consecutive A.G.C, nu este întrunit cvorumul de prezenţă, să ceară  judecătorului sindic, confirmarea sa, în baza art. 45, lit. o din Legea insolvenţei nr. 85/2014.

De asemenea, judecătorul sindic a solicitat  creditorului majoritar  ...să îşi exprime poziţia cu  privire la confirmarea lichidatorului. Acest creditor a comunicat  instanţei faptul că înţelege să  solicite numirea în calitate de lichidator a practicianului ....

În ceea ce priveşte confirmarea practicianului în insolvenţă, doctrina  analizează această procedură sub aspectul cvorumului de prezenţă şi  vot, ca şi  situaţie distinctă de cea a numirii unui  alt practician de către A.G.C., în sensul că pentru confirmare ar fi  suficient cvorumul prev. de art.  49, al. 1 din legea insolvenţei (prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot), iar pentru numirea unui alt practician decât cel desemnat provizoriu  de către instanţă este necesară întrunirea cvorumului prev. de art. 57, al 2 din Legea 85/2014 (în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul).

În aprecierea judecătorului sindic, această diferenţiere realizată la nivel doctrinar şi admisă în practica de insolvenţă, pornind mai ales de la situaţia cvasi-generalizată a lipsei de implicare a creditorilor în participarea lor la şedinţele de A.G.C., nu se justifică, sub aspectul fundamentării ei juridice, în raport de prevederile art. 48 din Legea nr. 24/2000 coroborate cu  art. 57 din legea insolvenţei, acesta din urmă analizat în ansamblul său.

Astfel, disp. art. 48 din legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative reglementează alineatul ca şi element al articolului, văzut ca şi parte a corpului unui act normativ, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului.

Pornind de la definiţia alineatului reglementată de art. 48 din Legea nr. 24/2000, judecătorul sindic apreciază că disp. art. 57 alin. 2 din Legea 85/2014 reglementează unitar incidenţa cvorumului calificat de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot atât pentru situaţia privitoare la numire, cât şi pentru situaţia privitoare la confirmare.

În acest sens, se are în vedere că ambele ipoteze sunt incluse în acelaşi  alineat, fără a exista o diferenţiere expresă de ordin normativ sub aspectul cvorumului, distinct pentru cele două  situaţii. Acest lucru  conduce la ideea logică  că  respectivul cvorum este incident  în ambele cazuri.

Apoi, reluarea la situaţia confirmării a precizării exprese a cvorumului de 50 % ar fi  superfluă faţă  de reglementarea acestei ipoteze în cadrul aceluiaşi alineat, care reglementează şi situaţia numirii, situaţie pentru care se prevede expres cvorumul de 50 %. Cum alineatul 2 al articolului 57  reglementează unitar ipoteza aplicării unui cvorum calificat pentru două situaţii incluse în acelaşi  corp legislativ, nu se justifică respectiva reiterare.

Dacă s-ar fi urmărit reglementarea pentru cazul confirmării a incidenţei  normei generale relative la cvorum, cea instituită de art. 49, al. 1 din legea insolvenţei (prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot), nu  s-ar fi putut introduce această teză în corpul art. 57, al. 2 din Legea nr. 85/2014, fără a se fi  prevăzut expres  acest lucru, deoarece art. 57, al. 2 în ansamblul său, reprezintă o derogare de la norma generală prev. de  art. 49, al. 1 din legea insolvenţei, sub aspectul cvorumului. Am fi  în prezenţa unei  excepţii de la excepţie, care, la rândul ei, nu este admisibilă decât dacă este prevăzută  expres, condiţie neândeplinită în speţă.

Toate aceste consideraţiuni unite cu aprecierea formată din analiza în ansamblu a disp. art. 57 din legea insolvenţei (în sensul că în fiecare alineat aferent acestuia care prevede un anumit cvorum, se face trimitere la 50  % din totalul creanţelor, ca şi derogare de la norma generală prev. de art. 49), conduc, în aprecierea judecătorului sindic, la concluzia că şi pentru confirmarea practicianului desemnat  provizoriu (nu  doar pentru numirea unui altuia) este incident cvorumul de 50 % din totalul creanţelor admise în tabel.

