Anulare certificat de moştenitor

DOSAR NR. 18533/303/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6697/20.09.2010

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de .12.2009 reclamanta IC a chemat în judecată pe pârâtul PS, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să de dispună anularea certificatului de calitate de moştenitor nr. 157/26.11.2004 emis de BNPA; să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului IN, decedat la data de 15.07.1961, cu ultimul domiciliu în Bucureşti,  sector 6; să se constate calitatea de moştenitoare legală a reclamantei, în calitate de nepoată de frate predecedat a defunctului IG, decedat la data de 14.11.1946 şi a pârâtului, în calitate de unic descendent al nepoatei de soră – SV, născută L, fostă P, decedată la data de 18.03.1994, cotele succesorale fiind egale de 1, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1961 a decedat fratele tatălui său, acesta neavând copii şi nici soţie supravieţuitoare. Ca urmare, vocaţie succesorală avea reclamanta, în calitate de nepoată de frate predecedat, precum şi sora acestuia LS, respectiv bunica pârâtului, decedată în anul 01.05.1972. Unic moştenitor al defunctei L S fiind mama pârâtului, respectiv S V, fostă P, decedată la data de 18.03.1994.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul este fiul defunctei S V, iar acesta a solicitat la BNP emiterea unui certificat de moştenitor din care să rezulte că mama sa este unică moştenitoare a defunctului IN,în calitate de nepoată de soră.

Reclamanta a mai arătat că, în realitate, atât aceasta, în calitate de nepoată de frate predecedat, cât şi pârâtul, în calitate de fiu al nepoatei de soră a defunctului, au vocaţie succesorală.

De altfel, în 1991, atât reclamanta, precum şi pârâtul au formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra terenurilor agricole, repunându-i astfel în termenul de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului IN, motiv pentru care ambele părţi au formulat cerere în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ca urmare a solicitărilor formulate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de a prezenta certificate de calitate de moştenitor pentru autorii părţilor, aceştia au formulat cerere de dezbatere a succesorală, prin care Camera Notarilor Publici a comunicat că pârâtul în anul 2009 a dezbătut succesiunea, declarând că bunica sa este unica moştenitoare a defunctului IN

De asemenea, reclamanta a mai precizat faptul că pârâtul a avut cunoştinţă că aceasta avea vocaţie succesorală, întocmind diverse acte notariale, cu rea-credinţă declarând că mama sa este unica moştenitoare a defunctului.

Prin urmare, reclamanta a arătat că i-au fost încălcate drepturile succesorale, pârâtul urmărind să-şi însuşească în integralitate bunurile ce vor fi cuprinse în masa succesorală, după obţinerea acestora prin procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 659 şi urm. Cod civil, şi art. 86-88 din Legea nr. 36/1995.

2. Poziţia procesuală a pârâtului

La termenul de judecată din 29.01.2010, pârâtul a depus întâmpinare (f.26) prin care a invocat:

2.1. excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi trimiterea dosarului instanţei competente, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 Cod procedură civilă;

2.2. excepţia prescripţiei exercitării dreptului la acţiune al reclamantei de a solicita stabilirea calităţii de moştenitor de pe urma defunctului IN, în conformitate cu art. 1 şi 3 din Legea nr. 167/1958. Prescripţia având rolul de a-l sancţiona pe acela care a neglijat vreme îndelungată valorificarea unui drept al său prin introducerea acţiunii în justiţie şi a stat în pasivitate mai mulţi ani. Astfel, reclamanta nu a luat nicio măsură în sensul de a-şi manifesta voinţa privind stabilirea calităţii de moştenitor şi de acceptare a succesiunii în termenul legal.

2.3. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, având în vedere că reclamanta în mod nelegal a solicitat anularea certificatului de calitate de moştenitor nr. 157/26.11.2006, prin care i s-a stabilit calitatea acestuia de moştenitor de pe urma defunctului IN, în calitate de frate al bunicii sale, motivând că ar trebui trecută ca având vocaţie succesorală.

