Infractiunea de furt calificat

SENTINŢA PENALĂ NR.6/ 08.01.2010

FURT CALIFICAT ;STARE DE RECIDIVĂ

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nr……… au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii PIM pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, şi NSC, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor, ca situaţie de fapt, împrejurarea că la data de 02.11.2009, în jurul orei 18,30, inculpaţii NSC şi PIM, au sustras câte o geacă, prin îndepărtarea sistemelor de siguranţă, din magazinul PL din incinta complexului comercial AFI Palace Cotroceni.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpaţi, declaraţii martor MCA, proces-verbal de constatare a infracţiunii, dovadă de predare a bunurilor, plic cu sistemele de siguranţă ale bunurilor sustrase.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a audiat inculpaţii şi martorul ce a dat declaraţii pe parcursul urmăririi penale.

Ministerul Public nu a solicitat administrarea de probe noi în cauză.

La solicitarea inculpatului N instanţa a încuviinţat proba cu un martor în circumstanţiere, CN, probă administrată în cauză, iar la solicitarea inculpatului P proba cu înscrisuri în circumstanţiere, probă administrată în cauză, fiind ataşate la dosarul cauzei următoarele acte în copie: certificat de naştere al minorei PRA şi cupoane de pensie ale numiţilor PC şi PM

La termenul de judecată din 8.01.2020, instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu cu privire  la care a fost cercetat inculpatul Neagu, din art. 208 alin. 1 – 209 alin. lit. a,e,g,i Cod penal în art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,e,g Cod penal.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: 

La data de 2.11.2009, inculpaţii PIM şi NSC s-au deplasat în Complexul Comercial Mall AFI Cotroceni. În incinta acestuia inculpaţii au intrat în magazinul  PL unde inculpatul P a înlăturat sistemul de alarmă cu care era prevăzută o geacă dintr-un material ce imita pielea, prin forţarea sistemului, şi a îmbrăcat-o pe sub geaca cu care venise îmbrăcat. De asemenea, inculpatul N a luat o giacă expusă la vânzare, care nu avea un sistem de alarmă, a îmbrăcat-o, iar peste aceasta s-a îmbrăcat cu geaca cu care venise în magazin. Cei doi inculpaţi au ieşit din magazin fără a achita contravaloarea celor două geci, fiind opriţi de agenţii de poliţie din cadrul DGPMB-Poliţia sector 6 – SIC Compartimentul Flagrant.

În urma percheziţionării celor doi inculpaţi asupra acestora au fost găsite cele două geci sustrase.

În dovedirea situaţiei de fapt reţinute, instanţa reţine menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, din cuprinsul acestuia rezultând că la data de 02.11.2009, agenţi de poliţie din cadrul DGPMB-Poliţia sector 6 – SIC Compartimentul Flagrant, aflându-se în misiune ordonată pentru depistarea şi prinderea în flagrant a persoanelor ce comit infracţiuni în complexul comercial AFI Cotroceni, au observat doi indivizi care aveau un comportament ciudat, întrucât intrau în magazine şi se uitau mai mult la sistemele de siguranţă antifurt decât produsul în sine. La un moment dat, cei doi au intrat în magazinul PL, s-au îndreptat spre raionul cu geci bărbăteşti şi au luat fiecare câte o geacă ce părea a fi din piele. S-a dezbrăcat  fiecare de jacheta lui şi au îmbrăcat gecile luate de pe umeraş, după care au pus pe deasupra jachetele personale şi au ieşit din magazin. Imediat după ce au părăsit magazinul, au fost opriţi de poliţişti şi s-au găsit asupra lor produsele sustrase. Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost găsite aruncate sub restul hainelor rămase pe umeraşe şi cele două sisteme antifurt smulse de inculpaţi de la gecile sustrase. În cauză a fost identificat şi audiat martorul MCA, angajat în funcţia de lucrător comercial la magazinul PL, care declară că, în data de 2.11.2009, în jurul orei 19:00, a fost chemat în afara magazinului de către o persoană de sex masculin, care s-a legitimat ca fiind poliţist şi care i-a spus că doi indivizi au sustras din magazin două geci de culoare neagră. La aproximativ doi metri de intrarea în magazin se aflau doi indivizi care, la cererea organelor de poliţie, au desfăcut fermoarul gecilor pe care le aveau pe ei. Martorul a observat atunci cum unul dintre indivizi avea pe sub haina lui o geacă de culoare neagră cu glugă din material sintetic, iar celălalt avea pe sub hanorac o geacă din material sintetic imitaţie piele din material sintetic de culoare neagră, pe care le-a recunoscut ca fiind cele expuse la vânzare în magazinul P.

Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante se coroborează cu declaraţiile martorului MCA, date atât pe parcursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, din care rezultă că acesta i-a observat pe cei doi inculpaţi în interiorul magazinului, în jurul orei 19,30, probând fiecare câte o geacă expusă în magazin. Martorul arată că geaca probată de inculpatul N nu avea un sistem de alarmă, însă geaca probată de inculpatul P avea sistem de alarmă.

Martorul arată că după depistarea celor doi de către organele de poliţie a fost chemat de organele de poliţie şi a constatat că cele două geci pe care cei doi le probau anterior şi se consultau cu privire la felul în care le veneau au fost luate din magazin, fără ca aceştia să le fi achitat.

Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Cu toate acestea, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti au vrut să creeze impresia că intenţia de a sustrage fiecare câte o geacă din magazin le-a venit spontan şi că nu au avut o înţelegere prealabilă, aspect contrazis de declaraţiile martorului audiat, care a relatat că cei doi, anterior săvârşirii infracţiunilor, au probat cele două geci în magazin şi şi-au cerut reciproc părerea cu privire la felul în care arată.

Astfel, în drept, fapta inculpatului PIM, care, la data de 02.11.2009, în jurul orei 18,30, împreună cu inculpatul NSC, a sustras o geacă prin îndepărtarea sistemelor de siguranţă, din magazinul PL din incinta complexului comercial AFI Palace Cotroceni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal .

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin fapta de sustragere şi însuşire pe nedrept de bunuri aparţinând părţii vătămate, a fost realizat elementul material al infracţiunii de furt calificat, constând în acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altei persoane, fără consimţământul acesteia, specifică acestei infracţiuni. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acţiunii de luare, şi anume, deposedarea, şi respectiv, împosedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate au dovedit existenţa unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (contravaloarea bunului sustras), precum şi raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă produsă.

Instanţa reţine că infracţiunea de furt calificat a fost săvârşită în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, constituie agravantă săvârşirea faptei în loc public. Astfel, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea în incinta magazinului PL din incinta Complexului Comercial AFI Palace Cotroceni, în timp ce în magazin se aflau mai multe persoane, constituind loc public în conformitate cu art. 152 lit. b Cod penal.

De asemenea, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât infracţiunea a fost săvârşită de cei doi inculpaţi împreună, dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, fapta fiind săvârşită la ora 18,30, când se instalase întunericul nopţii şi dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, fapta fiind săvârşită prin efracţie, prin îndepărtarea sistemului de alarmă cu care era asigurat bunul anterior sustragerii.

În privinţa laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt calificat cu intenţie directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei sale şi urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însuşirii pe nedrept. Intenţia inculpatului rezultă din modul de săvârşire a faptei, din mijloacele de probă administrate, precum şi din declaraţia inculpatului, care în cursul judecăţii a recunoscut săvârşirea faptei.

Infracţiunea de furt calificat a fost săvâşită de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, constituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu art. 37 lit. b Cod Penal. Astfel, prezenta infracţiune a fost săvârşită de inculpat după executarea pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, aplicată prin sentinţa penală 622/2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, rămasă defintivă prin decizia penală nr. 113/16.06.2003 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsă a cărei executare a început-o la data de 13.01.2003 şi din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 10.04.2007, rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutat de 822 zile, pedeapsa fiind considerată executată integral la data de 10.07.2009.

Având în vedere că termenul de reabilitare nu s-a împlinit şi că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanţa va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad relativ scăzut de pericol social chiar dacă fapta a fost săvârşită în public, prejudiciul fiind într-un cuantum scăzut şi recuperat de partea vătămată.

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpatului, şi anume, faptul că acesta este în vârstă de 27 de ani, are studii 11 clase, nu avea loc de muncă la data săvârşirii infracţiunii, are un copil minor în întreţinere, iar după săvârşirea infracţiunii a cooperat cu organele judiciare, pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti recunoscând şi regretând fapta comisă.

De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost anterior condamnat pentru alte fapte de furt calificat, săvârşind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie.

