CIVIL.Ordonanţă preşedinţiala

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău pe data de 09.06.2016, sub nr. /200/2016, reclamantul– Marius, în contradictoriu cu pârâta– Felicia, a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială : stabilirea locuinţei minorilor Ovidiu şi George – Valentin la domiciliul reclamantului ; exercitarea autorităţii părinteşti în comun, de către ambele părţi ; obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din veniturile realizate ; în subsidiar, stabilirea unui program de legături personale cu minorii la domiciliul reclamantului, potrivit unui anumit program ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că este căsătorit cu pârâta de la data de 14.07.2007, iar pe data de 28.05.2016 pârâta a părăsit domiciliul comun împreună cu minorii, fără nici un motiv, profitând de faptul că reclamantul era plecat la muncă în Germania. Pârâta şi cei doi minori s-au stabilit la domiciliul părinţilor pârâtei.

A mai arătat reclamantul că plecând din domiciliul comun, pârâta a scos minorii din mediul cunoscut în care au crescut, aceştia fiind duşi într-o locuinţă necunoscută şi în care nu există condiţii materiale corespunzătoare fiind afectată, astfel, dezvoltarea minorilor, din punct de vedere material şi moral. Imobilul este compus doar din două camere în care locuiesc părinţii pârâtei, fratele acesteia, în vârstă de 32 de ani care are un handicap locomotor şi dificultăţi de vorbire, precum şi pârâta împreună cu minorii. Tatăl pârâtei, pe fondul consumului de alcool, devine agresiv verbal şi provoacă scandal. 

A mai precizat reclamantul că pârâta, deşi se ocupă de minori, obişnuieşte să le aplice acestora corecţii fizice.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii, reclamantul a apreciat că acestea sunt îndeplinite precizând că hotărârea ce se va pronunţa vizează o măsură vremelnică, până la data soluţionării fondului (Dosarul nr. /200/2016) şi nu prejudecă fondul cauzei. De asemenea, este o măsură urgentă care are în vedere interesul minorilor, raportat la dezvoltarea normală a acestora din punct de vedere psihic şi fizic.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi urm. C.pr.civ.

În dovedirea cererii a fost solicitată încuviinţarea probelor cu acte, martori, interogatoriu şi anchete psihosociale.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 lei.

Pârâta– Felicia a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat ca domiciliul minorilor să fie stabilit la locuinţa sa, obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere în raport de veniturile realizate şi încuviinţarea cererii reclamantului de a avea legături personale cu minorii, potrivit programului propus de reclamant, precizat de către pârâtă.

În motivare, pârâta a aratat, în esenţă, că despărţirea în fapt s-a datorat unor neînţelegeri care au intervenit între soţi.

Cererea reconvenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 920 C.pr.civ., precizând că pe rolul Judecătoriei Buzău se află Dosarul nr. /200/2016 în care pârâta a solicitat divorţul pe cale de cerere reconvenţională. Arată că art. 920 C.pr.civ. reglementează luarea de către instanţă, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a unor măsuri vremelnice cu privire la copii, pe parcursul procesului de divorţ.

În dovedirea cererii reconvenţionale a fost solicitată încuviinţarea probelor cu înscrisuri, martori şi anchetă psihosocială.

În susţinerea cererii reconvenţionale au fost depuse înscrisuri şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 lei.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională a pârâtei, prin care a solicitat respingerea acesteia deoarece nu este motivată în fapt. A arătat că problemele dintre soţi pot fi depăşite, motiv pentru care în cererea iniţială nu a solicitat divorţul, ci numai clarificarea situaţiei minorilor cu care are o strânsă legătură afectivă, motiv pentru care ruptura minorilor de tatăl lor coroborată cu schimbarea bruscă a mediului de viaţă afectează emoţional pe aceştia.

 In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C.pr.civ.

Analizând întregul material probator administrat în cauză prin raportare la normele legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Din casatoria partilor  au rezultat  minorii Valentin, nascut la  data de si Dumitru,  nascut la data.

In urma unor neintelegeri,  la sfârşitul lunii mai  2015, fără a informa în prealabil pe reclamantul pârât,  pârâta reclamantă a  părăsit  domiciliul conjugal, stabilindu-se  cu cei doi copii la locuinta bunicilor materni,  situatie care a fost confirmata si de  martorii audiaţi în cauză: Florica şi Anişoara (filele nr. 54-55).

Instanta constata ca pe rolul Judecatoriei Buzau a fost inregistrata cauza nr. /200/2016, actiune avand ca obiect divorţ, aflat in curs de  solutionare.

Potrivit art. 997 alin. 1 din Noul C.proc.civ. instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminenete si care s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.

De asemenea, conform art.920 din Noul C.proc.civ., „instanta poate lua, pe tot timpul procesului de divort, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei”.

Având în vedere dispozitiile legale sus mentionate, instanta retine ca sunt stabilite trei conditii de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, si anume: urgenta, caracterul vremelnic al masurii solicitate pentru a se lua pe aceasta cale, iar prin masura luata sa nu se prejudicieze fondul.

Analizând condiţiile cererii, prin prisma înscrisurilor depuse de către reclamantul pârât la dosarul cauzei, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru promovarea cererii de ordonanta presedintiala.

In ceea ce priveste caracterul vremelnic al acestei masuri, instanta retine ca aceasta procedura nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor partilor, tocmai de aceea intre parti se desfasoara judecata pe fondul cauzei, pe calea procedurii de drept comun (Dosar nr. /200/2016).

