Ieşire indiviziune

Dosar nr. 1221/316/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU BUJOR

SENTINŢA CIVILĂ NR. 107

Şedinţa publică de la 08 Februarie 2011

 Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanta S.I , pe pârâtul N.A 

şi intimatele C.J de  A. A L  247/2005 G.  ş.a, având ca obiect ieşire indiviziune.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 03.02.2011 şi au fost consemnate în

încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat

pronunţarea cauzei la data de  08.02.2011.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Bujor sub nr. 397/316/2006 la data de

23.08.2006, reclamanta S I  – prin procurator N G  - a chemat în judecată pe pârâtul N A solicitând

instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ieşirea din indiviziune asupra suprafeţei de 0,60

ha  pădure cuprinsă în titlul de proprietate nr. 17325-52/29.05.2000 şi atribuirea acesteia în cotă de 100

%  şi asupra suprafeţei de 0,39 ha teren arabil cuprins în acelaşi titlu de proprietate  şi atribuirea cotei

de ½.

In motivarea acţiunii reclamanta a învederat următoarele:

S-a căsătorit cu pârâtul la data de 21.12.1954 şi împreună cu acesta a înfiinţat un  rol agricol în

anul 1956 compus din 3,98 ha teren arabil  şi 0,04 ha teren cu viţă-de-vie.

În rolul agricol înfiinţat nu a deţinut împreună cu pârâtul terenuri cu vegetaţie forestieră şi nici nu

au dobândit împreună astfel de terenuri.

Suprafaţa de 0,60 ha teren cu vegetaţie forestieră înscrisă în titlul de proprietate îi aparţine

numai ei întrucât acest bun a fost dobândit de la părinţii săi înaintea căsătoriei, situaţie în care operează

art. 31 Codul familiei.

S-a despărţit de pârât în anul 1983 prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

În conformitate cu legea nr. 18/1991, având rol comun a formulat cereri  pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de 3,86 ha arabil şi 0,08 ha teren cu viţă de vie, acestea fiind

dobândite în timpul căsătoriei. Cererea astfel formulată  a depus-o pe un formular tipizat care avea

rubrică pentru suprafaţă de pădure, însă – dat fiind faptul că în comun nu a avut suprafeţe de pădure cu

pârâtul nici unul dintre ei nu a completat rubrica respectivă.

De asemenea, în conformitate  cu prevederile art. 9 din Legea 18/1991 au completat împreună

declaraţiile  impuse de lege fără a completa rubrica pentru pădure.

Atât cererea cât şi declaraţia le-a semnat şi depus la data de 19.03.1991 la P  B .

În data de 20.03.1991 a formulat cerere separată în nume propriu pentru a fi pusă în posesie  cu

suprafaţa de 0,60 ha pădure stejar, suprafaţă ce nu se include în categoria bunurilor comune.

Pârâtul N  A , încă din data de 17.03.1991, a înregistrat o cerere olografă la P  B sub nr.

11453/17.03.1991 prin care solicita suprafaţa  de 0,60 ha pădure  specificând că solicitarea este făcută

în dreptul proprietăţii tatălui ei – S  D  – decedat în anul 1979. Intrucât erau despărţiţi în drept  din anul

1983, pârâtul nu mai avea acest drept, sens în care titlul de proprietate nr. 17325-52/29.05.2000 este

lovit de nulitate relativă.

Faţă de aceste aspecte a precizat reclamanta că solicită ieşirea  din indiviziune şi anularea

titlului de proprietate nr. 17325/29.05.2000 pentru suprafaţa de 0,60 ha pădure.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 0,39 ha arabil a arătat că  este bun dobândit în comun cu

pârâtul şi reprezintă procentul de 10 % din totalul proprietăţii reconstituită  prin Titlul de proprietate nr.

17325-52 eliberat la data de 29.05.2000, reţinut în conformitate cu prevederile  Legii 18/1991 şi

reconstituit în conformitate cu  prevederile Legii nr. 1/2000 pe anexa 30 a aceluiaşi titlu de proprietate,

drept pentru care solicită ieşirea din indiviziune.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 728 cod civil, art. 30 şi 31 lit. a Codul familiei.

În dovedirea acţiunii a solicitat proba cu acte.

Pârâtul N  A , legal citat, a depus la dosarul cauzei un memoriu arătând că datorită stării de

sănătate şi a vârstei înaintate nu se poate prezenta în instanţă.