Este adevărat că acest îndeplinirea acestui cvorum calificat poate crea în practică inconveniente legate de adoptarea de hotărâri în cadrul A.G.C., însă tot legiuitorul, prin instituirea normei reglementate de art. 45, al.1, lit. o  din Legea insolvenţei, referitoare la judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi,  a prevăzut soluţia de ieşire din această situaţie, în sensul că  a dat posibilitatea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar (posibilitate nereglementată sub legea nr. 85/2006) ca, în situaţia în care la două A.G.C.  consecutive nu  se întruneşte cvorumul de prezenţă, acesta să  solicite judecătorului sindic aprobarea sau  nu a ordinii de zi aferentă respectivei şedinţe a adunării  creditorilor.

În cauza de faţă însă  nu  au  fost  respectate nici unul dintre cele două cvorumuri de prezenţă : nici  cel de 30% şi  nici  cel de 50 % din totalul creanţelor, deoarece creditorul majoritar care deţine 71 % din creanţe nu  a participat şi nici nu  a comunicat  poziţia sa în scris la nicio şedinţă A.G.C. convocate de către lichidator.

În această situaţie, judecătorul sindic are varianta confirmării lichidatorului desemnat provizoriu, conform art. 45, lit. o din Legea insolvenţei, dacă până la momentul în care se soluţionează această  cerere, creditorul majoritar, a cărei  creanţă face ca lipsa sa de la şedinţa A.G.C. să  fie neîntrunit cvorumul de prezenţă, nu precizează  el opţiunea sa, formulată  conform art. 57, al. 3 din Legea insolvenţei.

Mai reţine judecătorul sindic că între cele două proceduri :

-  cea reglementată de art. 57, al. 3 din Legea insolvenţei, de confirmare a lichidatorului ori de numire a unui altuia, pe baza poziţiei creditorului majoritar, şi - cea reglementată de art. 45, lit. o din Legea insolvenţei, de confirmare a lichidatorului numit provizoriu, în raport de lipsa de cvorum la şedinţele A.G.C., are prioritate cea dintâi, ca formă  de manifestare a voinţei  creditorilor, ultima fiind doar  substitutivă, pentru situaţia lipsei  unei  poziţii concrete şi neechivoce care să  fie adoptată  fie în A.G.C., fie de către creditorul majoritar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel .... solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii intermediare atacate, în sensul anulării confirmării în cauză a practicianului în insolvenţă ... şi a măsurilor subsecvente acestei confirmări şi retrimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea derulării procedurii insolvenţei şi menţinerea în cauză a actualului lichidator judiciar ..., până la finalizarea procedurii insolvenţei debitoarei. Mai solicită ca în cazul păstrării noului lichidator să i se acorde în întregime onorariul lichidatorului, precum şi a cheltuielilor administrative efectuate în procedura insolvenţei.

În motivare se arată că în fapt, instanţa de fond a încercat in permanenta schimbarea .... din poziţia de lichidator în ciuda faptului că nu existau temeiuri justificate şi în ciuda faptului că în acest mod s-a divagat de la scopul procedurii insolventei: acoperirea pasivului şi îndestularea creditorilor.

Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. ..., a admis apelul, considerând ca judecătorul-sindic a numit alt lichidator cu încălcarea prevederilor art. 45 alin. 1 lit. d, coroborat cu art. 73 din Legea 85/2014 şi astfel a dispus numirea ... în calitate de lichidator judiciar.

Mai mult, prin sentinţa nr. ... din data de ... pronunţată în dosarul de insolvenţă judecătorul sindic a dispus începerea procedurii falimentului debitorului a numit .... în calitate de lichidator judiciar definitiv, stabilind sarcini precise în acest sens. Prin urmare nu mai putea fi vorba de o numire provizoriu cum a considerat judecătorul sindic începând cu data de .... ci de o numire definitiva astfel că cererile ulterioare ale judecătorului sindic de convocare de către lichidatorul judiciar a mai multor Adunări ale Creditorilor în vederea confirmării apar ca netemeinice.

Nu ar fi fost posibil ca, după ce Curtea de Apel l-a numit lichidator judiciar, să intervină altcineva cu o alta numire provizorie care să vină în contradicţie cu decizia instanţei de apel, judecătorul sindic fiind supus dispoziţiilor hotărârii acesteia.