Referitor la conditia neprejudecarii fondului, instanta nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, dar, pentru ca solutia sa nu fie arbitrara, va cerceta aparenta acestui drept.

De asemenea, instanta apreciază ca fiind îndeplinită condiţia urgenţei, având în vedere faptul că se impune stabilirea situatiei juridice a minorilor. Mai mult decat atat, dispozitiile art.920 din Noul C.proc.civ. referitoare la divort, prevad ca aceste masuri se pot dispune chiar si in timpul procesului de divort. Prin urmare, urgenta in astfel de cazuri se presupune.

Potrivit art.496 din Noul Cod civil, copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art.264 raman aplicabile.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor de către cei doi părinţi, instanţa reţine că aceasta nu se regăseşte printre măsurile prevăzute de art. 920 C.pr.civ. astfel încât urgenţa să fie prezumată. Totodată, prin raportare la probele administrate în cauză, instanţa apreciază că aceasta măsură nu are caracter urgent pentru a se dispune cu caracter vremelnic şi, în consecinţă, urmează ca instanţa ce soluţionează fondul cauzei (dosar nr. /200/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău) să se pronunţe asupra acesteia. Prin urmare, instanţa va respinge acest petit de cerere.

Potrivit rapoartelor de ancheta psihosociala efectuate atât la domiciliul reclamantului pârât cât şi la domiciliul pârâtei reclamante,  a rezultat ca aceştia au condiţii corespunzătoare,  locuintele fiind bine intretinute  si utilate  cu tot strictul necesar.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că acţiunile pârâtei reclamante care a scos cei doi minori din mediul în care au crescut până la vârsta de 3 respectiv 5 ani nu sunt în beneficiul acestora. Vârsta de la 1-7 ani este critică pentru dezvoltarea socio - afectivă a unui copil şi se impune din partea părinţilor asigurarea unei stabilităţi în acest sens. Prin urmare, scoaterea minorilor la o vârstă fragedă din mediul în care au crescut sub supravegherea bunicilor paterni (conform declaraţiilor martorilor audiaţi – filele nr. 54-55) până la vârsta de 3 şi 5 ani şi introducerea acestora într-un mediu străin nu este în interesul superior al minorilor pe care instanţa este ţinută să îl urmărească. În acest sens, instanţa apreciază că se impune limitarea impactului negativ pe care neînţelegerile părinţilor le au asupra dezvoltării emoţionale şi sociale a copiilor.  Tot în acest sens, se are în vedere faptul că prezenta măsură este una vremelnică până la judecarea fondului, respectiv a cauzei nr. /200/2016 aflată pe rolul Judecătoriei Buzău.

În consecinţă, apreciind că acţiunea reclamantului pârât este întemeiată o va admite în parte şi va stabili provizoriu locuinta minorilor Dumitru, nascut la data de  06.02. si Valentin, nascut la data de  18.02.,  la domiciliul acestuia în loc., jud. Buzău, pana la solutionarea definitiva a cauzei nr. /200/2016 avand ca obiect „divort” şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă. La pronunţarea acestei soluţii instanţa are în vedere şi situaţia materială deosebită a bunicilor paterni (filele nr. 71-74) precum şi evaluarea minorilor realizată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (filele nr. 81-83).

Potrivit art.499 din Noul Cod civil, tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala. In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela, pe baza raportului de ancheta psihosociala.

Pe de alta parte, dispozitiile art.529 din Noul Cod civil prevad:

1).Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.

2).Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venbitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.

Pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata, potrivit dispozitiilor art.532 din Noul Cod civil.

In speta, instanta constată că pârâta reclamantă este angajată având contract individual de muncă, astfel ca va stabili  pensia  de  intretinere in favoarea  celor doi minori in functie de venitul acesteia net lunar si va dispune obligarea paratei reclamante sa plateasca pensie de intretinere in favoarea minorilor Dumitru, nascut la data de  06.02 si Valentin, nascut la data de  18.02.,  in procent de l/3 din venitul lunar net al acesteia, respectiv câte 1/6 din venitul lunar net pentru fiecare minor, incepand cu data introducerii actiunii, pana la solutionarea definitiva a dosarului nr. /200/2016, aflat pe rolul Judecatoriei Buzau.

Cu privire la cheltuielile de judecată, fără a se contesta activitatea apărătorului reclamantului pârât, munca acestuia a constat, în concret, în redactarea cererii de chemare în judecată cât şi în reprezentarea părţii la termenele de judecată din 12.07.2016, 02.08.2016 şi 06.09.2016. Totodată, cauza în sine nu este una de o complexitate ridicată.

În aceste condiţii, raportat la munca efectivă desfăşurată de apărător şi la obiectul cauzei, instanţa apreciază că onorariul solicitat a fi suportat de intimat, în cuantum de 1.200 lei, este disproporţionat, drept pentru care va reduce cuantumul acestuia la suma de 600 lei, pe care o apreciază corespunzătoare criteriilor de analizare expuse.

Faţă de dispoziţiile legale expuse, instanţa constată că este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut. Prin reducerea onorariului plătit de reclamantul pârât nu se încalcă prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/ 1995, contractul de asistenţă juridică producându-şi pe deplin efectele între părţile contractante, instanţa doar apreciind că efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze în totalitate asupra pârâtei reclamante.

Prin urmare, în temeiul dispozitiilor art. 453  - 454  Cod pr.civ., instanta va dispune obligarea  paratei reclamante sa plateasca reclamantului pârât suma de 600 lei onorariu de avocat precum şi 100 lei taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare