Furt calificat

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele :

Prin rechizitoriul nr. 5/P/2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Bujor a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul M. M. pentru săvârşirea  infracţiunii de furt calificat  prev. de disp. art.  208 alin. – 209 alin. 1 lit. g şi i  Cod penal constând în aceea că în seara zilei de 20.12.2012 a pătruns prin escaladarea gardului  în curtea locuinţei părţii vătămate S.M.V.  şi a sustras din  bucătăria lăsată neasigurată două motoferăstraie marca Husqvarna, respectiv marca Viki, în valoare  totală de 1500 lei.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi cercetării  judecătoreşti, instanţa reţine următoarele : 

În seara zilei de 20.12.2012, inculpatul M.M. s-a hotărât  să sustragă două motoferăstraie din locuinţa părţii vătămate S. M. V. din aceeaşi localitate. După lăsarea întunericului, M. M. a sărit gardul în curtea părţii vătămate, a intrat într-o magazie neasigurată unde nu a găsit nici un bun. A pătruns apoi în bucătărie, de asemenea neasigurată, şi a sustras două motoferăstraie, unul marca Husqvarna şi celălalt, marca Viki. Inculpatul a părăsit locuinţa lui S. M. V. în aceeaşi modalitate în care intrase. A doua zi, el a mers în oraşul  Bereşti şi i-a vândut motoferăstrăul marca Husqvarna martorului Toader Cornel, în prezenţa martorului I.P., contra sumei de 100 euro şi 150 lei.

În urma efectuării percheziţiei  din data de 16.01.2013, la domiciliul inculpatului s-a găsit motoferăstrăul marca Viki în stare deteriorată.

Pe parcursul cercetărilor  bunurile au fost restituite părţii vătămate.

Fapta inculpatului M.M., comisă în seara zilei de 20.12.2012, d ea pătrunde prin escaladarea gardului în curtea locuinţei părţii vătămate S.M.V.şi de a sustrage din bucătăria lăsată neasigurată două motoferăstraie , marca Husqvarna, respectiv marca Viki, în valoare  totală de 1500 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a  acţionat în scopul  însuşirii pe nedrept a bunurilor aflate în bucătăria părţii vătămate, actele comise de acesta intrând în conţinutul  elementului material  al infracţiunii  de furt calificat. Săvârşirea acestei fapte rezultă din probele administrate pe parcursul  urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate S.M.V.; procesul verbal de cercetare la faţa locului din data de 02.01.2013 însoţit de planşa foto ;procesul verbal de  reconstituire din data de 16.01.2013, însoţit de planşa foto; procesul verbal  de efectuarea a percheziţiei din data de 16.01.2013; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului.

Din analiza probelor administrate în cauză şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită  fapta rezultă că s-a  adus o atingere suficient  de gravă valorilor  sociale apărate prin legea penală.

De asemenea, instanţa constată că  subzistă legătura de cauzalitate necesară pentru existenţa  infracţiunii, între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă produsă de către inculpat.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, instanţa reţine că acesta a săvârşit fapta cu intenţie directă definitivă în cadrul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât aşa cum rezultă din probatoriul existent la dosar, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea infracţiunii.

Reţinerea circumstanţei agravante prevăzută la art. 209  alin. 1 lit. g şi i Cod penal se impune  întrucât fapta a fost comisă în timpul nopţii, prin escaladare.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că fapta există, a fost săvârşită de către inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 17 Cod penal, astfel că în baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen. urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit.g şi i Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, dispoziţiile părţii generale, gradul de pericol social al faptei săvârşite şi împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.

Verificând situaţia  inculpatului, din fişa de cazier judiciar rezultă că a mai fost condamnat anterior la pedepse cu amendă penală, iar prin Ordonanţa 502/P/07.07.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a aplicat  inculpatului o amendă administrativă pentru săvârşirea infracţiunii de  furt calificat  prev. de art. 208 alin. 1 – 209 Cod penal.

Perseverenţa infracţională manifestată de inculpat evidenţiază astfel un grad de pericol social sporit, iar  sancţiunile aplicate anterior nu şi-au atins scopul, inculpatul  dând dovadă  de stăruinţă în comiterea de fapte penale.

Chiar dacă prejudiciul a fost recuperat, nu este rezultatul efortului inculpatului de a repara prejudiciul, ci s-a datorat intervenţiei organelor de poliţie.

De reţinut este şi faptul că inculpatul , deşi legal citat, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în  cursul cercetării judecătoreşti.

Faţă de cele ce preced, instanţa apreciază ca fiind benefică izolarea de societate a inculpatului prin  aplicarea pedepsei închisorii cu executare efectivă, pedeapsă care să-şi atingă scopul de reeducare şi de prevenţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol, condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.

Deşi, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c Cod penal, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, întârzierea drepturilor de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.

Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private (……), iar punctul 2 prevede că „ nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranţa naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. 2 din Codul penal, şi norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura acesteia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, reglementată de dreptul penal român, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, nu îndeplineşte cerinţele  enunţate de art. 8 pct. 2 din Convenţie.

În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunii comise de inculpatul D.L. interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la latura civilă.

Partea vătămată S.M.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei în faza de urmărire penală, reprezentând contravaloarea motoferăstrăului  marca Viki care i-a fost  restituit în stare de nefuncţionare.

Având în vedere că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire, iar partea vătămată nu a făcut dovada susţinerilor sale cu nici un mijloc de probă,  pretenţiile acesteia vor fi respinse, ca nefondate.

Martorul T.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 100 euro şi 200 lei reprezentând  preţul plătit inculpatului pentru  motoferăstrăul marca Husqvarna care a fost ridicat de organele de poliţie şi restituit părţii vătămate.

Fiind întrunite condiţiile  răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu şi legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu) instanţa îl va obliga  pe inculpat la plata despăgubirilor către  partea civilă T.C..

Văzând şi disp. art. 189 şi 191 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 H O T Ă R Ă Ş T E

Condamnă pe inculpatul M.M..…., cu antecedente penale, dar nerecidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Constată acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate S.M.V. şi respinge pretenţiile civile formulate de aceasta.

 În baza disp. art. 14 C.pr.pen. în ref. la art. 1349 alin. 2 şi art. 1381 Cod civil obligă pe inculpat să plătească părţii civile T.C.sumele de 100 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii efective) şi 200 lei cu  titlu de pretenţii.

În baza disp. art. 189 şi 191 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei. 

Onorariul apărător oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi de la comunicare pentru inculpat şi partea vătămată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.09.2013.

Domenii speta

Spete similare