Cheltuieli de spitalizare

Cheltuieli de spitalizare . victima unui accident rutier . Calitate procesual activă

Prin sentinta civila nr. 2112/25.11.2015, pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr. 1137/223/2015, a fost admisa cererea formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ CRAIOVA, in contradictoriu cu pârâtul F GH. E si a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 5692,79 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin cererea înregistrată la data de 11.05.2015 sub nr. 1137/223/2015, reclamantul SPITALUL  CLINIC  JUDEŢEAN  DE URGENŢĂ CRAIOVA a chemat în judecată pârâtul F GH. E prin care solicită să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5692,79 lei, reprezentând c/val. zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.

Motivând cererea se arată că în data de 23.11.2012, F GH. E a fost internat la Secţia Ortopedie a Spitalului Clinic de Urgenţă Craiova în urma unui accident rutier în perioada 23.11.2012 – 05.12.2012, iar c/valoarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 5692,79 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 şi 999 C. Civil, precum şi condiţiile prev. de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Craiova solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei susmenţionate, reactualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective a debitului.

Având in vedere dispoziţiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligaţia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă şi boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.

Spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligaţia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul naţional de sănătate şi are obligaţia de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate Dolj. În cauza de faţă, reclamanta apreciază că printr-o singură interpretare gramaticală a dispoz. art.313 alin. 1 din actul normativ mai sus menţionat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare a sănătăţii altei persoane, însă printr-o interpretare teleologici) se ajunge la concluzia la că in acele situaţii în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligenţă în stabilirea persoanei vinovate. În cazul în care s-ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătăţii altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, în condiţiile în care, în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăţia celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulaţie/agresiune, iar unitatea reclamantă a efectuat cheltuieli şi a asigurat asistenţă medicală acestuia, este evident că unitatea reclamantă, în speţă, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză, în baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă şi nu a înţeles să solicite tragerea la răspundere a celui care 1-a accidentat.

Acest text de lege stabileşte clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistenţa medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane — fără să prevadă şi posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiţii împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepţii în drept.

Din dispoziţiile legale menţionate se poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligaţia sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăţia autorului accidentului/agresiunii , chiar si numai in scopul rezolvării obligaţiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acţiunii in instanţa, astfel, se poate prezuma ca paratul îşi recunoască culpa, constând în omisiunea sau neglijenţa de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătăţii sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde faţă de furnizorul de servicii medicale conform dispoziţiilor art.313 din Legea nr.95/2006.

De asemenea, practica judiciară a stabilit că şi o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situaţia în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situaţia în care instanţele naţionale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătăţii altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului , ar presupune imposibilitatea reparării efective şi integrare a prejudiciului, în condiţiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăţia celui presupus a fi produs această vătămare.

Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiţii cumulative - existenţa faptei ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul produs şi vinovăţia făptuitorului.

Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/ autorului accidentului pentru a atrage incidenţa prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.

Prejudiciul cauzat unităţii reclamante constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. Acest prejudiciu are un caracter cert şi determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli ataşat prezentei, el nefiind reparat până în prezent şi reprezintă paguba efectiv cauzată instituţiei noastre care a acordat îngrijirile medicale şi în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului/ei.

Raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.

Reclamantul mai precizează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006"prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile elective ocazionale de asistenţa medicală acordată" şi face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedură Fiscală cu privire atât la conţinutul cât şi la cuantumul creanţelor fiscale.

În acelaşi timp obligaţiile fiscale sunt definite de art.22 al Codului de procedura Fiscală: - obligaţia de a plaţi la termenele legale, impozitele, taxele, contribuţiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

- obligaţia de a plaţi majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plata accesorii.

Termenul de prescripţie al dreptului la acţiune, este de 5 ani si potrivit alin. l termenul începe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept conform dispoziţiilor art.131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menţionat în cererea noastră de chemare în judecată este o creanţă bugetară. Potrivit Codului fiscal creanţa bugetară constă in impozite, taxe, contribuţii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Menţionează că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea noastră, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligaţia de a recupera aceste sume de bani şi de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.

În drept, reclamanta întemeiază acţiunea pe disp. art. 998şi 999 Codului Civil art. 112 Cod Procedura Civila si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Spre dovadă reclamantul a ataşat la cerere înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului în procedura de regularizare dar acesta nu a formulat întâmpinare depunând în apărare înscrisuri.

In motivarea solutiei, prima instanta arata ca paratul a fost victima unui accident rutier, la data de 23.11.2012 în jurul orelor 1850 conducând autoturismul marca Daimler Chrysler, cu nr. de înmatriculare … ( nr.de tol valabile până la data de 25.11.2012) pe DN 64 din municipiul Drăgăşani - centura ocolitoare - din direcţia Suteşti – Prundeni, şi ajungând într-o curbă la dreapta nu a adaptat viteza  la condiţiile de drum , a pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă şi a intrat în coliziune cu un parapet de siguranţă montat pe marginea drumului. Din impact a rezultat rănirea conducătorului auto şi a numiţilor V M, M V E şi S M C, pasageri în auto, care au fost transportaţi la Spitalul municipal din Drăgăşani pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Pârâtul suferind leziuni traumatice mai grave a fost transportat la Spitalul Judeţean Craiova.

