Anulare proces verbal de contravenţie – protecţia consumatorilor: prescripţia răspunderii contravenţionale nu a intervenit în raport de caracterul continuu al faptei

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 02.11.2015 sub numărul 107592/299/2015, petentul O.B.R. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, anularea procesului-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei seria ANPC nr. 0687174/22.09.2015 emis de intimată, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, petenta a arătat, în esență, că în speță a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, deoarece creșterea dobânzii în cele două contracte reținute în procesul verbal s-a produs la data de 29.04.2008, aceasta fiind data săvârșirii faptei

A mai învederat petenta faptul că art 8 din cele două contracte avute în vedere de intimată a fost eliminat încă din anul 2010. De asemenea, a mai arătat că fapta ar fi trebuit eventual sancționată potrivit art 7 lit c lin III din OG nr. 21/1992 și nu potrivit art art 7 lit c lin II din OG nr. 21/1992, cum greșit a procedat intimata.

S-a mai arătat că actul adițional de aliniere la OUG nr. 50/2010 nu a fost denunțat de niciuna dintre părți, întrând în vigoare prin acceptare tacită.

Petenta a mai arătat că în mod legal a procedat la modificarea dobânzii în contractul nr. C2204/3500/6586 și C2204/1100/4304, la data de 29.04.2015, având în vedere creșterea indicelui LIBOR la 3 luni prin raportare la datele de încheiere a celor două contracte.

Cu privire la măsura complementară dispusă prin procesul verbal contestat, petenta a arătat că acesta este nelegală, deoarece nu a fost indicată perioada de actualizare a dobânzii, aflându-se în imposibilitate practică de a da curs măsurilor dispuse.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992, OUG nr. 174/2008, OUG nr. 50/2010. 

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 24.11.2015 intimata ANPC a formulat întâmpinare, prin care a arătat că procesul verbal de sancţionare este temeinic şi legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză până la proba contrarie, fiind întocmit cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptei săvârşite.

În motivare a arătat că în urma unui control efectuat s-a constatat că în data de 18.12.2007 petentul a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale cu ipotecă nr. C2204/3500/6586 pentru suma de 38000 CHF pe o perioadă de 360 luni.

În contractul menționat s-a arătat că la art. 8.1 se stabilește că dobânda curentă este de 5,7% la data încheierii contractului fiind variabilă ”în funcție de politica Băncii, ce poate fi modificată unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută fără a exista consimțământul împrumutatului”.

S-a mai arătat că în data de 08.09.2010 banca transmite actul adițional nr. 1 de aliniere a prevederilor la OUG nr. 50/2010 fiind atașate și clauzele specifice conform OUG nr. 50/2010 care fac referire la componența dobânzii curente fiind formată din LIBOR CHF la 3 luni, respectiv 0,22% plus marja băncii de 6,77%, împrumutatul fiind  înştiințat că va beneficia pe o perioadă de 3 luni  de o reducere de 0,92 puncte procentuale.

S-a mai arătat că în data de 13.08.2007 petentul a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale cu ipotecă nr. C2204/1100/4304 pentru suma de 220.000 CHF pe o perioadă de 247 luni.

În contractul menționat s-a arătat că la art. 8.1 se stabilește că dobânda curentă este de 5,7% la data încheierii contractului fiind variabilă ”în funcție de politica Băncii, ce poate fi modificată unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută fără a exista consimțământul împrumutatului”.

La data de 29.04.2009 s-a încheiat actul adițional nr. 1 din cauza problemelor financiare ale împrumutatului, aceasta urmând a beneficia de o perioadă de 6 luni în care  să achite suma de 100 CHF. La data de 11.12.2009 ca fost încheiat actul adițional nr. 2 la contractul de credit nr.  C2204/1100/4304 prin care împrumutatul a beneficiat începând cu data de 28.12.2009 de o perioadă de 6 luni de suspendare parțială a ratelor  lunare, în care a achitat lunar suma de 200 CHF. La data de 29.04.2008, banca a modificat dobânda de la 5,7% la 6,99%, modificarea fiind justificată prin  evoluția indicelui LIBOR CHF.

Pe cale de consecință s-a apreciat că fapta operatorului economic afectează interesele economice ale consumatorului încălcând prevederile art. 7 lit. c. a II-a liniuță din OG nr. 21/1992.

În drept, intimata a invocat N.C.P.C, O.G. nr. 21/1992,O.G. nr. 2/2001.

În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În prezenta cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c. rap la art. 258 C.p.c..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal seria ANPC nr. 0687174/22.09.2015 petenta a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 5.000 lei, în baza art. 7 lit. c lin. a II-a raportat la art. 50 lit. a din OG nr. 21/1992.

În urma verificării din perspectiva dispoziţiilor art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanţa constată că plângerea a fost depusă la Judecătoria Sectorului 1 București în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat.

Astfel, sub aspectul legalităţii, instanţa trebuie să analizeze dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei trebuind să conţină menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reamintește faptul că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor simţuri, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, se reţine că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil. De altfel, CEDO a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţa, cauza Vastberga Taxi Aktiebolga şi Vulic c. Suedia).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la aprecierea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţa).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31 – art.36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde adevărului, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Analizându-se descrierea faptei raportat la susținerile contestatoarei instanța reține că această descriere trebuie să fie un riguros precizată, trebuind a fi menționate toate aspectele care au fost avute în vedere de organul constatator al instituției intimate, fiecare faptă trebuind a fi individualizată și precizată.

În lipsa unor mențiuni riguroase a agentului constatator instanței îi va fi imposibil să analizeze legalitatea și temeinicia întocmirii procesului-verbal, iar orice neclaritate în descrierea acestei fapte va fi în favoarea petentului.

Astfel, agentul constatator al intimatei, după ce a precizat cadrul relațiilor economice dintre consumator și intimată – existența contractului de credit pentru nevoi personale cu ipotecă nr. C2204/3500/6586 pentru suma de 38000 CHF pe o perioadă de 360 luni, a reținut că operatorul financiar bancar, pe parcursul derulării contractului a modificat rata de dobândă de la 5,7% la 6,99% în data de 29.04.2008 justificând acest aspect  prin evoluția indicelui LIBOR CHF, de asemenea banca și-a rezervat dreptul de a revizui dobânda, în contractul de credit semnat nefiind definită o formulă de calcul a ratei  dobânzii, nici o perioadă de timp  la care banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă și nici o valoare a marjei sau o definiție a acesteia.

Prin același proces verbal s-a reținut existența contractului de credit pentru nevoi personale cu ipotecă nr. C2204/1100/4304 pentru suma de 220.000 CHF pe o perioadă de 247 luni, pentru care, la data contractării, dobânda a fost stabilită la 5,7% conform art 8.1, dar care ulterior, respectiv la 29.04.2009, a fost majorată la 6,99%, aspect justificat de petentă prin  raportare la evoluția indicelui LIBOR CHF. S-a arătat că banca și-a rezervat dreptul de a revizui dobânda, în contractul de credit semnat nefiind definită o formulă de calcul a ratei  dobânzii, nici o perioadă de timp  la care banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă și nici o valoare a marjei sau o definiție a acesteia.

Totodată s-a mai menționat că ”interesul economic al consumatorului a fost nesocotit prin acțiunea de readaptare a dobânzii în funcție de aprecierea exclusivă a intimatei”.

La fila 4 a anexei procesului-verbal organul constatator a reiterat considerente legale, arătând că acțiunile petentei au încălcat prevederile art. 7 lit. c lin a II-a din OG nr. 21/1992.

În ce privește susținerile petentei în sensul că prescripției aplicării sancțiunii contravenționale conform art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța apreciază că agentul constatator, raportat la natura complexă a relațiilor contractuale dintre părți și raportat la natura complexă a însuși domeniului de activitate, a ales să descrie amănunțit fapta contravențională, prezentând evoluția relațiilor economice pentru a contura reaua-credință a intimatei în executarea obligațiilor prescrise de legiuitor pentru protecția intereselor legitime ale consumatorului și pentru a contura fundamentul vătămării intereselor consumatorului.

Instanța are în vedere faptul că prin conturarea acestor fapte individual determinate – modificarea unilaterală a dobânzii de către bancă, stabilirea unei marje superioare prin actele adiționale la contractele inițiale, acte neacceptate de consumatori– intimata, prin organele sale, a dovedit faptul că petenta nu și-a respectat obligațiile de protejare a intereselor consumatorilor iar prin cumulul tuturor acestor acțiuni a prejudiciat interesele economice ale acestora.

Instanța consideră totodată, că fapta contravențională de care se face vinovată petenta este una de natură continuă, conform art. 13 din OG nr. 2/2001, ale cărei efecte au început la momentul încheierii contractului - inserarea unor clauze referitoare la dobândă și a posibilității modificării sale incompatibile cu normele legale – și au continuat până în prezent, fiind confirmate și de actul adițional, prejudiciile economice suferite de consumator petrecându-se în mod lunar cu fiecare rată contractuală achitată în care dobânda stabilită este superioară celei care impune legislația consumatorului.

Conform art. 13 alin 2 ”În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.”

Astfel, raportat la natura continuă a contravenției respective, instanța apreciază că nu a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.

Totodată, instanța apreciază că și restul criticilor formulate de petentă sunt neîntemeiate, intimata stabilind în mod temeinic aspectul că încadrarea juridică a faptelor este dată de art. 7 lit. c lin. a II-a din OG nr. 21/1992, comportamentul agentului economic vătămând în mod vădit interesele consumatorului.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că fapta contravențională este în mod legal și temeinic descrisă, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, în condițiile în care prin acțiunile sale concertate de-a lungul desfășurării contractului petenta nu a înțeles să respecte normele art. 7 lit. c lin. a II-a din OG nr. 21/1992 prin stabilirea în mod discreționar al modului de calcul al dobânzii contractuale în funcție de propriile sale politici, stabilire ce are drept consecință vătămarea intereselor consumatorului în momentul de față.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.

Petenta a fost sancționată cu amendăîn cuantum de 5000 lei, conform art 50 alin 1 lit a din OG nr. 21/1992.

Instanţa apreciază că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului aduc atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul protecției consumatorului – OG nr. 21/1992, al cărei scop enunţat în art. 1 alin.1, este de a  proteja cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

În consecinţă, luând în considerare şi dispoziţiile legale sus menţionate, dar si cele ale art. 21 alin. 3 şi art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că sancţionarea petentului cu amendă contravenţională în cuantum de 5000 lei, nu este doar legală dar şi temeinic dispusă, instanţa apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoţeşte orice sancţiune.

În concluzie, instanţa apreciază că plângerea contravenţională, formulată de petenta O.B.R. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Având în vedere principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act de faptul că intimata, parte îndreptățită, nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulata de petenta O.B.R. S.A. cu sediul în …. in contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR cu sediul in  sector 1, Bucureşti, BD. AVIATORILOR, nr. 72, ca neîntemeiată.

Ia act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce urmează a fi depus la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.03.2016.

Domenii speta

Spete similare