Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969. -Art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 -Art. 83, 85 alin. 1, 3 Cod penal din 1969

Decizie 103 din 03.02.2016


Prin Decizia penală nr. 103/03.02.2016 a Curţii de Apel Suceava (dosar nr. 9419/193/2015), s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 2133/28.10.2015 a Judecătoriei Botoşani.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

Au fost înlăturate dispoziţiile de revocare a pedepselor principală şi accesorie, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1969 şi de adiţionare a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2144/2012 a Judecătoriei Botoşani, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.R..A.

În baza art. 91 alin. 1 raportat la art. 92 alin. 1 şi 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 9 luni şi 10 zile închisoare aplicate inculpatului V.R.A. pe un termen de supraveghere de 3 ani, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de faţă.

În baza art. 92 alin. 3 raportat la art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune X., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe durata termenului de încercare, datele prevăzute la literele c) – e) se comunică Serviciul de Probaţiune X..

Conform art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal i s-a impus inculpatului V.R.A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune X. sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Conform art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile la una din următoarele două instituţii publice: Primăria Municipiului X., judeţul X., respectiv Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri X., judeţul X., instituţia urmând a fi decisă de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune X. în urma evaluării iniţiale a inculpatului.

În temeiul art. 407 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 96 alin. 1, 4, 6 Cod penal, art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenţia inculpatului V.R.A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligaţiilor impuse prin prezenta sau săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, constând în sancţiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentința penală nr. 2133 din data de 28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 9419/193/2015 a fost condamnat inculpatul V.R.A., pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 Cod procedură penală, la pedeapsa de 8 luni închisoare; încredinţarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni şi 10 zile închisoare.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, pedeapsă care a fost adiţionată la pedeapsa menţionată anterior de 9 luni şi 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 1 (unu) an, 3 (trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei accesorii, stabilite prin sentinţa penală susmenţionată, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, ce au corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a şi b din Noul Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. 

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani nr. 6518/P/2014 din 02 iulie 2015, inculpatul V.R.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de punerea în circulaţie a unui vehicul neînmatriculat  prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal şi încredinţarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa  alcoolului, prev. de art. 335  alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, faptele constând în aceea că la data de 11.10.2014, în jurul orei 01:00, a pus în circulaţie autoturismul V., deşi era neînmatriculat, având numerele de înmatriculare expirate din data de 08.10.2014, prin încredinţarea acestuia pentru conducerea pe drumurile publice suspectei M.A., cunoscând că aceasta se afla sub influenţa alcoolului, respectiv avea 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Prin încheierea din data de 08.09.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Botoșani s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanţei şi s-a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2015, inculpatul V.R.A. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, solicitând judecarea cauzei în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, conform art. 374 Cod procedură penală.

După punerea în discuţia părţilor, instanţa de fond a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în formă simplificată, fiind întrunite toate cerinţele prevăzute de lege.

Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 11.10.2014, în jurul orei 01:00, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului X., aflaţi în timpul executării serviciului de patrulare şi control al  traficului  rutier în municipiul X., pe strada CN, au efectuat semnal regulamentar de oprire autoturismului marca V.

Procedând la legitimarea conducătorului auto, acesta a fost identificat în persoana suspectei M.A., posesoare a permisului de conducere categoria B, din anul 2012, iar pe scaunul din dreapta faţă a fost identificat inculpatul V.R.A., acesta fiind şi proprietarul autoturismului.

În ceea ce priveşte  autoturismul în cauză, s-a stabilit că acesta nu era înmatriculat în circulaţie, având valabilitatea numerelor de înmatriculare provizorii expirată din data de 09.10.2014, aspect confirmat ulterior şi prin adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor X.

De asemenea, lucrătorii de poliţie au procedat  la testarea suspectei M.A. cu aparatul etilotest ARZF – 0490, rezultatul fiind de 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 01.04., nr. test 363. Din acest motiv faţă de aceasta s-a luat măsura sancţionării contravenţionale, cu amendă în sumă de 810 lei, precum şi măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 90 de zile.

Cu ocazia verificărilor efectuate s-a stabilit că autoturismul în cauză a fost pus în circulaţie de inculpatul V.R.A., care l-a încredinţat suspectei M.A. pentru a-l conduce pe drumurile publice, deşi cunoştea faptul că aceasta se afla sub influenţa  alcoolului.

În cauză a fost audiat martorul N.V., care a asistat la controlul şi verificările efectuate de către organele de poliţie, cu prilejul depistării autoturismului, confirmând cu această ocazie aspectele menţionate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

Pe parcursul cercetărilor, atât suspecta M.A., cât şi inculpatul V.R.A. au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunilor  reţinute în sarcina lor.

Astfel, suspecta a declarat că a condus autoturismul în cauză de la restaurantul L., situat la ieşirea din mun. X., până pe str. CN, în dreptul staţiei  Peco, deşi anterior consumase băuturi alcoolice. Totodată a precizat că nu a cunoscut faptul că autoturismul nu era înmatriculat în circulaţie.