La termenul din ... judecătorul sindic nu a obiectat că nu a fost reconvocată Adunarea creditorilor şi nici nu a dispus această reconvocare, acest lucru întâmplându-se abia la termenul din ..., când a dispus totodată contra sa aplicarea măsurii amenzii de ... lei, deşi nu existau prevederi încălcate de către lichidatorul judiciar care să se încadreze în dispoziţiile privitoare la amenzi din codul de procedură civilă sau din legea cadru a insolvenţei. Tocmai pentru faptul că amenda nu a fost justificată din punct de vedere legal, prin sentinţa 324 din 28.10.2015 a Tribunalului Arad, a fost admisă cererea de reexaminare a acesteia.

Ulterior, după termenul din ..., când de abia atunci judecătorul sindic a pus în discuţie reconvocarea, prin convocatorul nr. 368 din 21.09.2015 s-a procedat imediat de către lichidatorul judiciar, la convocarea unei noi Adunări a creditorilor pentru data de 23.10.2015, întrucât la dosarul cauzei se înregistrase şi o cerere de adjudecare în contul creanţei din partea creditorului Primăria comunei ...la un preţ cu mult mai mic decât cel de pornire la licitaţie scăzut cu 75% aprobat de creditorul majoritar,având răspunsul acestuia în scris în acest sens.

Nici la aceasta Adunare a Creditorilor din 23.10.2015. nu au fost prezenţi creditorii, judecătorul sindic a dispus din nou amânarea cauzei, pentru ca lichidatorul judiciar să facă dovada confirmării sale de către Adunarea Creditorilor, ori, această multitudine de termene acordate duce la concluzia că ne aflăm în prezenţa unei situaţii în care judecătorul sindic doreşte cu orice chip să schimbe lichidatorul în mod netemeinic.

Lichidatorul judiciar nu poate fi schimbat decât pentru motive temeinice, ori, nu există nici un motiv temeinic ca judecătorul sindic să solicite în permanenţă confirmarea acestuia, în condiţiile în care acesta a fost numit în mod definitiv de către Curtea de Apel Timişoara si confirmat chiar de către judecătorul sindic.

Stadiul procedurii de insolvenţă a fost terminat în proporţie de 95 la sută, rămânând doar de valorificat bunul imobil al debitoarei, urmată de distribuirea sumelor către creditori şi de închiderea procedurii falimentului. Activitatea desfăşurata de lichidatorul judiciar până la acest moment a fost una laborioasă, desfăşurata în deplină concordanţă cu legea cadru şi cu interesele creditorilor.

Trebuie arătat că, din practică, în mod frecvent creditorii nu se prezintă la aceste şedinţe ale adunării creditorilor, manifestând dezinteres în acest sens prin urmare lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit atribuţiunile în vederea realizării scopului insolvenţei.

Prin încheierea de şedinţă din 21.09.2015 judecătorul sindic afirma că a fost numit doar provizoriu apelanta. Ori în condiţiile în care a fost numit lichidator judiciar prin hotărârea definitiva a Curţii de Apel Timişoara, iar ulterior a mai fost confirmat încă o dată de către judecătorul sindic, solicitarea ca lichidatorul să facă în permanenţă dovada confirmării sale şi de către Adunarea Generala a Creditorilor apare ca vădit nejustificată şi de neînţeles.

Aşa cum s-a arătat, prima oara s-a încercat numirea altul lichidator, prin încheierea 50 din 02.03.2015, când a fost numit ..., încheiere care a fost desfiinţată de Curtea de Apel.

La 21.09.2015, cauza se amâna pentru ca lichidatorul să facă dovada confirmării lui de către AGC. La 12.10.2015, instanţa amână din nou cauza în vederea confirmării lichidatorului judiciar, în data de 09.11.2015, instanţa de fond dispune din nou reconvocarea Adunării Generale a Creditorilor, din nou pentru a se confirma lichidatorul judiciar.

Mai mult, judecătorul sindic, trimite către creditorul majoritar ... adresa emisa la 13.11.2015, prin care îi solicita să îşi exprime punctul de vedere în ceea ce priveşte confirmarea lichidatorului judiciar, având în vedere că nu s-a prezentat la adunarea creditorilor şi nu este ţinut de hotărârea AGC.

