Divorţ cu copii minori. Criterii de apreciere a interesului superior al minorului.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3450/2006, reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta N.A. desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, încredinţarea minorei N.A., revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

în motivarea cererii reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la data de_ şi din căsătoria părţilor a rezultat minora_. Pârâta a plecat în Italia, pentru o perioadă pe care o stabiliseră de comun acord. Ulterior, pârâta a refuzat să revină în ţară, el fîind singurul care s-a ocupat de creşterea şi educarea copilului minor. In ultimele discuţii telefonice purtate cu pârâta aceasta i-a precizat clar că nu vrea să mai revină în tară niciodată.

Legal citată pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Motivul plecării sale în Italia este unul financiar iar sacrificiul pe care 1-a facut este dureros şi greu de suportat. Copilul pe care îl au împreună a fost unul dorit deoarece a facut un tratament de circa 14 luni pentru a-1 putea avea.

Până la plecarea în Italia a fost în permanenţă alături de fetiţă, s-a ocupat în mod exclusiv de creşterea şi îngrijirea ei. A încercat să fle alături de fetiţa ei telefonând zilnic acasă şi interesându-se de ea. A căutat încă din primele luni soluţii pentru a-şi aduce familia în Italia. Fetiţa este foarte ataşată de ea, o siruaţie neprevăzută a împiedicat-o să se întoarcă în ţară pentru a o lua la ea dar a reuşit să o înscrie la o grădiniţă. Condiţiile oferite de ea în Italia sunt net superioare, condiţiile de locuit pe care le are sunt cele mai bune. Reclamantul nu are serviciu şi nici surse de venituri.

La dosarul cauzei au fost depuse referatele de anchetă socială efectuate de Autoritatea Tutelară, Primarul municipiului Vaslui şi Serviciul Social din Parma-Italia.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de _ din căsătoria acestora rezultând minora _.

Măsura încredinţării minorului unuia dintre părinţi are în vedere ocrotirea interesului superior al copilului, interes ce se află în primejdie datorită neînţelegerilor dintre părţi. Interesele minorului au un caracter complex, fund necesar a se avea în vedere o multitudine de criterii referitoare la: vârstă, gradul de ataşament, interesul faţă de copil, legăturile afective stabilite între părinţi şi copil, modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti, posibilităţile materiale ale părţilor, garanţiile morale ale acestora. Din materialul probator administrat în cauză rezultă că pârâta-reconvenientă şi-a petrecut foarte puţin timp în prezenţa minorei. Aceasta a plecat în Italia când minora avea 9 luni şi s-a întors pentru prima data în ţară după aproximativ doi ani. Este adevărat, această perioadă de absenţă nu îi este imputabilă pârâtei-reconveniente dat fiind că nu avea acte legale de şedere. Insă, din luna octombrie 2005, când a obţinut actele legale şi