Inculpatul V.R.A. a declarat că din cauza stării de ebrietate în care se afla  la momentul respectiv, ar fi pierdut din vedere faptul că numerele de înmatriculare provizorii ale autoturismului său erau expirate şi că a încredinţat autovehicul suspectei M.A., deşi cunoştea că se afla sub influenţa alcoolului, întrucât aceasta ar fi consumat o cantitate mai redusă de băuturi alcoolice decât el.

În faţa instanţei de fond, inculpatul a adoptat o poziţie procesuală corespunzătoare, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.

Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, autorizaţie de circulaţie, copie după poliţa de asigurare RCA, adresa emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. X. şi extras din evidenţa  automată, protocol etilotest, copie proces-verbal de contravenţie, declaraţia suspectei M.A., declaraţia martorului N.V. şi declaraţiile inculpatului.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de punerea în circulaţie a unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal şi încredinţarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede  obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, prev. de art. 335  alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului V.R.A., instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile cercetate, limite ce au fost reduse în condiţiile art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, modalitatea de săvârşire a faptelor, conduita procesuală a inculpatului şi faptul că nu se află la primul conflict cu legea penală.

Pentru aceste motive instanţa de fond a aplicat inculpatului V.R.A. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru fapta prev. de art.  334 alin. 1 Cod penal şi pedeapsa de  4 luni închisoare pentru fapta prev. de art.  335 alin. 3 Cod penal.

Având în vedere că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, instanţa de fond a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni şi 10 de zile închisoare, potrivit  art. 38 alin. 2, art. 39 alin. 1 lit. b  Cod penal.

Instanţa de fond a constatat că inculpatul a comis faptele în termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare condiţionată a executării, tot pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Prin urmare, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, instanţa de fond a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, pedeapsă pe care a adiţionat-o la pedeapsa menţionată anterior de 9 luni şi 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 1 (unu) an, 3 (trei) luni şi  10 (zece) zile închisoare.

În acelaşi temei legal, instanţa de fond a revocat şi beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei accesorii, stabilite prin sentinţa penală susmenţionată, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, ce au corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a şi b din Noul Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.R.A., sub aspectul soluționării laturii penale, respectiv în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

La termenul de judecată, avocat F.L.G. a depus note de concluzii scrise formulate de avocatul ales D.R. pentru inculpatul apelant.

În notele de concluzii scrise s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru următoarele infracțiuni: punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal; încredințarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal.

S-a arătat că Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 2133 din 28.10.2015 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru prima infracțiune și la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru cea de a doua. În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus contopirea celor două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni și 10 zile închisoare.

Față de cele statuate de prima instanță, inculpatul prin apărător ales a solicitat aplicarea sancțiunii amenzii pentru ambele infracțiuni. Atât pentru infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, cât și pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, legiuitorul a prevăzut alternativ pedeapsa amenzii.

Raportat la împrejurările săvârșirii ambelor fapte așa cum au fost reținute de prima instanță și recunoscute de inculpat, apărătorul acestuia a solicitat aplicarea amenzii.

S-a solicitat ca instanţa să aibă în vedere limitele speciale prev. de art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, reduse cu ¼ ca urmare a admiterii judecății în procedura de recunoaștere a învinuirii. Pentru aceleași motive pentru care prima instanță a dispus pedepse orientate spre pragul minimal, inculpatul prin apărător a solicitat aplicarea pedepsei amenzii orientată spre cuantumul minimal în ceea ce privește numărul de zile de amendă.

De asemenea, s-a solicitat a se observa starea financiară modestă a inculpatului, solicitând ca instanța să se orienteze spre cuantumul minimal al unei zile de amendă.

Pentru considerentele arătate, inculpatul prin apărător a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul celor arătate.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul V.R.A., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale (acesta a solicitat judecarea sa după procedura simplificată prev. de art. 375 Cod de procedură penală). Curtea şi-a însuşit pe deplin motivarea primei instanțe referitoare la situația de fapt (acest aspect nefiind contestat de apelant).

Într-adevăr, din mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale rezultă, în fapt, în esență, că la data de la data de  11.10.2014, în jurul orei 01:00, inculpatul V.R.A.  a pus în circulaţie un autoturism marca V., deşi era neînmatriculat, având numerele de înmatriculare expirate din data de 08.10.2014, prin încredinţarea acestuia pentru conducerea pe drumurile publice (CN din municipiul X., jud. X.) numitei M.A., cunoscând totodată că aceasta se afla sub influenţa alcoolului.

