Contestaţie în anulare. Eroare materială. Condiţii

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep. : art. 503 alin. (2) pct. 2

În sensul 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă  eroarea materială vizează erori legate de aspecte formale ale judecării apelului, greşeli involuntare şi nu de interpretare a dispoziţiilor legale.

 (Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 184 din 15 iunie 2016, F.Ş.)

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.11.2015 pronunţată în dosarul nr. 9753/325/2015, Tribunalul Timiş a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite începută în temeiul sentinţei civile nr. 2043/12.07.2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 5488.1/325/2015*  şi cererea de suspendare a executării silite începută în temeiul aceleiaşi hotărâri, ambele cereri fiind  formulate de  contestatoarea J. A. în contradictoriu cu intimaţii O. M. şi B.E.J. D.

Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 719 alin. (1) – (8) C.pr. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, cu plata în prealabil a unei cauţiuni, instanţa poate suspenda executarea şi că, în cauză, deşi citată cu menţiunea de a face dovada plăţii unei cauţiuni de 6220 lei pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea nu a procedat în acest sens.

Împotriva încheierii a declarat apel contestatoarea, solicitând anularea ei şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

În motivare a arătat că în mod greşit nu s-a reţinut inexistenţa titlului executoriu, faţă de faptul că sentinţa civilă nr. 2043/12.07.2012 a fost atacată cu apel şi de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ. şi că sentinţa nu îi este opozabilă. A invocat excepţia nulităţii absolute a procedurii obţinerii titlurilor executorii de către creditor.

Prin decizia civilă nr. 62/ 23.03.2016, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul ca nefondat.

Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere, din interpretarea art. 719  C. pr. civ.,  că legiuitorul a prevăzut o condiţie de ordin formal - care primează faţă de îndeplinirea condiţiilor de fond - pentru ca suspendarea executării să poată fi dispusă, respectiv plata unei cauţiuni în cuantumul prevăzut de alineatele 2 şi 3, sancţiunea neachitării acesteia fiind respingerea cererii. Cum cauţiunea nu a fost depusă (cerinţa de formă prioritară pentru admiterea cererii), instanţa a apreciat că nu se impune analizarea criticilor ce privesc îndeplinirea cerinţelor de fond pentru a se dispune suspendarea executării silite.

Împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare contestatoarea J.A., invocând eroarea gravă în care s-a aflat instanţa de apel care nu a observat că, atât pe calea contestaţiei,cât şi în apel, a solicitat suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin. 4 pct. 1 C. pr. civ., respectiv o suspendare obligatorie, fără obligarea la plata cauţiunii; că tribunalul nu s-a pronunţat asupra inexistenţei titlului executoriu şi că instanţa de apel a interpretat în mod greşit prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/17.12.2015 şi pe cele ale O.G. nr. 1/2016.

În drept, a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 503-508 C. pr. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care partea interesată tinde să obţină de la instanţa care a pronunţat o hotărâre desfiinţarea propriei hotărâri şi rejudecarea pricinii. Date fiind consecinţele juridice ale desfiinţării unei hotărâri definitive, dispoziţiile legale ce reglementează această cale de atac sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele avute în vedere de legiuitor.

Raportând aceste considerente la situaţia dedusă judecăţii, s-a observat că dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ. invocate de contestatoare prevăd că „Hotărârile instanţelor de recurs… pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”, acest caz de contestaţie fiind incident, conform alin. (3), şi în cazul hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs (situaţia în speţă). În sensul acestei norme, eroarea materială vizează erori legate de aspecte formale ale judecării apelului, greşeli involuntare şi nu de judecată, respectiv nu de interpretare a dispoziţiilor legale ori de apreciere a probelor.

Or, în cauză, pentru a respinge apelul, Curtea a făcut interpretarea art. 476 - 479 C. pr. civ., art. 719 alin. 1, 2, 4, 6, 7 şi art. 666 C. pr. civ.,  a Deciziei nr. 895/17.12.2015 a Curţii Constituţionale şi a O.G. nr. 1/2016 pentru a concluziona că debitoarea contestatoare nu se află în vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 719 alin. (4) C. pr. civ. şi că, astfel, datora cauţiune pentru a obţine suspendarea executării, achitarea acesteia fiind o condiţie de ordin formal care primează faţă de îndeplinirea condiţiilor de fond, că, întrucât cauţiunea nu a fost plătită, în mod corect a respins tribunalul cererile contestatoarei fără a mai proceda la examinarea îndeplinirii condiţiilor de fond ale suspendării şi că, vizând temeinicia contestaţiei la executare, criticile apelantei privind titlul executoriu nu pot fi tranşate într-un apel ce priveşte exclusiv soluţia dată cererii de suspendare a executării silite. 

Astfel, instanţa de apel nu a comis o eroare în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ. ci, pronunţându-se asupra cererilor de suspendare, a examinat criticile apelantei prin raportare la aspectele reţinute de prima instanţă şi la dispoziţiile legale apreciate ca fiind incidente în cauză pe care le-a interpretat conform celor mai sus-arătate, concluzia la care a ajuns ca urmare a acestei examinări neputând fi apreciată ca fiind rezultatul erorii invocată pe calea prezentei cereri. În realitate, susţinerile contestatoarei se constituie în critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. pr. civ., iar acestea nu pot viza o hotărâre care nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente contestaţia în anulare a fost  respinsă. 

Domenii speta

Spete similare