A precizat pârâtul că până în prezent s-a mai judecat cu procuristul N  G în peste 250 dosare

penale şi civile.

A solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi în dovedirea  susţinerilor  a depus la dosar o

serie de acte.

Întrucât din sentinţa civilă nr. 1560/20.12.2000  pronunţată de Judecătoria Tg. Bujor în dosarul

nr. 1214/2000 rezultă că între părţi a mai existat  un proces cu privire la suprafaţa de 0,60 ha pădure

instanţa a dispus  ataşarea dosarului  nr. 1214/2000 invocând din oficiu excepţia autorităţii de lucru

judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 184/ 28.03.2007 Judecătoria Tg. Bujor a admis excepţia autorităţii de

lucru judecat şi a respins acţiunea civilă pentru ieşire din indiviziune şi anulare titlu proprietate, ca fiind

autoritate de lucru judecat. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că primul capăt de

cerere din prezenta acţiune, respectiv anularea titlului de proprietate nr. 17325-52/2000  cu privire la

suprafaţa de 0,60 ha pădure, este identic cu raportul juridic dedus judecăţii prin acţiunea înregistrată sub

nr. 1214/2000, judecată irevocabil, fiind întrunite cele trei elemente persoană, obiect şi cauză, instanţa

constată că sunt întrunite condiţiile  impuse de art. 1201 cod civil.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind partajarea  în cote de ½ a suprafeţei de 0,39 ha 

teren cuprinsă în titlul de proprietate  nr. 17325-52/2000, prin sentinţa civilă nr. 456/27.09.2005 a

Judecătoriei Tg. Bujor, irevocabilă prin decizia civilă nr. 473/2002 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus

ieşirea din indiviziune a părţilor  asupra suprafeţelor de teren înscrise în titlul de proprietate

susmenţionat, operând şi cu privire la acesta autoritatea de lucru judecat.

Împotriva sentinţei a formulat apel S I  arătând că nu a existat şi nu există vreo hotărâre din

care să rezulte că s-a ieşit din indiviziune cu privire la suprafaţa de 0,6 ha.

Prin decizia civilă nr. 422/13.09.2007, Tribunalul Galaţi a admis apelul şi a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a apreciat că prima instanţă trebuia să verifice dacă pentru

suprafaţa de 0,39 ha este emis un titlu de proprietate şi să se pronunţe cu privire la partajarea suprafeţei

de 0,6 ha.

Ca urmare a casării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Bujor, la data de

21.11.2007, sub nr. unic de dosar 1434/316/2007.

La data de 04.03.2008, reclamanta, prin procurator, a renunţat la judecata capătului de cerere

având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 17325-52/29.05.2008 (fila 81 dosar).

Judecătoria Tg. Bujor, prin sentinţa civilă nr. 954/17.12.2008, a constatat renunţarea la judecata

capătului de cerere având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 17325-52/29.05.2008 de către

reclamanta S  I  şi a admis excepţia autorităţii lucrului judecat şi respinge acţiunea de împărţeală

judiciară a terenului arabil de 0,39 ha ca fiind autoritate de lucru judecat.

De asemenea, a respins acţiunea de împărţeală judiciară a terenului de 0,60 ha pădure

formulată de reclamantă ca fiind nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în rejudecare, la termenul din data de

4.03.2008 reclamanta prin procuristul N G a solicitat ca instanţa să ia act că renunţă la capătul de

cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 17325-52/2000 în baza art. 246 Cod pr. civilă.

Instanţa a constatat că prin sentinţa civilă nr. 456/27.09.2005 pronunţată de Judecătoria Tg.

Bujor s-a dispus ieşirea din indiviziune a celor două părţi asupra suprafeţei de 3 ha şi 5970 m.p. teren

arabil şi cuprinsă în titlul de proprietate nr. 17325-52/2000 şi s-a menţinut starea de indiviziune asupra

suprafeţei de 0,60 ha teren cu vegetaţie forestieră. Sentinţa civilă nr. 456/2005 a rămas definitivă şi

irevocabilă prin decizia nr. 473R/18.05.2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi (filele 7-9 dosar nr.

397/316/2006).

Din considerentele deciziei civile nr. 422/13.09.2007 pronunţată de Tribunalul în dosarul nr.

397/316/2006 (fila 42-dosar 397/316/2006) rezultă că instanţele de judecată nu s-au pronunţat pe fond cu

privire la ieşirea din indiviziune asupra suprafeţei de 0,60 ha pădure.

