Dezbatere succesorală. Repunerea în termenul de opţiune. Vacanţă succesorală

Dezbatere succesorală. Repunerea în termenul de opţiune. Vacanţă succesorală

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 13.06.2007, sub nr. 5184/303/2007 reclamanta SM a chemat în judecată pe pârâţii MC şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate deschisă succesiunea defunctei MZ, decedată la data de 16.11.2006, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 6, să se constate că moştenitorii legali nu au acceptat succesiunea în termenul legal, fiind aplicabilă vacanţa succesorală şi de asemenea, să se constate că din masa succesorală face parte apartamentul în care a domiciliat defuncta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că justifică interesul în promovarea prezentei acţiuni ca terţă persoană, întrucât pe rolul Tribunalului Bucureşti se află în curs de soluţionare dosarul având ca obiect recursul declarat de defunctă, referitor la rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere. Reclamanta a precizat că a cumpărat de la defunctă  apartamentul nr.29, prin contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere. În timpul vieţii,  defuncta a înţeles să atace actul astfel încheiat, considerând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract. După ce apelul a fost soluţionat, în sensul desfiinţării actului încheiat între părţi, reclamanta a decedat, singurul moştenitor legal al defunctei fiind MC, în calitate de nepoată.

A mai arătat reclamanta că ea a fost cea care s-a ocupat de înmormântarea defunctei, de respectarea obiceiurilor religioase, continuând să folosească şi să administreze apartamentul nr.29 ca un adevărat proprietar. După decesul defunctei, nimeni nu a dezbătut succesiunea, nu a fost acceptată nici tacit şi nici expres în termenul legal, astfel încât succesiunea defunctei MZ este vacantă.

Pârâta MC a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei MZ, având calitatea de moştenitor pârâta reclamantă, în calitate de nepoată, să fie repusă pârâta reclamantă în termenul de acceptare a succesiunii, să se constate că masa succesorală se compune din apartamentul nr.29 cu privire la care defuncta se afla în proces cu reclamanta, având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare ce a fost dispusă prin decizia nr.1670/16.10.2006 de către Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă, în prezent cauza aflându-se în recurs la Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a Civilă, dosar nr.410/2/2007, suspendată la 21.03.2007.

Pe fondul cererii reclamantei s-a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi totodată obligarea reclamantei la restituirea actelor originale ce au aparţinut defunctei, respectiv certificat de deces, certificat de căsătorie, certificat de naştere, actul de vânzare cumpărare al apartamentului, contract de vânzare cumpărare cu clauză întreţinere şi orice alt act original aflat în posesia acesteia.

În motivarea întâmpinării şi cererii reconvenţionale, pârâta  reclamantă MC a arătat că prin  sentinţa civilă nr.8835/28.11.2003 a Judecătoriei Sector 6 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea defunctei MZ, având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr.2110/12.06.1997, judecata fiind purtată în contradictoriu cu pârâţii SM şi SŞ.

Prin decizia civilă nr.911/06.05.2004 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul declarat de defuncta MZ, decizie casată prin decizia civilă nr.1087/10.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a admis recursul, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti. În rejudecare, Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă a pronunţat decizia civilă nr.1670/16.10.2006, prin care s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă MZ, s-a schimbat în tot sentinţa apelată pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pe fond a fost admisă acţiunea, cu consecinţa rezoluţiunii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Ulterior, la 16.11.2006, MZ a decedat, iar împotriva deciziei civile pronunţată de Tribunalul Bucureşti nr.1670/16.10.2006, au formulat recurs reclamanta SM şi soţul său, SŞ, formând obiectul dosarului nr.410/2/2007 aflat pe rol la Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a Civilă, în prezent suspendat, conform încheierii de şedinţă  de la 21.03.2007, până la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei MZ.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesual activă a reclamantei SM, în subsidiar, ca inadmisibilă.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanta nu face dovada calităţii sale de moştenitor, astfel încât nu poate solicita ieşirea din indiviziune raportat la prevederile art.728 Cod civil, invocate de  reclamantă, iar, pe de altă parte, potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, legiuitorul a instituit o procedură specială privind constatarea vacanţei succesorale, care se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanţă succesorală. Astfel, simplul fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută, nu echivalează automat cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce această stare de fapt urmează  a se constata prin certificat de vacanţă succesorală. O soluţie contrară, apreciază pârâtul Statul Român, ar lipsi de aplicabilitate practică reglementarea legală din Legea nr.36/1995.

La termenul de judecată din 12.09.2007, reclamanta pârâtă  a completat cadrul procesual pasiv al cererii, solicitând citarea în calitate de pârâţi a fraţilor pârâtei reclamante, UI şi UT, în sensul că sunt de acord ca moştenirea să-i fie atribuită pârâtei reclamante MC.