Aşadar, deşi creditorul majoritar nu s-a prezentat la convocările de Adunări Generale, deşi acesta a colaborat cu lichidatorul având inclusiv corespondenţă telefonică si scriptică prin care s-a interesat cu privire la mersul licitaţiilor şi chiar mai mult a solicitat să nu fie acceptat de către lichidator o sumă sub procentul de 75% din preţul de licitaţie, judecătorul sindic nu a luat act de toate aceste aspecte şi nu a permis lichidatorului continuarea îndeplinirii atribuţiunilor, blocând totul în jurul unei confirmări care nu mai era necesară până când, la câteva luni de la numirea ca lichidator, creditorul majoritar a infirmat lichidatorul, în baza art.57 al.3 din Legea 85/2014, fără consultarea adunării creditorilor. Judecătorul sindic, nu a mai aşteptat astfel nici măcar desfăşurarea Adunării Generale din 11.12.2015 asupra căreia insistase şi a solicitat expres creditorului majoritar această confirmare sau infirmare. Judecătorul sindic a depăşit astfel atribuţiile prevăzute de art.45 din Legea insolventei al.1.

Aliniatul 2 al. art.45 arată că atribuţiunile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Ori, acţiunea judecătorului sindic de a formula aceasta adresă în condiţiile în care până atunci creditorul nu se prezentase la adunarea generală şi nu îşi exprimase vreun punct de vedere scris, până la care momentul desfăşurării adunării generale a creditorilor şi a întocmirii proceselor verbale, constituie o depăşire evidenta a atribuţiunilor conferite de lege. Deşi, creditorul majoritar nu a avut nici o intenţie de schimbare a lichidatorului, colaborând cu acesta şi fiind de acord cu valorificarea bunului în anumite condiţii, se poate prezuma că în urma dispunerii repetate de către judecătorul sindic a convocărilor de adunări a creditorilor care sa aibă în ordinea de zi confirmarea lichidatorului, la care s-a adăugat şi adresa înaintată în acelaşi sens de judecătorul sindic, a determinat creditorul majoritar să îşi schimbe opinia şi să infirme după o lunga perioada de timp lichidatorul, poate tocmai în vederea avansării procedurii insolvenţei.

Solicită a se lua act de faptul ca a fost desemnată lichidator judiciar conform Deciziei nr. ...a Curţii de Apel Timişoara iar conform sentinţei nr. ... a fost confirmat de către judecătorul sindic, neavând calitatea de lichidator provizoriu.

Instanţa face o interpretare greşită a prevederilor art.57 alin.3,creditorul majoritar poate sa decidă doar până la prima adunare a adunării creditorilor şi nu a făcut acest lucru şi doar în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte lichidatorul provizoriu ori apelanta nu mai avea aceasta calitate fiind deja numit lichidator definitive. Prin urmare, nu mai era necesară o a treia confirmare astfel ca reţinerea judecătorului sindic a dispoziţiilor 45.1it.o din Legea 85/2006, este netemeinică.

Reaua credinţă faţă de lichidatorul ... este dovedită şi prin faptul că acestuia i-a fost pusa în vedere predarea documentelor către noul lichidator, în termen de 5 zile de la comunicare şi sub sancţiunea aplicării unei amenzi judiciare, fapt care nu s-a petrecut cu primul lichidator desemnat.

Mai mult, deşi apelantul lichidatorul judiciar a derulat o activitate laborioasă, i-a fost acordată pentru activitatea depusă doar suma de 2000 de lei, din averea debitoarei şi s-a constatat ca lichidatorul judiciar nu a solicitat cheltuieli pentru activitatea depusă. Ori, nici nu puteau fi solicitate aceste cheltuieli, deoarece decontul de cheltuieli se întocmeşte la finalul dosarului de insolvenţă, ori lichidatorul judiciar desfăşura în continuare procedura insolvenţei, nefiind finalizata lichidarea bunurilor debitoarei, având convocată prin BPI pentru data de ... , adunarea creditorilor aşa cum dispusese judecătorul sindic, dispoziţie de care nu a mai ţinut cont ulterior. În situaţia în care a procedat la înlocuirea lichidatorului, trebuia să solicite decontul de cheltuieli administrative efectuate în decursul procedurii insolvenţei şi trebuia să acorde onorariul în întregime.