Mai mult, reclamanta face o confuzie între certificatul de calitate de moştenitor şi certificatul de moştenitor. Astfel, prin certificatul de calitate de moştenitor nu se stabileşte masa succesorală, cotele şi numărul moştenitorilor, ci calitatea de moştenitor legal acceptant, respectiv legătura legală între moştenitor şi defunct. Certificatul de moştenitor cuprinde masa succesorală, numărul moştenitorilor şi cotele ce le revin acestora. Stabilirea calităţii de moştenitor este o acţiune personală şi de opţiune de a accepta moştenirea şi nu era o condiţie obligatorie să o anunţe pe reclamantă, în sensul că şi-a manifestat voinţa de a accepta succesiunea de pe urma defunctului. Totodată, prin eliberarea certificatului de calitate de moştenitor nu s-a adus în vreun fel atingere drepturilor reclamantei.

În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului IN, pârâtul a arătat că urmează a fi respins, deoarece deschiderea succesiunii a fost făcută la data stabilirii calităţii sale de moştenitor. Actul de acceptare a succesiunii este necesar pentru ca succesiunea să nu devină vacantă.

Mai mult, pârâtul a menţionat că din acţiunea formulată de reclamantă nu reiese că reclamanta ar avea calitatea de moştenitor de pe urma defunctului, deoarece nu a făcut dovada acceptării moştenirii, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

3. Aspecte procesuale

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, cu 131 lei taxă judiciară de timbru şi 1,2 lei timbru judiciar.

3.1. Prin încheierea de şedinţă din data de 19.02.2010, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale ca neîntemeiată, având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, respectiv anularea certificatului de moştenitor şi dezbaterea succesiunii, care potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 2 C.pr.civ. este în competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

3.2. De asemenea, instanţa a respins şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pentru constatarea calităţii de moştenitor, faţă de faptul că este o acţiune personală nepatrimonială, imprescriptibilă, urmând ca argumentele privind prescripţia dreptului de opţiune succesorală să fie avute în vedere la soluţionarea pe fond a cererii.

3.3. În temeiul disp. art. 167 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reciproc.

La termenul de judecată din 20.03.2010, instanţa a procedat la administrarea interogatoriului reclamantei în conformitate cu dispoziţiile art. 221 Cod procedură civilă, răspunsurile date fiind consemnate şi ataşate la dosar – fila 49.

Deşi legal citat, pârâtul nu s-a înfăţişat personal pentru a răspunde la interogatoriu, instanţa urmând a face aplicarea art. 225 C.pr.civ.

În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat de calitate de moştenitor nr. 157/26.11.2004, certificat de deces seria DR nr. 489102, certificat de naştere seria N.3 nr. 473915, certificat de deces seria DM nr. 721328, certificat de deces seria D9 nr. 727446, notificare nr. 575/13.02.2002, notificare nr. 127/25.06.2001, titlu de proprietate nr. 120782/30.11.2000, certificat de naştere seria N2 nr. 234948, carte de identitate seria CI nr. 093951, certificat de naştere seria Ng nr. 299586, act de naştere din 29.09.1932, certificat de căsătorie seria CI nr. 811507, certificat de calitate de moştenitor nr. 131/12.02.1987, certificat de căsătorie seria C7 nr. 889462, certificat de deces seria D9 nr. 720703, certificat de moştenitor nr. 802/05.04.1994, certificat de deces seria DR nr. 489102.

La solicitarea instanţei, la data de 03.03.2010, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, în copie, actele care compun dosarul succesoral nr. 168/2004 (f.31-46).

4. Starea de fapt

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine, în fapt, că defunctul IN a decedat la data de 15.07.1961 în Mun. Bucureşti, sector 6 şi a avut ultimul domiciliu în Bucureşti sector 6, aşa cum rezultă din certificatul de deces (f.7).

Relaţiile de rudenie dintre părţi sunt dovedite cu actele de stare civilă depuse în copie la dosar. Astfel, reclamanta IC, născută la data de 31.12.1940 (f.6), este nepoata de frate predecedat a defunctului (fiica fratelui defunctului -IG, decedat la data de 14.11.1946), iar pârâtul PS, născut la data de 17.12.1958 (f.15)  este descendentul nepoatei de soră a defunctului (SV – născută L, căsătorită P, decedată la data de 21.03.1994).