Prin încheierea de la 03.10.2007, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a inadmisibilităţii acţiunii,ca neântemeiate.

Prin sentinţa civilă nr.7005/ 31.10.2007 (devenită irevocabilă în 2009, prin respingerea apelului şi recursului) instanţa a admis în parte acţiunea principală, a constatat deschisă succesiunea defunctei MZ, decedată la data de 16.11.2006, a constatat că pârâta reclamantă MC şi pârâţii UI şi UT sunt străini de succesiune prin neacceptare, a constatat vacanta succesorală de pe urma defunctei MZ, pârâtul Statul Român având calitatea de unic moştenitor, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă MC împotriva reclamantei – pârâte SM, ca neîntemeiată şi a respins cererea reclamantei – pârâte de constatare a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 29, în masa succesorală ca neîntemeiată. Pentru a dispune în acest sens instanţa a avut în vedere că, potrivit certificatului de deces seria DP nr.249980 eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 la 16.11.2006, la data de 16.11.2006 a decedat MZ, cu domiciliul în Bucureşti, sector 6. În raport de reclamanta pârâtă în cauză, instanţa reţine că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2110/12.06.1997, defuncta MZ împreună cu soţul său, MŞ, predecedat, a încheiat cu reclamanta pârâtă SM, căsătorită, un contract de vânzare cumpărare, prin care au transmis nuda proprietate asupra apartamentului nr.29 situat în Bucureşti, sector 6, compus din două camere şi dependinţe, vânzătorii rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului şi totodată instituindu-se clauza de întreţinere privind acordarea de îngrijire începând cu data autentificării contractului.

Din probatoriul  administrat în cauză a rezultat că în timpul vieţii, defuncta MZ a introdus acţiune în rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, după două cicluri procesuale pronunţându-se decizia civilă nr.1670/16.10.2006 a Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a civilă, prin care a fost admis apelul formulat de MZ (la data introducerii acţiunii soţul acesteia fiind decedat şi moştenit de soţia sa conform certificatului de calitate de moştenitor nr.22/22.03.1999), a fost schimbată în totalitate sentinţa apelată nr.8835/28.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi s—a dispus  rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat între părţi cu consecinţa  repunerii acestora în situaţia anterioară.

Decizia a fost pronunţată la 16.10.2006, ulterior la 16.11.2006 MZ decedând. Împotriva deciziei nr.1670/16.10.2006 au formulat recurs SM şi SŞ, fiind înregistrat pe rolul Curţii  de Apel Secţia a III-a Civilă sub număr de dosar 410/2/2007, soluţionarea recursului fiind suspendată la 21.03.2007-încheierea de la fila 17 din dosar, în baza art.243 pct.1 Cod procedură civilă.

Se reţine că, în ceea ce o priveşte pe reclamanta pârâtă, aceasta a fost instituită legatar cu titlu particular de către defuncta MZ, prin  testamentul autentificat sub nr.2111/12.06.1997, ce a stat la baza emiterii certificatului de legatar nr.55/06.06.2007-fila 48, natura succesiunii fiind testamentară.

Ceea ce se solicită prin prezenta cerere vizează moştenirea legală şi culegerea emolumentului succesoral cu titlu universal pentru ca astfel persoana cu vocaţie succesorală concretă şi calitate de moştenitor să dobândească  drepturile şi obligaţiile defunctei existente în patrimoniul acesteia la data decesului, cu privire bineînţeles la bunurile ce se găseau în patrimoniul acesteia la data decesului.

Conform art.700 din Codul civil raportat la art.651 Cod civil, succesiunea se deschide prin moarte şi poate fi acceptată în mod tacit sau expres în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 instanţa judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, ori să încuviinţeze executarea silită; cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâta reclamantă nu a acceptat în termenul legal succesiunea defunctei MZ, mătuşa acesteia, după cum recunoaşte de altfel şi prin întâmpinare şi cererea reconvenţională, nefăcând nici un act de acceptare a succesiunii în cele 6 luni de la data decesului.

Deşi în lipsa soţului supravieţuitor şi a descendenţilor defunctei MZ, pârâta reclamantă ar fi avut vocaţie succesorală la moştenirea defunctei, în calitate de nepoată de soră-colateral privilegiat în clasa a doua de moştenitori şi potrivit actelor de stare civilă  depuse la dosar, aceasta nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil, nici în mod  expres şi nici tacit.

Sub acest aspect s-a reţinut că repunerea în termenul de acceptare poate fi dispusă de către instanţa de judecată în conformitate cu art.19 din Decretul nr.167/1958, dacă au existat împrejurări temeinic justificate care să fi împiedicat moştenitorul să afle despre deschiderea unei moşteniri la care era chemată. Ori, pârâta reclamantă a cunoscut despre deschiderea succesiunii defunctei MZ încă de la data deschiderii acesteia, corespunzător datei decesului, 16.11.2006, arătând că a fost încunoştiinţată  de un vecin. Susţinerile acesteia, în sensul că s-a îngrijit de mătuşa  sa, pe de o parte, iar pe de altă parte că nu a avut cunoştinţă de stadiul procesului în care se afla litigiul privitor la apartamentul nr.29, sunt nesusţinute de probe şi pe de altă parte lipsite de relevanţă în ceea ce priveşte repunerea în termenul de acceptare.

Astfel, pârâta reclamantă nu ar fi putut să condiţioneze exercitarea dreptului de opţiune succesorală de existenţa în patrimoniul defunctei a unor bunuri pentru că actul de opţiune succesorală este un act indivizibil. Mai mult, despre stadiul procesului purtat de defuncta MZ în timpul  vieţii, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SM şi vizând rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, pârâta reclamantă a avut cunoştinţă astfel cum rezultă din chiar afirmaţiile sale în cuprinsul întâmpinării şi cererii reconvenţionale, aceasta furnizând instanţei date concrete cu privire la numerele de dosar şi deciziile pronunţate, deşi nu exista niciun astfel de act la dosar, la acel moment procesual.

Cu  toate acestea, chiar veridice de-ar fi afirmaţiile pârâtei reclamante, aceasta, prin minime diligenţe putea afla care este stadiul procesului şi nu poate imputa reclamantei  pârâte că nu a indicat-o ca moştenitor legal în faţa Curţii de Apel Secţia a III-a Civilă, întrucât reclamanta pârâtă a acţionat conform propriului interes, iar pârâta  reclamantă a fost audiată şi în calitate de martor în procesul în cauză.

Astfel, din răspunsurile pârâtei reclamante la interogatoriu, cât şi din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi, rezultă fără dubiu că pârâta  reclamantă a luat cunoştinţă de deschiderea moştenirii chiar de la data decesului defunctei MZ şi nu a avut intenţia de a dezbate succesiunea de pe urma mătuşii sale, raportat la existenţa contractului de vânzare cumpărare, solicitând de la  reclamanta pârâtă numai actul  de concesiune cu privire la locul de  veci, iar la momentul la care i s-a comunicat de către  reclamanta pârâtă că are testament, interesul acesteia în a accepta succesiunea se prezumă că nu a mai subzistat.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că pârâta reclamantă nu a avut acces la apartamentul nr.29, aparţinând defunctei, de asemenea nu a avut în posesie nici cheile de la cutia de scrisori, de asemenea că a venit de mai multe ori în imobil după decesul defunctei pentru a vorbi cu reclamanta pârâtă şi a-i solicita informaţii despre stadiul procesului, toate aceste împrejurări, deşi veridice, nu sunt însă de natură să fie calificate ca împrejurări temeinic justificate care să îndreptăţească pârâta reclamantă să fie repusă în termenul de acceptare, toate aceste succesiuni de evenimente relatate de martori producându-se după data la care pârâta  reclamantă a luat cunoştinţă de decesul  defunctei, 16.11.2006, după această dată putându-se vorbi cel mult de împrejurări care să justifice interesul personal al pârâtei  reclamante de a accepta succesiunea, iar, în niciun caz, de împrejurări care să o fi împiedicat-o pe aceasta să ia cunoştinţă de moştenirea la care este chemată.

În consecinţă, pârâta reclamantă nu a probat existenţa unor motive temeinice care să justifice repunerea în termen, iar în lipsa acestor dovezi, cererea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată.

În aceste condiţii, în lipsa altor moştenitori ai defunctei din clasele III şi IV astfel cum sunt stabilite prin art. 669-675 cod civil, succesiunea devine vacantă în condiţiile art. 680 cod civil, modificat prin Decretul nr. 73/1954 şi se deferă ope legis Statului Român, care are astfel calitatea de moştenitor legal al defunctei MZ, vocaţia concretă a statului coexistând cu dreptul reclamantei pârâte de legatar cu titlu particular.

În ce priveşte cererea reclamantei pârâte de constatare a masei succesorale a defunctei MZ ca fiind compusă din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.29, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere litigiul existent cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui imobil, moştenitorul defunctei, respectiv Statul Român, putând constata masa succesorală a defunctei şi ulterior finalizării litigiului, pe cale necontencioasă în faţa notarului public, când titularul dreptului de proprietate asupra acestui bun va fi stabilit cu titlu irevocabil.

Domenii speta

Spete similare