Analizând cererea ce face obiectul prezentei cauze şi cererea ce a făcut obiectul dosarului civil

nr. 137/2005, instanţa a reţinut că au acelaşi obiect, sunt întemeiate pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi

părţi în aceeaşi calitate, cu privire la împărţeala judiciară a suprafeţei de 0,39 ha teren arabil din titlul de

proprietate nr. 17325-52/2000, admiţând excepţia autorităţii lucrului judecat cu privire la împărţeala

judiciară a terenului arabil de 0,39 ha.

Cu privire la împărţeala judiciară a suprafeţei de 0,60 ha pădure, instanţa a constatat că

reclamanta a solicitat atribuirea în natură către aceasta în mod exclusiv, în procent de 100 %, fără plata

vreunei sulte, motivând că acest teren este bunul său propriu dobândit înaintea căsătoriei de la părinţi.

Analizând titlul de proprietate nr. 17325-52/29.05.2000 s-a reţinut că suprafaţa de pădure de 0,60

ha face obiectul acestui titlu emis pe  numele celor două părţi, acest titlu fiind izvorul stării de

indiviziune dar şi faptul că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de bun propriu al celor 0,60 ha pădure,

ceea ce ar fi dus oricum tot la respingerea acţiunii de partaj pentru că un bun propriu nu poate face

obiectul partajului.

S-a apreciat că instanţa este obligată să se pronunţe însă pe această cerere  întemeiată pe art.

728 cod civil şi s-a constatat că reclamanta nu a propus probe cu care să susţină cererea de partaj a

celor 0,60 ha pădure, respectiv o expertiză tehnică imobiliară pentru identificare, propuneri de lotizare şi

eventual calculul sultei pentru pârât, motiv pentru care, în baza art. 1169 cod civil, instanţa a respins

capătul de cerere privind partajul celor 0,60 ha pădure ca fiind nefondat.

Împotriva acestei hotărâri a formula recurs reclamanta S . I, arătând că instanţa de fond a făcut

o greşită reţinere a dispoziţiilor art. 1201 C.C., cu privire la suprafaţa de 0,39 ha precum şi aprecierea

eronată a probelor care dovedesc că terenul de 0,60 ha a aparţinut tatălui său, pârâtul Necula Anton

neavând nici un drept să ceară reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acesta.

Chiar dacă în rolul agricol figurează împreună cu pârâtul cu această suprafaţă de teren, acest

lucru se datorează împrejurării că s-a căsătorit în anul 1954, iar rolul agricol a fost înfiinţat în anul 1956,

fără să se ţină seama, apreciază reclamanta, de faptul că terenul sus-menţionat a fost bunul său

propriu.

Prin decizia civilă nr. 486/18.06.2009, Tribunalul Galaţi a admis recursul, a casat sentinţa civilă

nr. 954/17.12.2008 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

S-a stabilit cu caracter obligatoriu, în sarcina instanţei de rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 315

C.P.C., să se administreze probe cu privire la suprafaţa de 0,6 ha teren, astfel încât să se efectueze o

reală cercetare a fondului, urmând ca această instanţă să administreze şi toate probele pe care le va

considera necesare în vederea stabilirii faptelor şi corecta aplicare a legii.

La data de 28.08.2009, ca urmare a trimiterii în rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul

Judecătoriei Tg. Bujor, sub nr. 1221/316/2011.

Legal citat, pârâtul Necula Anton nu s-a prezentat în instanţă, dar a depus la fiecare termen

memorii.

Având în vedere obiectul dosarului, astfel după cum a fost el precizat la data de la data de

04.03.2008, asupra căruia, nici reclamanta, prin recursul formulat, nu a formulat critici, nici instanţa de

control judiciar nu a dat dezlegări obligatorii pentru instanţa de fond cu privire la această problemă, s-a

apreciat că obiectul dosarului îl constituie doar partajarea celor două suprafeţe de  0,60 ha 

pădure cuprinsă în titlul de proprietate nr. 17325-52/29.05.2000 şi atribuirea acesteia în cotă de

100 %  şi asupra suprafeţei de 0,39 ha teren arabil cuprins în acelaşi titlu de proprietate  şi

atribuirea cotei de ½.

Faţă de împrejurarea că rolul agricol a fost înfiinţat în anul 1956, deci, după momentul încheierii

căsătoriei celor două părţi, astfel încât, din evidenţele scriptice, rezultă că această suprafaţă de teren

aparţine ambilor soţi, la cererea reclamantei a fost audiat un martor, care să dovedească provenienţa

terenului, declaraţia acestuia aflându-se la dosarul cauzei la fila 69.