Mal mult, prin confirmarea noului lichidator judiciar ..., cu un onorariu foarte mare, se ajunge la o sarcina nejustificată asupra averii debitorului, iar scopul insolvenţei de acoperire a pasivului şi îndestulare a creditorilor nu ar mai putea fi atins. Onorariul stabilit în favoarea noului lichidator, de ... lei plus TVA la care se adaugă şi un onorariu variabil de 3% plus TVA din valoarea bunului valorificat este cu mult mai mare decât cel stabilit de judecătorul sindic în sumă de 2000 lei pentru apelanta lichidatoare, fiind clar un act discriminatoriu, având în vedere procedura desfăşurata până acum.

În drept, invocă prevederile art.46 din Legea 85/2006 şi dispoziţiile art. 466 şi următoarele cod. de procedură civilă.

Examinând calea de atac a lichidatorului judiciar, Curtea reţine că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: desemnarea în procedura de insolvenţă a debitoarei, a practicianului în insolvenţă s-a efectuat de către judecătorul sindic, prin încheierea de deschidere a procedurii simplificate de faliment, când în condiţiile art. 45 alin. 1 lit. d) se procedează la desemnarea motivată, după verificarea eventualelor incompatibilităţi, prin sentinţa de deschidere a procedurii, după caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia. 

În speţă judecătorul sindic nu a ţinut seama la acel moment de o astfel de solicitare a debitoarei şi pe cale de consecinţă instanţa de control judiciar a admis apelul debitoarei şi a stabilit ca administrator judiciar provizoriu societatea apelantă ....

Ulterior, în aceiaşi procedură de insolvenţă, judecătorul sindic a dispus prin sentinţa din 29.06.2015 începerea procedurii falimentului debitorului, conform art. 145 alin. 1 lit. D) din Legea nr. 85/2014 şi a desemnat ca lichidator acelaşi practician în insolvenţă, în condiţiile art. 145 alin. 2 din aceiaşi lege, în care se arată că  prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea debitorului persoană juridică şi va dispune: ridicarea dreptului de administrare al debitorului; în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a onorariului acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei; în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator judiciar a administratorului judiciar, desemnat potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) sau art. 73, după caz.

Legiuitorul a stabilit că desemnarea lichidatorului judiciar în cazul în care se dispune trecerea la faliment se face prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din art. 57, 59 – 62 şi 140 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, astfel încât în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, cu drept de vot, pot decide desemnarea unui lichidator judiciar, iar creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i un onorariu, în această din urmă situaţie nemaifiind necesară confirmarea judecătorului sindic.

Cu toate acestea, în raport de starea de fapt ce confirmă că nu s-a întrunit legal adunarea generală a creditorilor, deşi au fost realizate trei convocări în acest sens, în contextul în care un creditor care deţine un procent de 71% din creanţe, fiind astfel majoritar, a transmis solicitarea de numire a unui anumit practician în insolvenţă, devin aplicabile dispoziţiile legale pe care în mod corect judecătorul sindic le-a reţinut, respectiv cele din art. 57 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, în care se precizează că, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.

Ca atare, în condiţiile în care apelanta a fost desemnată doar provizoriu lichidator judiciar, în cele două etape ale procedurii de insolvenţă a debitorului şi nu s-a realizat o confirmare a sa anterioară de către adunarea creditorilor, sau judecătorul sindic, o astfel de confirmare s-a realizat prin sentinţa atacată, la cererea creditorului majoritar.

Referitor la petitul apelantei de acordare a onorariului şi a cheltuielilor administrative efectuate în procedură, pe durata exercitării atribuţiilor de către aceasta, se reţine că o astfel de cerere nu a fost formulată în primă instanţă şi ca atare în calea de atac nu pot fi formulate cereri noi, iar pe de altă parte această fixare a onorariului în conformitate cu criteriile stabilite prin O.U.G. 86/2006 republicată, este o atribuţie a judecătorul sindic aşa cum este precizat în art. 45 alin. 1 lit. d) din lege.

Pe cale de  consecinţă, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul lichidatorului judiciar provizoriu, fără a se justifica cheltuieli de judecată în cauză.

Domenii speta

Spete similare