Plângere împotriva soluţiei procurorului

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la nr. 439/339/24.03.2008, petenta P.C.P. , a formulat plângere împotriva rezoluţiei din data de 05.03.2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 109 II/2/2008 rezoluţie prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea pe care petenta a formulat-o împotriva rezoluţiei de la data de 05.02.2008 pronunţată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. 1406/P/2007 privind pe numiţii B.C. şi O.M.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că soluţia contestată este contrară disp. art 4 alin 1 si 2/Lg 303/2004 conform cărora  judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.

 Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Pententa consideră că organele de urmărire penală cu rea-voinţă nu au respectat dispoziţiile legale privind efectuarea actelor de urmărire penală.

De asemenea petenta critică activitatea prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman considerând că acesta a adoptat un comportament care vine în contradicţie cu obligaţia legală de a sigura supremaţia legii.

Se aduc critici faţă de comportamentul agenţilor de poliţie în sensul că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu au fost semnate de către aceştia, că aceştia au efectuat actele premergătoare cu rea-voinţă şi gravă neglijenţă.

Petenta consideră că procesul-verbal de cercetare la faţa locului este nelegal întocmit prin omisiunea de a se preciza locul de unde au fost tăiate ramurile arborelui şi de asemenea întreaga activitate a fost efectuată în „batjocura şi dispreţul legii” – fila 5.

La dosar a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 1406/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

La termenul din data de 17.04.2008 petenta a depus la dosarul cauzei o precizare a plângerii prin care şi-a manifestat nemulţumirea faţă de faptul că soluţia a fost dată în urma săvârşirii unor fapte grave constând în sustragerea sau distrugerea unei plângeri penale. Se învederează instanţe că s-a depus o plângere împotriva lucrătorului de politie la IPJ Teleorman înregistrată sub nr. 3888/16.04.2004 pe care a ataşat-o precizărilor depuse; de asemenea a depus şi un număr de 3 fotografii – filele 42-55.

La termenul din 15.05.2008 petenta a depus un alt înscris prin care solicita instanţei să constate dispariţia în mod fraudulos a plângerii penale formulate – filele 74-77.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a  reţinut următoarele:

La data de 08.12.2007 lucrătorii Postului de Poliţie Cervenia au înregistrat plângerea penală formulată de partea vătămată P.C.P. , întocmind în acest sens proces-verbal de consemnare a plângerii formulate în temeiul disp. art. 222 alin. 4 c.p.p., prin care se solicita efectuarea de cercetări împotriva numiţilor  O.M.  şi B.C.  pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, întrucât cu ocazia verificării periodice a locuinţei pe care o deţine în com. Cervenia, în data de 08.12.2007 a constatat că bradul din curtea casei sale avea crengile tăiate în dreptul numitului O.M.

Prin ordonanţa din 05.02.2008 din dosarul 1406/P/2007 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale a organului de cercetare penală cu motivarea că din cercetările efectuate a rezultat că datorită faptului că ramurile bradului din curtea petentei atingeau acoperişul casei numitului O.M. , acesta l-a rugat pe  B.C. să le taie. Pentru tăierea crengilor numitul  B.C. nu a pătruns în curtea părţii vătămate, ci  s-a urcat pe acoperişul casei numitului  O.M. şi le-a tăiat cu ajutorul unui bomfaier. Chiar dacă ar fi existat probe că cei doi ar fi pătruns în locuinţa părţii vătămate, în speţă soluţia ar fi aceeaşi, întrucât nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât partea vătămată locuieşte în municipiul Alexandria unde-şi desfăşoară viaţa domestică, iar în com. Cervenia este doar una dintre proprietăţile sale.

Împotriva rezoluţie din data de 05.02.2008, petenta a formulat plângere adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, plângere care a fost soluţionată prin rezoluţia din 05.03.2008 în dosarul nr. 109 II/2/2008 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei, cu motivarea că din actele premergătoare rezultă că singura activitate pe care au întreprins-o cei doi a fost de a tăia crengile unui brad aflat la cca 1 m de zidul casei numitului O.M. , fără a se reţine că cei doi au pătruns în locuinţa petentei.

Analizând plângerea petentei întemeiată pe dispoziţiile art 2781 c.p.p. în raport cu actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 1406/P/2007, instanţa apreciază că aceasta nu este întemeiată, soluţia finală adoptată de organul de urmărire penală fiind legală şi temeinică pentru următoarele considerente:

Din analiza declaraţiilor martorilor administrate în cauză, filele 8-15- dosarul Parchetului nr. 1406/P/2007  nu rezultă faptul că intimaţii ar fi pătruns în curtea petentei, nici unul dintre martori neavând cunoştinţă de faptul pătrunderii faptuitorilor în curtea petentei. De asemenea nu s-a putu reţine de către instanţă că organele de cercetare penală ar fi falsificat semnăturile martorilor aşa cum susţine petenta – fila 4 – (unul dintre martori i-a adus la cunoştinţă că nu a semnat nici o declaraţie) sau că ar fi săvârşit alte fapte de natură a duce la concluzia săvârşirii de infracţiuni în desfăşurarea activităţii specifice fazei actelor pregătitoare. Deşi petenta a susţinut că a formulat o plângere prealabilă nu a putu face dovada existenţei acesteia, instanţa neputând să reţină  acuzaţia de sustragere a plângerii în baza unor simple afirmaţii ale petentei pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Afirmaţiile petentei în sensul că organele de urmărire penală nu şi-au îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile legale sunt apreciate de instanţa ca nefondate, întrucât materialul probator administrat în faza actelor premergătoare dovedeşte contrariul; astfel procesul-verbal de cercetare la faţa locului – fila 9 dosarul Parchetului 1406/P/2007 a fost semnat de către petentă, astfel că instanţa constată că aceasta şi-a însuşit conţinutul şi modalitatea de efectuare a acestuia. Faţă de nemulţumirea manifestată în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a atribuţiilor ce reveneau  organului de cercetare penală cu ocazie întocmirii actelor premergătoare, instanţa face cunoscut petentei că împotriva acestora se poate face plângere în condiţiile reglementate de disp. art 275 c.p.p., în sensul că o persoană ale cărei interese legitime au fost încălcate prin actele organelor de cercetare penală se va adresa cu plângere procurorului care supraveghează urmărirea penală, procedură căreia, aşa cum rezultă din actele dosarului, petenta nu a înţeles să-i dea curs.

Pe cale de consecinţă, apreciind că soluţia adoptată prin ordonanţa procurorului dată în dosarul nr. 1406/P/2007 din data de 05.02.2008 este legală şi temeinică , instanţa,prin sentinţa penală nr.72 din 15.05.2008 a dispus , în temeiul art.  2781 alin. 8 lit. a c.p.p respingerea ca nefondată a plângerii şi menţinerea soluţiei dispuse de către procuror.

În baza art. 193 alin. 6 c.p.p. a admis în parte cererea formulată de intimaţi şi a obligat petentul la plata către aceştia a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea soluţiei de admitere în parte, instanţa a avut  în vedere  disp. art. 274 alin 3 c.p.c., dispoziţii la care face trimitere art. 193 alin 6 c.p.p. care permit judecătorului să micşoreze onorariul avocatului faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.  În cauza de faţă instanţa a considerat onorariul de avocat în cuantum de 4000 lei disproporţionat de mare faţă de aspectul că apărătorul a asistat părţile la un singur termen de judecată, precum şi faţă de gradul de complexitate al cauzei.

În baza art 193 alin 2 c.p.p. aa obligat petenta la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli avansate stat.

Domenii speta

Spete similare