Prin urmare, instanţa apreciază că se impune reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin 1 lit. c Cod Penal, având în vedere comportamentul inculpatului ulterior săvârşirii faptei.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie, într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin. 1 Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal şi anume de 1 an şi 3 luni, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului  (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

 În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

Astfel, prin raportare  la dispoziţiile art. 300 indice 2 Cod proc. pen. rap. la art. 160 indice b Cod proc. pen., instanţa apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat, infracţiunea săvârşită de inculpat este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret faţă de ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a infracţiunii şi circumstanţele  personale ale inculpatului, punerea în libertate a inculpatului trezind un sentiment de insecuritate cu privire la siguranţa bunurilor în rândul opiniei publice.

În baza art. 88 Cod penal, instanţa ava deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului de la 2.11.2009 la zi. 

Fapta inculpatului NSC care, în data de 02.11.2009, în jurul orei 18,30, împreună cu inculpatul PIM, a sustras o geacă din magazinul PL din incinta complexului comercial AFI Palace Cotroceni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin fapta de sustragere şi însuşire pe nedrept de bunuri aparţinând părţii vătămate, a fost realizat elementul material al infracţiunii de furt calificat, constând în acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altei persoane, fără consimţământul acesteia, specifică acestei infracţiuni. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acţiunii de luare, şi anume, deposedarea, şi respectiv, împosedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate au dovedit existenţa unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (contravaloarea bunului sustras), precum şi raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă produsă.

Instanţa reţine că infracţiunea de furt calificat a fost săvârşită în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, constituie agravantă săvârşirea faptei în loc public. Astfel, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea în incinta magazinului PL din incinta Complexului Comercial AFI Palace Cotroceni, în timp ce în magazin se aflau mai multe persoane, constituind loc public în conformitate cu art. 152 lit. b Cod penal.

De asemenea, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât infracţiunea a fost săvârşită de cei doi inculpaţi împreună şi dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, fapta fiind săvârşită la ora 18,30, când se instalase întunericul nopţii.

În privinţa laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt calificat cu intenţie directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei sale şi urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însuşirii pe nedrept. Intenţia inculpatului rezultă din modul de săvârşire a faptei, din mijloacele de probă administrate, precum şi din declaraţia inculpatului, care în cursul judecăţii a recunoscut săvârşirea faptei.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanţa va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad relativ scăzut de pericol social chiar dacă fapta a fost săvârşită în public, prejudiciul fiind într-un cuantum scăzut şi recuperat de partea vătămată.

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpatului, şi anume, faptul că acesta este în vârstă de 24 de ani, are studii 12 clase, înainte de săvârşirea infracţiunii a lucrat o perioadă de timp, după care a început să urmeze cursurile unei facultăţi, iar după săvârşirea infracţiunii a cooperat cu organele judiciare, pe parcursul cercetării judecătoreşti recunoscând şi regretând fapta comisă.

De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu a suferit condamnări anterioare, deşi a fost sancţionat administrativ de mai multe ori pentru săvârşirea de infracţiuni similare.

Prin urmare, instanţa apreciază că se impune reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin 1 lit. c Cod Penal, având în vedere comportamentul inculpatului ulterior săvârşirii faptei.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin. 1 Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal şi anume de 1 an, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului  (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

 În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

Apreciind că sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 81 Cod penal, şi anume pedeapsa aplicată inculpatului este o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi gradul de pericol social în concret al infracţiunii săvârşite de acesta, considerând că perioada arestului preventiv a fost suficientă pentru ca inculpatul să conştientizeze gravitatea infracţiunii săvârşite, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, astfel că instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului N pe un termen de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Instanţa va face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. şi va pune în vedere inculpatului N dispoziţiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Astfel, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va mai săvârşi din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, se va revoca suspendarea condiţionată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., instanţa va dispune punerea în libertate, de îndată, a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Instanţa va constata că inculpatul a fost cercetat în stare de reţinere şi arest preventiv în perioada 2.11.2009 la zi.

Instanţa va lua act că partea vătămată SC …. SRL-Magazinul PL, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc pen., va  obliga pe inculpatul P la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1050 lei, din care 650 lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei de pe parcursul cercetării judecătoreşti urmând a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, iar pe inculpatul Nla cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 950 lei, din care 650 lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale,  onorariul avocatului din oficiu de pe parcursul cercetării judecătoreşti, în cuantum de 200 lei, urmând a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Domenii speta

Spete similare