Aici a fost internat cu diagnosticul Fractură a diafizei femurale, în perioada 23.11.2012 – 05.12.2012, cu această ocazie s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 5692,79 lei aşa cum rezultă din decontul de la fila 6 dosar, decontate de CAS Vâlcea.

Potrivit dispoziţiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată, c/val. serviciilor medicale acordate persoanelor ce au fost agresate de terţi, vor fi recuperate de către furnizorul acestor servicii şi restituite către CAS.

Potrivit art. 1349 Cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu se aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Potrivit art. 1357 Cod civil , cel care cauzează  altuia  un prejudiciu  printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului  răspunde  pentru cea mai uşoară culpă.

Orice prejudiciu  dă  dreptul la reparaţie, drept ce se naşte  din ziua în care s-a cauzat  prejudiciul , chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

În speţă, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale: existenţa unui prejudiciu, existenţa faptei ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei numitului Fusăreanu Gheorghe-Elvis constând în accidentarea sa în evenimentul rutier din 23 noiembrie 2012, fapt ce a determinat spitalizarea acestuia pentru acordarea de îngrijiri medicale fiind diagnosticat cu” Fractură a diafizei femurale „.( fila 6 dosar).

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul cauzat reclamantului constă în aceea că, contravaloarea totală a cheltuielilor determinate de îngrijirea medicală a pârâtului, cât şi alte despăgubiri pentru vătămarea corporală suferită în evenimentul rutier din 23 noiembrie 2012, ceea ce impunea ca acesta să achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea sa.

Pe de altă parte, se mai reţine că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată”.

Din dispoziţiile legale citate anterior, rezultă că în ipoteza unei agresiuni faţă de o persoană, care necesită îngrijiri medicale, cel care trebuie să suporte prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, este autorul acestei agresiuni. Textul operează o transmitere legală a calităţii procesuale pasive de la cel care a beneficiat de aceste servicii medicale la cel care a provocat leziunile care au dus la necesitatea acordării unor îngrijiri medicale şi care se face vinovată de săvârşirea unei fapte ilicite.

Instanţa reţine că la data de 23.11.2012, pârâtul a fost internat în secţia Ortopedie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în perioada 23.11.2012-05.12.2012, contravaloarea totală a cheltuielilor determinate de îngrijirea medicală a pârâtului, cât şi alte despăgubiri pentru vătămarea corporală suferită în evenimentul rutier din 23 .11. 2012, fapt ce impune ca acesta să achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea sa.

Astfel, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Având în vedere cele menţionate mai sus, instanţa urmează să admită cererea şi pe cale de consecinţă urmează să oblige pârâtul la plata sumei de 5692,79 lei cheltuieli de spitalizare.

Impotriva sentintei primei instante a declarat apel paratul.

La termenul de judecata din data de 31.05.2016, Tribunalul, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului si, dupa ce a acordat partilor cuvantul asupra exceptiei, a ramas in pronuntare asupra acesteia.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocata din oficiu la termenul de judecata din data de 31.05.2016:

Tribunalul constata ca, prin prin cererea de chemare in judecata adresata primei instante, apelantul reclamant a invocat, ca si temeiuri de drept, dispozitiile art. 1357 si art. 1358 NCC, precum si dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispozitiilor art. 311 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 ,,persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări şi constituie venituri ale fondului’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări cu care se află în relaţie contractuală documentele justificative care atestă cheltuielile efective realizate’’.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale mai sus mentionate rezulta ca furnizorul de servicii medicale care acorda asistenta medicala persoanei a carei sanatate a fost prejudiciata, are obligatia de a tine o evidenta a cazurilor in care a acordat asistenta medicala, pe care, lunar, o transmite casei de asigurari cu care se afla in relatie contractuala, urmand ca aceasta din urma sa recupereze de la persoana responsabila pentru prejudiciul cauzat, cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata celui prejudiciat.

Raportat strict la speta, Tribunalul constata ca, in sensul dispozitiilor legale mai sus mentionate, apelantul reclamant are calitatatea de furnizor de servicii medicale iar intimatul parat are calitatea de beneficiar al acestor servicii.

Ori, prin prisma dispozitiilor legale mai sus mentionate, recuperarea cheltuielilor ocazionate de ingrijirile medicale acordate intimatului parat, poate fi solicitata nu de apelantul reclamant, in calitate de furnizor de servicii medicale, ci de casa de asigurari cu care apelantul reclamant se afla in relatie contractuala si nu de la intimatul parat, ci, exclusiv, de la persoana vinovata de prejudicierea sanatatii intimatului parat.

In conditiile in care recuperarea cheltuielilor ocazionate de ingrijirile medicale acordate intimatului parat, poate fi solicitata nu de apelantul reclamant, in calitate de furnizor de servicii medicale, ci de casa de asigurari, Tribunalul constata ca reclamantul nu are calitate procesuala activa, motiv pentru care va admite apelul, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocata din oficiu şi va respinge cererea de chemare in judecata ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin prisma dispozitiilor art. 453 alin. 1 NCPC, Tribunalul va dispune obligarea intimatului reclamant la plata catre apelantul parat a cheltuielilor de judecata avansate de acesta din urma in apel, in cuantum de 194,8 RON, reprezentand taxa judiciara de timbru.

Domenii speta

Spete similare