Deşi pe parcursul litigiului pârâtul nu a contestat relaţiile de rudenie dintre părţi şi vocaţia reclamantei la succesiune, ci doar exercitarea dreptului de opţiune succesorală, prin concluziile pe fondul cauzei apărătorul pârâtului a invocat faptul că mama defunctului IG se numea „Maria”, iar mama defunctului IN se numea „Aneta”, susţinere care este incompletă. Mama defunctului IN apare în certificatul de deces de la f.7 ca fiind „Aneta-Maria”, iar a defunctului IG ca fiind „Maria” (f.8), însă identitatea dintre cele două persoane nu a fost negată decât în concluziile pe fondul cauzei, refuzul pârâtului de a răspunde la întrebarea 1 a interogatoriului constituind însă o confirmare a împrejurării de fapt că tatăl reclamantei a fost frate cu L S şi I N.

De altfel, în certificatul de deces al autoarei pârâtului L Seste indicată mama cu prenumele „Aneta”, iar nu „Aneta-Maria” cum apare în certificatul de deces al defunctului I N. Instanţa reţine că probele aflate la dosar şi declaraţiile părţilor dovedesc notorietatea folosirii de către autorul comun al fraţilor I N, I G şi L Sa numelui „Aneta”, „Maria” sau „Aneta-Maria”, afirmaţiile pârâtului din concluziile pe fondul cauzei fiind vădit şicanatorii.

La data de 26.11.2004 a fost emis certificatul de moştenitor nr. 157 de BNP Asociaţi (f.4) pe numele defunctei S Ve născută L, fostă P, în calitate de unic moştenitor legal – nepoată de soră.

La dosarul cauzei nu a fost depusă cererea de deschidere a procedurii succesorale, din adresa nr. 152/20.04.2010 a Biroului Notarial rezultând că în urma verificărilor efectuate nu a fost găsită în dosarul aflat în arhiva biroului notarial cererea de deschidere a succesiunii de pe urma defunctului, iar toate documentele deţinute au fost înaintate în copie (f.77).

Împotriva acestui certificat de moştenitor a formulat acţiune reclamanta, susţinând că a fost repusă în termenul legal de acceptare a succesiunii de 6 luni în urma formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii 18/1991 şi de restituire a unor imobile preluate abuziv în temeiul Legii nr.10/2001, fiind la rândul său moştenitoare legală a defunctului IN.

5. Asupra excepţiilor invocate de pârât

Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Excepţia necompetenţei teritoriale şi a prescripţiei dreptului la acţiune au fost soluţionate pe parcursul procesului, conform încheierilor de şedinţă care fac parte integrantă din prezenta hotărâre (a se vedea pct. 3.1. şi 3.2.)

La ultimul termen de judecată instanţa a calificat argumentele pârâtului privind prescripţia dreptului de opţiune succesorală drept o excepţie a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care va fi respinsă ca neîntemeiată pentru motivele ce succed.

Potrivit art. 700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

Succesorul care nu a fost prezent la notariat şi, prin urmare, nu a fost menţionat ca moştenitor, poate cere oricând anularea certificatului de moştenitor, dar cu condiţia să facă dovada acceptării în termen a succesiunii, deoarece numai făcând această dovadă el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii.

În speţă, instanţa constată că succesiunea defunctului I N s-a deschis la data de 15.07.1961, iar nu la data stabilirii calităţii de moştenitor a pârâtului, cum susţine acesta prin întâmpinare sau concluziile scrise. Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte, acesta fiind momentul de la care patrimoniul defunctului se transmite succesorilor săi.

La data decesului defunctului I N succesori cu vocaţie concretă la moştenire erau reclamanta IC-(nepoata de frate predecedat) şi S V (născută L, căsătorită P) în calitate de nepoată de soră a defunctului.

Rezultă că autoarea pârâtului avea vocaţie de a veni la moştenire în nume propriu, iar reclamanta IC prin reprezentare, tatăl său fiind predecedat.

Cu toate acestea, niciuna din părţi nu a făcut dovada acceptării moştenirii în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (15.07.1961 – 15.01.1962), astfel că problema prescripţiei dreptului de opţiune succesorală ar putea fi analizată în ambele cazuri.

Instanţa constată însă că succesorii au fost repuşi în termenul de prescripţie de 6 luni prin legile speciale de reparaţie şi în condiţiile acestor legi.