până în prezent pârâta nu mai are nici o justificare pentru faptul că, pe parcursul a doi ani, şi-a văzut doar de două ori fetiţa. Lipsa pârâtei-reconveniente a coincis cu o etapă în care minora începea să conştientizeze persoanele din jurul său, să exploreze lumea din jur, să se creeze legături de ataşament între minoră şi cei cu care aceasta interacţiona. Ataşamentul se dezvoltă atunci când copilul are încredere în disponibilitatea părinţilor, când aceştia îi sunt aproape, îl ocrotesc, îl protejează în cazul în care are probleme, când i se oferă atenţie şi o siguranţă stabilă. Din toate actele dosarului se reţine că cel ce a fost aproape de minoră şi i-a oferit condiţiile unei dezvoltări armonioase din punct de vedere fizic şi psihic a fost reclamantul pârât. Nu se neagă faptul că pârâta reconvenientă a ţinut legătura telefonic cu fiica sa, că a susţinut-o financiar dar aceste lucruri nu suplinesc absenţa fizică a mamei fiind necesar ca minora să se simtă în siguranţă alături de mama sa. Astfel nu se poate reţine că între pârâta-reconvenientă şi fiica sa există o legătură afectivă puternică, că minora s-ar simţi suficient de securizată în prezenţa pârâtei-reconveniente. Acest aspect rezultă şi din raportul întocmit de psihologul care a discutat cu minora, din caracterizarea facută de educatoarea minorei, din examenul psihologic al minorei efectuat, de asemenea, de o persoană de specialitate. Din toate aceste înscrisuri singura concluzie ce se desprinde este că între reclamantul-pârât şi fiica părţilor s-a creat o puternică legătură de ataşament, că minora este armonios dezvoltată psihic şi afectiv, emotional şi intelectual, şi, că această dezvoltare se datorează reclamantului pârât care i-a asigurat un climat stabil, protector.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul pârât şi-a exercitat într-un mod corespunzător responsabilităţile de părinte. S-a îngrijit de creşterea fetiţei, de educarea acesteia (minora este la grădiniţă, este înscrisă la un curs de dans, reclamantul pârât o duce şi o aduce de la grădiniţă, merg împreună în excursii), de întreţinerea acesteia (are un loc de muncă stabil şi remunerat încât să-i asigure minorei un trai decent). Caracterizările reclamantului pârât de la locul său de muncă demonstrează că şi sub acest aspect prezintă garanţii materiale cât şi morale. Acelaşi lucru nu se poate spune şi despre pârâta-reconvenientă care, cu excepţia sprijinului financiar, nu a exercitat nici una din aceste îndatoriri. Este adevărat, in referatul întocmit de Serviciul social al localităţii Parma, pârâta-reconvenientă este descrisă ca o persoană capabilă să se organizeze pentru a putea continua să muncească şi să se ocupe de fiică dar instanţa nu şi-a putut forma convingerea că pârâta ar putea fi un părinte capabil să-şi îndeplinească toate responsabilităţile de părinte atât timp cât pârâta nu s-a îngrijit, pe o perioadă de timp mai îndelungată, de creşterea, îngrijirea şi educarea minorei. Mai mult, după cum chiar pârâta-reconvenientă a afirmat, şi martorii au confîrmat, o situaţie neprevăzută de la locul său de muncă a necesitat prezenţa acesteia in Italia, astfel încât, a trecut pe plan secund interesul faţă de minoră, lăsând-o în continuare în grija reclamantului pârât.

Pârâta-reconvenientă este femeie de serviciu la o familie din Italia, locuind la această familie. După cum rezultă din ancheta socială aici ar urma să locuiască şi minora, familia respectivă fiind dispusă de a asigura un spaţiu de locuit pentru mamă şi fiică.

Simpla promisiune a persoanelor la care locuieşte pârâta-reconvenientă nu este suficientă pentru a face dovada spaţiului locativ ce urmează a fi asigurat minorei. Oricând această familie poate reveni asupra opţiunii sale, generând un climat instabil în ceea ce priveşte locuinţa minorei.

Minora s-a născut şi a trait în permanenţă în Romania, petrecându-şi mare parte din timp în compania reclamantului precum şi împreună cu familia extinsă (bunicii materni şi paterni). Schimbarea mediului în care a trait ar putea avea consecinţe negative asupra dezvoltării ulterioare a acesteia. La o vârstă atât de fragedă aceasta ar fi supusă unor riscuri deosebite prin ruperea bruscă de persoanele care până în prezent i-au oferit afecţiune, un mediu calm şi stabil, protecţie. Aceasta ar fi supusă, unor schimbări multiple: un mediu social nou, adaptarea la o altă limbă, lipsa persoanei faţă de care a dezvoltat o legătură afectivă puternică - reclamantul-pârât, ruperea de mediul socio-familial, condiţii de trai necunoscute.

Având în vedere aceste criterii minora a fost încredintată reclamantului pârât. Soluţia a fost menţinută în căile de atac exercitate de pârâta reconvenientă.

Domenii speta

Spete similare