Contestaţie la executare

Prin acţiunea civila înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia contestatoarea Comisia Judeţeană de Fond Funciar MH a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.I., S.C., V. G.,  anularea formelor de executare emise in dosarul nr.104/E/2011, întocmit de BEJ D. F. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea contestaţiei,  s-a susţinut că, în baza titlului executor - sentinţa civilă nr. 162/02.02.2009 a Judecătoriei Dr. Tr. Sev. , Comisia judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar de pe lângă Prefectura judeţului MH a fost somată ca în termen de una zi liberă de la primire să procedeze la executarea de bunăvoie a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, respectiv să achite suma de 903,76lei reprezentând 672,66 lei debit actualizat şi suma de 231,10 lei cheltuieli de executare. Contestatoarea a precizat că somaţia este nelegală şi netemeinică întrucât creditorul nu a făcut dovada că a depus la sediul instituţiei debitoare hotărârea judecătoreasca definitivă şi irevocabilă, cu indicarea contului în care să fie virate sumele datorate cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 371 al. 1 C. p. civ. S-a invocat faptul că în ce priveşte executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, OG 22/2002 cuprinde o reglementare specială, derogatorie de la prevederile Codului de procedura civila. A fost criticat pe fond şi titlul executor.

In drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399-401 C. p. civ.

Cererea este scutita de la plata taxei de timbru şi a cauţiunii, conform art.7 din OG 22/2002.

In cauza au formulat întâmpinare intimaţii prin care au solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

La dosar s-au depus în copie somaţia de executare silită din 01.06.2011 din dosar nr.80/E/2011 al BEJ D. F., decizia civila nr.661/R/04.05.2010 a Tribunalului Mehedinţi.

În soluţionarea cauzei, instanţa a dispus ataşarea dosarului de executare nr.104/E/2011 întocmit de BEJ D. F.

Prin sentinţa civilă nr. 162/02.02.2009 a Judecătoriei Strehaia, modificată parţial şi rămasă irevocabilă prin decizia nr. 488/R/2009 a Tribunalului MH, s-a admis în parte plângerea formulată de petenţii S.I., S. C., V. G., în contradictoriu cu intimatele CLFF B. şi CJFF MH, s-a reconstituit dreptul de proprietate petenţilor pentru anumite suprafeţe de teren, fiind obligate intimatele la plată către petenţi a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Susţinerea contestatoarei Comisia Judeţeană de Fond Funciar MH, în sensul că creditorul nu a făcut dovada că a depus la sediul instituţiei debitoare hotărârea judecătoreasca definitivă şi irevocabilă, cu indicarea contului în care să fie virate sumele datorate cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 371 al. 1 C.p.civ, nu este întemeiată.

Trimiterea contestatoarei la dispoziţia legală este în primul rând eronată, art. 371  C.p.civ fiind abrogat. Potrivit art. 371 1 al. 1C.p.civ, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Textul legal nu prevede nici o obligaţie pentru creditor de a depune la sediul instituţiei debitoare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, cu indicarea contului în care să fie virate sumele datorate. Debitorul nu poate pretinde că nu avea cunoştinţă de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, întrucât a avut calitatea de recurent în cauza şi, conform legii hotărârea pronunţată în recurs este irevocabilă.

 Nici susţinerile debitoarei, în sensul că nu s-au respectat dispoziţiile derogatorii ale OG 22/2002, nu sunt reale.

 Este adevărat că debitoarea Comisia Judeţeană de Fond Funciar MH este instituţie publică şi executarea creanţelor împotriva sa se supune dispoziţiilor OG 22/2002.

 Potrivit art.2 din O.G. nr.22/2010, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, termen ce curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

 In continuare, in alin.3 din aceeaşi ordonanţă, in cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit codului de procedura civila şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.

 Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menţionate este următoarea: obţinerea unui titlu executoriu, intenţia instituţiei publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligaţiei, somaţia de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obţinerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.

 Astfel, se constată că beneficiul termenului de graţie în favoarea instituţiilor publice este condiţionat de dovada neexecutării benevole a obligaţiei din cauza lipsei de fonduri, dar şi de dovada demersurilor făcute pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiilor.

 Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calităţii sale de instituţie publică are

îndatorirea, ca reprezentantă a autorităţii statului, de a veghea la respectarea principiului

legalităţii şi la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or,

în cauză, deşi sentinţa civila nr. 162/02.02.2009 a devenit

executorie la data de 31.03.2009, se constată că între acest moment şi data formulării de

către creditor a cererii de executare silită, 13.10.2011, nu a existat nici un demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, iar aceasta nici măcar nu a invocat lipsa de lichidităţi, caz in ar fi trebuit sa facă dovada

demersurilor efectuate pentru obţinerea fondurilor.

În speţă, somaţia nr. 104/E/28.10.2011 comunicată prin executorul judecătoresc D. F., deşi intitulata „somaţie de executare silită”, întruneşte condiţiile somaţiei de plată prevăzute de art. 2 din OG 22/2002. Se constată că termenul prevăzut pentru achitarea debitului este de 6 luni de la primirea somaţiei, si nu de una zi liberă, cum susţine debitoarea în contestaţie, şi invocă în drept dispoziţiile OG 22/2002. Această somaţie marchează data de la care curge termenul de graţie în favoarea debitoarei.

Instanţa nu va ţine seama de motivele de netemeinicie privind titlul executoriu. Potrivit art. 399 al. 3 C.p.civ, in cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Per a contrario, daca titlul executor este o hotărâre judecătorească, nu se pot invoca în contestaţie apărări de fond împotriva titlului.

În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare şi, în consecinţă, cererea de suspendare a executării silite.

Domenii speta

Spete similare