 Prima instanță a făcut și o corectă încadrare juridică a faptelor mai sus descrise, reținând infracțiunile  de punerea în circulaţie a unui vehicul neînmatriculat,  prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal şi de încredinţarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, prev. de art. 335  alin. 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. Nici acest aspect nu a fost contestat de apelant.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor principale în cazul inculpatului V.R.A., având în vedere conform art. 74 alin. 1 Cod penal, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor – mai sus descrise, conduita procesuală corectă a acestuia - a recunoscut faptele săvârșite așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței – ce denotă că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, corect a apreciat prima instanță că aplicarea unor pedepse principale de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, respectiv de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal (pedeapsă principală rezultantă de 9 luni și 10 zile de închisoare conform art. 39 lit. b Cod penal), este perfect proporțională cu faptele săvârșite și persoana inculpatului (fiind apte a contribui la reeducarea acestuia). Curtea a apreciat că doar în cazul aplicării pedepselor în cuantumul amintit, avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare pronunţată, va fi de natură să-l facă pe inculpat să conştientizeze pe viitor că statul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată aspru şi că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, în caz contrar, urmând a răspunde ca şi în cazul de faţă. Împrejurările că inculpatul a recunoscut sincer faptele comise și că nu este cunoscut cu antecedente penale au fost pe deplin valorificate atunci când s-a optat pentru aplicarea pedepselor principale cu închisoarea în cuantumurile minimelor speciale prevăzute de normele de incriminare, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 Cod de procedură, astfel că nu se mai impune a se da o și mai mare eficiență acestora, în sensul aplicării unor pedepse cu amenda.

Cu toate acestea, s-a reţinut că prima instanță a făcut o greșită aplicare în speță a dispozițiilor art. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1969 dispunând revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012.

Într-adevăr, prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012 inculpatul V.R.A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968. Prin aceeași sentință penală s-a mai dispus, în temeiul art. 85 din Codul penal din 1969 anularea suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2251/2011 a Judecătoriei Botoșani, iar în temeiul art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopirea celor două pedepse cu închisoarea în pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare. Executarea acestei pedepse rezultante de 6 luni închisoare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 din Codul penal din 1969 pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În condițiile în care a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2251/2011 a Judecătoriei Botoșani, contopirea acesteia și ulterior suspendarea condiționată a rezultantei conform art. 81 Cod penal, termenul de încercare astfel stabilit a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969. Practic, termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969 prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012 a început să curgă de la data de 01.11.2011 (când a rămas definitivă sentința penală nr. 2251/2011 a Judecătoriei Botoșani).

Or, se observă că acest termen de încercare s-a împlinit la data de 01.05.2014, mai înainte de săvârșirea celor două infracțiuni ce fac obiectul cauzei de față (11.10.2014). La momentul săvârșirii celor două infracțiuni ce fac obiectul cauzei de față (11.10.2014) inculpatul V.R.A. era reabilitat de drept față de condamnarea anterioară, dispusă prin sentinţa penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, conform dispozițiilor art. 86 din Codul penal din 1969.

În ceea ce privește  modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante aplicate de prima instanţă, având în atenţie că sunt întrunite condiţiile obiective (relativ la condamnare, respectiv pedeapsa aplicată în cazul inculpatului apelant este închisoarea şi nu depăşeşte 3 ani, și nu s-a mai dispus iniţial amânarea pedepsei aplicate, iar ulterior revocarea amânării aplicării pedepsei) şi subiective (privind persoana inculpatului apelant, anume inexistenţa condamnărilor anterioare, conduita procesuală corectă, de recunoaştere şi regret a faptei comise, acordul celui în cauză de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii), prev. de art. 91 Cod penal, Curtea a optat pentru suspendarea executării pedepsei principale stabilite de prima instanță, sub supraveghere, apreciind că - în raport cu persoana inculpatului apelant, conduita bună avută anterior de acesta, cât şi ulterior săvârşirii infracţiunilor - simpla pronunțare a condamnării la pedeapsa închisorii constituie un avertisment ferm și suficient pentru inculpat, astfel încât acesta nu va mai săvârși pe viitor alte infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei.

În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 2133/28.10.2015 a Judecătoriei Botoşani.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

S-au înlăturat dispoziţiile de revocare a pedepselor principală şi accesorie, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1969 şi de adiţionare a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2144/2012 a Judecătoriei Botoşani, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.R.A.

În baza art. 91 alin. 1 raportat la art. 92 alin. 1 şi 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 9 luni şi 10 zile închisoare aplicate inculpatului V.R.A. pe un termen de supraveghere de 3 ani, ce se  va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii de faţă.

În baza art. 92 alin. 3 raportat la art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune X., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe durata termenului de încercare, datele prevăzute la literele c) – e) se comunică Serviciul de Probaţiune X..

Conform art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal i s-a impus inculpatului V.R.A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune X. sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Conform art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile la una din următoarele două instituţii publice: Primăria Municipiului X., judeţul X., respectiv Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri X., judeţul X., instituţia urmând a fi decisă de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune X. în urma evaluării iniţiale a inculpatului.

În temeiul art. 407 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 96 alin. 1, 4, 6 Cod penal, art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenţia inculpatului V.R.A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligaţiilor impuse prin prezenta sau săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, constând în sancţiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.