De asemenea, a fost efectuat şi o expertiză tehnică cadastrală, raportul aflându-se la filele 236

– 242 dosar.

Analizând întreg materialul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile au fost căsătorite din anul 1954, până în anul 1983, când au divorţat.

Pe numele celor doi foşti soţi, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate

asupra Terenurilor Galaţi a emis la data de 29.05.2000, T.P. 17352-52, în care se află şi suprafaţa de

0,6 ha păduri, situată, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, în T 40, P 440/32 (suprafaţa de

0,2 ha) şi în T 79, P 1270/13 (suprafaţa de 0,4 ha).

Din declaraţia martorului audiat în cauză, rezultă că suprafaţa de 0,6 ha teren păduri a aparţinut

tatălui reclamantei, numitul S  D , de la care reclamanta a primit acest teren ca şi dotă.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 lit. a C.F., nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ,

bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei. Nu se poate aprecia că bunul primit, respectiv

suprafaţa de teren s-ar fi constituit o donaţie în favoarea ambilor soţi, deoarece dota/înzestrarea fiicei

(reclamanta din dosar) s-a făcut anterior încheierii căsătoriei, şi tocmai în acest scop. Oricum, instanţa

reţine că nu s-a făcut din partea pârâtului dovezi din care să rezulte o situaţie contrară celei rezultate din

declaraţia martorului.

Pentru aceste motive, instanţa va admite capătul de cerere referitor la partajarea suprafeţei de

0,6 ha, iar reţinând că acesta este bun propriu al reclamantei, va dispune atribuirea către aceasta, a

suprafeţei de 0,6 ha teren, aflată în T.P. nr.17325-52 din 29.05.2000, emis pe numele pârâtului.

În ceea ce priveşte partajarea suprafeţei de 0,39 ha teren, instanţa reţine, pe de o parte, faptul

că nici reclamanta, nici autorităţile competente nu au avut o poziţie constantă, în ceea ce priveşte

existenţa sau inexistenţa unui titlu de proprietate emis pentru această suprafaţă, iar în acest sens stau

mai multe răspunsuri (adrese) aflate la dosarele de judecată (filele 80 şi 129 din dosar nr.

1437/316/2007).

Pe de altă parte, reclamanta însăşi indică în cuprinsul cererii introductive că solicită partajarea

în cote de ½ suprafaţa de 0,39 ha, cuprinsă în T.P. nr. 17352-52/29.05.2000, emis pe numele ambilor

soţi, iar motivarea cererii iniţiale introductive de instanţă, confirmă acest punct de vedere, deşi

reclamanta nu a mai făcut discuţii referitoare la acest teren.

La data de 06.01.2010, reclamanta, prin procurator, a depus la dosarul cauzei copia T.P. nr.

17325-54, emis la data de 29.05.2000, pe numele def. S  T , (fila 67 dosar), în cuprinsul căruia se află

evidenţiată, chiar de către reclamantă, suprafaţa de 0,37 ha teren.

Cum în acest titlu de proprietate sunt trecuţi ca şi moştenitori doar reclamanta, împreună cu alţi

fraţi, fără ca pârâtul să figureze în acest titlu, instanţa apreciază acest capăt de cerere ca fiind lipsit de

interes şi îl va respinge ca atare.

Ca parte căzută în pretenţii, pârâtul va fi obligat, potrivit prevederilor art. 274 C.P.C., la plata

sumei de 627,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru şi onorariu expert

efectuate de reclamantă în întreg ciclul procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea privind ieşire din indiviziune, formulată de reclamanta S . I , prin

procurator N .G., în contradictoriu cu pârâtul N  A. 

Dispune atribuirea către reclamanta S.I , a suprafeţei de m0,6 ha teren, aflată în T.P.nr.17325-

52 din 29.05.2000, emis pe numele pârâtului.

Respinge capătul de cerere referitor la partajarea suprafeţei de 0,39 ha teren, aflată în

T.P.nr.17325-54 din 29.05.2000, ca fiind lipsit de interes.

Obligă pârâtul la plata sumei de 627,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe

de timbru şi onorariu expert efectuate de reclamantă în întreg ciclul procesual.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 08.02.2011.

Preşedinte, Grefier,

NN/VS

6 ex./11.02.2011

Com. 4 ex./14.01.2011

Domenii speta

Spete similare