Astfel, art. 13 din Legea nr. 18/1991 prevede că moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, iar alin. 3 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, la dosarul cauzei s-a depus în copie un titlu de proprietate emis la data de 30.11.2000 în temeiul Legii nr. 18/1991, în care atât reclamanta cât şi pârâtul figurează ca moştenitori ai defunctului IN (f.13). Rezultă din acest titlu că a existat în prealabil o cerere formulată în vederea emiterii titlului de proprietate de către ambii moştenitori în temeiul Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cerere formulată în termenul legal, concluzie ce se bazează pe prezumţia de legalitate de care se bucură acest act administrativ, necontestat de către părţi.

De asemenea, prin notificările depuse în copie la dosar, adresate Primăriei Municipiului Bucureşti prin intermediul executorului judecătoresc S D, la data de 25.06.2001 şi 13.02.2002, în vederea restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 a unor imobile despre care se pretinde că au aparţinut defunctului I N, reclamanta a invocat calitatea sa de moştenitor al acestuia.

Neprezentarea pârâtului-reclamant la interogatoriu reprezintă o mărturisire deplină a pretenţiilor părţii adverse în sensul art. 225 C.pr.civ., din moment ce  poate fi coroborată cu alte probe univoce, şi anume cu înscrisurile menţionate anterior.

Rezultă că reclamanta a fost repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii defunctului I N prin cererile formulate în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001 este considerată ca fiind acceptant al moştenirii pentru bunurile a căror restituire s-a solicitat.

În cazul acestui mod de acceptare a succesiunii, succesibilul trebuie să facă dovada vocaţiei sale, prin acte de stare civilă, iar nu prin certificate de moştenitor, în condiţiile în care reclamanta culege moştenirea prin reprezentare (art. 664 şi urm. C.civ.), iar nu prin retransmitere.

Întrucât reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a lui IN, dar şi a acceptării moştenirii în temeiul celor două legi menţionate anterior, aceasta poate emite pretenţii asupra succesiunii, prin urmare are calitate procesuală activă în acţiunea privind anularea certificatului de moştenitor pentru omisiunea înscrierii sale printre moştenitori.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât.

6. Asupra fondului cererii

Cu privire la cererea reclamantei de anulare a certificatului de moştenitor nr.157 de BNP (f.4) pe numele defunctei S V născută L, fostă P, în calitate de unic moştenitor legal, instanţa constată că se invocă motive de nulitate întemeiate pe încălcarea condiţiilor de formă, dar şi de fond.

Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Nu este însă suficientă simpla apreciere proprie a reclamantei sau simpla invocare a acestei vătămări, ci ea trebuie să fie efectivă şi are a fi verificată de instanţă în cadrul calităţii procesuale active.

Or, în speţă vătămarea reclamantei este evidentă în urma omiterii ei de la înscrierea în certificatul a cărui anulare o cere, din moment ce avea la rândul său calitate de moştenitor, fiind astfel înlăturată în mod abuziv de la succesiunea unchiului său, I N

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 36/1995 conform cărora actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

Situaţia de fapt suportă explicaţii suplimentare înainte de a proceda la analiza condiţiilor de formă şi de fond ale actului juridic contestat. Există mai multe elemente ce diferenţiază prezenta cauză de situaţiile obişnuite, în care a existat un singur termen de exprimare a opţiunii succesorale:

-în primul rând, dezbaterea succesiunii nu a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legilor speciale prin care succesorii au fost repuşi în termen; în orice caz, este evident că procedura succesorală a fost deschisă după decesul moştenitoarei SV (născută L, căsătorită P);

-în al doilea rând, niciunul dintre succesori nu a făcut dovada acceptării – exprese sau tacite – a moştenirii în perioada 15.07.1961 – 15.01.1962;

-în orice situaţie, indicarea tuturor succesorilor cu vocaţie concretă la moştenire şi citarea acestora în faţa notarului public era obligatorie.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 36/1995 după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.

Or, în cazul de faţă nu există dovada sesizării notarului public, respectiv cererea de deschidere a procedurii succesorale. Este cu atât mai important cu cât certificatul de moştenitor a fost emis pe numele unei persoane decedate, iar procedura a început cu siguranţă după decesul său. În lipsa unei cereri de deschidere a procedurii succesorale, beneficiarul poate eluda dispoziţiile penale cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii, în cazul în care nu sunt indicate toate persoanele cu vocaţie la moştenire.

Nu există nicio dovadă că reclamanta IC ar fi fost citată în faţa notarului public, deşi avea vocaţie la moştenire. În aceste condiţii, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 105 C.pr.civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Vătămarea rezultă în cazul de faţă din faptul că în certificatul de calitate de moştenitor nr. 157/26.11.2004 s-a consemnat că nu ar exista alţi moştenitori străini de succesiune prin renunţare sau în condiţiile art. 700 C.civ.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 36/1995, în cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.

Apărările pârâtului cu privire la posibilitatea reclamantei înseşi de a solicita emiterea unui certificat de calitate de moştenitor propriu nu pot fi reţinute de instanţă. Reclamantul insistă asupra diferenţei dintre certificatul de calitate de moştenitor şi certificatul de moştenitor, însă instanţa constată că notarul public a emis o încheiere finală, care se emite conform art. 81 din Legea nr. 36/1995 în cazul în care în succesiune există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare.

Faptul că nu s-a constatat masa succesorală prin certificatul de calitate de moştenitor nu justifică lipsirea reclamantei de accesul la o instanţă care să se pronunţe cu privire la propria calitate de moştenitor, în condiţiile în care actul contestat face dovada deschiderii succesiunii, dar şi a calităţii de moştenitor în favoarea unei singure persoane, ce se poate interpreta ca având drept asupra integralităţii masei succesorale ce va fi constatată ulterior. Vătămarea adusă reclamantei este evidentă, în condiţiile în care ambele părţi îşi dispută dreptul de proprietate asupra unor bunuri ce fac obiectul Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001.

Pentru a reţine acceptarea în acelaşi mod a succesiunii în favoarea autoarei pârâtului, instanţa constată valabilitatea argumentelor anterior exprimate cu privire la titlul de proprietate emis la data de 30.11.2000 în temeiul Legii nr. 18/1991 (f.13), dar şi recunoaşterea din partea reclamantei a calităţii acestuia de moştenitor, ce echivalează cu o renunţare la termenul de prescripţie al dreptului de opţiune succesorală ce s-ar fi putut împlini (art. 16 şi 20 din Decretul nr. 167/1958).

În consecinţă, instanţa urmează să admită cererea reclamantei şi să dispună anularea certificatului de calitate de moştenitor nr. 157/26.11.2004.

Având în vedere capetele subsidiare de cerere formulate de reclamantă şi constatările anterioare ale instanţei, urmează ca în baza art. 651 C.civ. să constate deschisă succesiunea defunctului I N.

De asemenea, instanţa va constata calitatea de moştenitori legali, în urma decesului defunctului I N, a surorii acestuia, S V–născută L, căsătorită P, decedată la data de 21.03.1994, cu o cotă de 1, precum şi a nepoatei de frate, IC, cu o cotă de 1.

Pârâtul are la rândul său calitate de moştenitor al defunctei S V potrivit certificatului de moştenitor nr. 802/05.04.1994 (f.64).

Cererea de chemare în judecată va fi admisă în parte, faţă de împrejurarea că ambele părţi au acceptat moştenirea doar după repunerea prin lege specială de reparaţie în termenul de acceptare a succesiunii, astfel că sunt considerate acceptante în limita bunurilor ce fac obiectul acelor legi speciale (a se vedea în acest sens art. 13 din Legea nr.18/1991 şi art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, anterior citate), urmând ca în cadrul procedurilor administrative sau judiciare să se stabilească direct calitatea de persoane îndreptăţite şi bunurile la care au dreptul potrivit legii, instanţa nefiind sesizată cu o cerere de constatare a masei succesorale (art. 129 alin. 6 C.pr.civ.).

Totodată, în temeiul art. 88 alin.2 din Legea nr. 36/1995, instanţa va dispune comunicarea prezentei hotărâri în copie Biroului Notarilor Publici Asociaţi după rămânerea definitivă şi irevocabilă.

7. Cereri accesorii

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţial, taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar, instanţa – constatând culpa procesuală a acestuia - în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. va obliga pârâtul la plata sumei de 1.632,2 lei, reprezentând onorariu avocaţial conform chitanţelor nr. 03/20.03.2010 şi nr. 06/01.06.2010, taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare