Prelungire arestare preventivă. Excepţia nulităţii absolute a referatului privind prelungirea măsurii arestării preventive

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 4950//740/2010 la data de 12 octombrie 2010, Parchetul de pe lânga Judecatoria Alexandria a solicitat  prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor F.C. si P.B., pentru infractiunile prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 3 din legea nr. 241/2005 si art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si respectiv art. 25 Cod penal si art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. 3 din legea nr. 241/2005, art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal  si art. 33 lit. a Cod penal pentru faptul ca în perioada 2008 – 2009, profitând de gradul redus de instructie al învinuitilor S.I. si M.I. , i-au racolat si convins pe acestia sa înfiinteze trei societati comerciale, în numele carora au fost emise facturi fiscale fictive privind vânzarea de produse agricole, materiale de constructie si îngrasaminte chimice, în valoare totala de 14.103.332 lei, care, în urma înregistrarii în evidenta contabila a societatilor comerciale reprezentate de alti învinuiti, persoane apropiate lor, au determinat diminuarea bazei de impozitare privind calcului impozitului pe profit si T.V.A. de plata, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în valoare de 4.148.008, 90 lei.

În motivarea  propunerii s-a aratat ca  prin încheierea nr. 27 A din data de 16 septembrie 2010, Judecatoria Alexandria a respins ca nefondata propunerea de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului F.C., dispunându-se fata de acesta interdictia de a nu parasi localitatea, dupa ce, în prealabil cauza privind pe acest  inculpat s-a disjuns iar masura arestarii preventive a fost luata  numai fata de inculpatul P.B.

În urma exercitarii caii de atac a recursului de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Alexandria, prin încheierea nr. 58/20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman, s-a dispus admiterea recursului si, implicit admiterea propunerii privind luarea masurii arestarii preventive si a acestui inculpat, fiind emis mandat de arestare preventiva pe o durata de 29 zile.

S-a mai aratat în referat ca pâna în prezent în cauza au fost efectuate urmatoarele acte : verificari de inspectie fiscala; ridicarea de documente contabile si fiscale; audierea reprezentantilor legali ai societatilor comerciale cu care au fost desfasurate relatii comerciale; obtinerea extraselor de cont bancare si a documentatiei de deschidere a contului bancar ; audieri de martori ; a fost calculata valoarea estimativa a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, de catre organele fiscale, în baza documentelor bancare comunicate, rezultând suma de 4.148.008, 90 lei ( echivalentul a peste 900.000 Euro) ; s-au dispus masuri de indisponibilizare a unor suma de bani, ridicate de la unii dintre învinuiti ; s-au solicitat A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman si D.G.P.F. Dolj, efectuarea de inspectii fiscale, privind sase societati comerciale ; s-a dispus efectuarea unei constatari medico-legale  si a fost adusa la cunostinta învinuirea si dreptul la aparare, învinuitilor I.M. A. si M.M.M.

S-a mentionat în referat ca urmarirea penala nu a putut fi finalizata, întrucât este necesara administrarea urmatoarelor probe : stabilirea si lamurirea sub toate aspectele, a activitatilor infractionale a inculpatilor prin solicitarea si obtinerea tuturor actelor de inspectie fiscala la cele sase societati comerciale, în vederea stabilirii, cu exactitate a cuantumului prejudiciului ; dupa depunerea actelor de inspectie fiscala, se va proceda la efectuarea unei expertize tehnice fiscale ; audierea tuturor furnizorilor si beneficiarilor societatilor, precum si a transportatorilor, în masura în care aceste persoane sunt identificate ; audierea altor martori cu privire la activitatile infractionale si cu privire la actiunile de influentare exercitate de catre inculpati ; revenirea asupra efectuarii constatarii medico-legale ; prezentarea materialului de urmarire penala ; întocmirea rechizitoriului.

Au fost înaintate si atasate la dosar, dosarul de urmarire penala nr. 408 P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, dosarul nr. 4816/740/2010 si 4886/740/20010 ale Judecatoriei Alexandria .

În aparare, inculpatul F.C. a depus la dosar acte medicale ale sotiei sale, legitimatie de student, adeverinta emisa de S.C. T. S.R.L., proces verbal de constatare a contraventiilor din data de 19 iulie 2010, nota de constatare din data de 29.09.2010, referat propunere de arestare preventiva.

În cauza a fost invocata de catre inculpati, prin aparatori, exceptia nulitatii absolute a referatului privind prelungirea masurii arestarii preventive si de catre aparatorul inculpatului P.B., exceptia nulitatii relative a aceluiasi referat.

Examinând mijloacele de proba aflate la dosar, sub aspectul propunerii de prelungire a arestarii preventive privind pe inculpatii P.B. si F.C., formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Alexandria, instanta retine urmatoarele:

Prin încheierea nr. 27 A din 16 septembrie 2010 a Judecatoriei Alexandria a fost respinsa ca nefondata propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria privind pe inculpatul F.C. si în baza art. 136 alin. 1 lit. b si alin. 4 Cod procedura penala si art. 145 alin. 1 si 2 Cod procedura penala s-a dispus luarea fata de acesta a masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, impunându-se acestuia respectarea obligatiilor prevazute de art. 145 alin. 11  si 12 Cod procedura penala, disjungându-se cauza cu privire la propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Alexandria privind luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul P.B.. Ulterior, prin încheierea nr. 58/R din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman a fost admis recursul declarat de parchet si s-a dispus, în baza art. 149/1 Cod procedura penala raportat la art. 148 lit. f Cod procedura penala, coroborat cu art. 143 si art. 146 Cod procedura penala, arestarea preventiva a inculpatului F.C. pentru o perioada de 29 de zile, începând cu data de 20.09.2010 si pâna la data de 18.10.2010, inclusiv.

Prin încheierea nr. 28 A din 16 septembrie 2010 a Judecatoriei Alexandria a fost admisa propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria privind pe inculpatul P.B. si în baza art. 1491, art. 148 alin. 1 lit. b, c, f Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a acestuia, începând cu data de 16 septembrie 2010 pâna la data de 14 octombrie 2010, încheiere ramasa definitiva prin respingerea recursului inculpatului prin încheierea nr. 59/R din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman.

Prin referatul înaintat instantei, Parchetul a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor P.B. si F.C., pe o perioada de 30 de zile pentru motivele expuse în cuprinsul acestuia.

În ceea ce priveste exceptia de nulitate absoluta invocata în cauza, motivat de faptul ca inculpatii nu au fost audiati de catre procuror în calitate de inculpati si în cauza propunerea de arestare preventiva si cererile de prelungire a acestei masuri au fost formulate pentru o infractiune pentru care nu a fost începuta urmarirea penala si nu li s-a adus la cunostinta inculpatilor noua învinuire, instanta apreciaza ca aceasta este nefondata. Aceste împrejurari nu se circumscriu cazurilor mentionate în prevederile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, astfel ca sanctiunea nulitatii absolute a actului în cauza nu poate interveni, inculpatii având posibilitatea sa ia la cunostinta despre noua încadrare juridica a faptelor ce li se imputa si sa-si formuleze apararile în functie de aceasta, pe tot parcursul urmaririi penale.

Referitor la exceptia nulitatii relative, se apreciaza ca aceasta este neîntemeiata, avându-se în vedere, pe de o parte, ca termenul de 5 zile prevazut de art. 159 alin. 1 Cod procedura penala este un termen de recomandare iar, pe de alta parte, faptul ca pentru a interveni sanctiunea nulitatii relative a unui act este necesar a se fi adus celui în cauza o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea acelui act, ceea ce nu este cazul în speta. Inculpatul nu a invocat si nici nu a facut dovada vreunei vatamari. 

Potrivit dispozitiilor art. 155 alin. 1 Cod procedura penala arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul P.B., pentru a se dispune arestarea preventiva a acestuia, instanta a apreciat ca sunt indicii temeinice în sensul art. 681 Cod procedura penala, ca inculpatul a savârsit faptele ce i se imputa, relevante fiind  declaratiile învinuitilor S.I., M.M.I., D.S.L., R.C.,  declaratiile martorilor G.M., F.G., P.L., M.I., procesul verbal din data de 07.06.2010 încheiat de Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman, facturi si acte contabile, notele de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizarii date de instanta, acte emise de Registrul Comertului. Astfel, s-a constatata ca sunt indicii temeinice ca inculpatul, în perioada 2008 – 2009, profitând de gradul redus de instructie al învinuitilor S.I. si M.M.I., i-a racolat si convins sa înfiinteze trei societati comerciale, în numele carora au fost emise facturi fiscale fictive privind vânzarea de produse agricole, materiale de constructii si îngrasaminte chimice, în valoare totala de 14.103.332 lei, care în urma înregistrarii în evidenta contabila a societatilor comerciale beneficiare, reprezentate de alti învinuiti, persoane apropiate lor, au determinat diminuarea bazei de impozitare privind calculul impozitului pe profit si T.V.A. de plata, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în suma de 4.148.008,90 lei. Actionând ca intermediar între societatile furnizoare si beneficiare ale marfurilor tranzactionate în mod fictiv, inculpatul a obtinut astfel, comisioane din profiturile încasate de societatile care si-au diminuat în mod nelegal baza de impozitare. De asemenea, se retine, având în vedere notele de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizarii date de instanta si declaratiile învinuitilor S.I., M.M.I. ca pe parcursul urmaririi penale inculpatul a încercat sa zadarniceasca în mod direct, aflarea adevarului, prin influentarea altor parti, respectiv a învinuitilor M.M.I. si S.I., pe care i-a sfatuit sa nu se prezinte la organele de control, în vederea efectuarii verificarilor fiscale, de asemenea, sa cesioneze partile sociale ale societatilor pe care le administreaza, altor persoane, ori sa paraseasca localitatea, în situatia în care vor fi citati, în vederea audierilor, iar celor care au preluat societatile comerciale de la învinuiti le-a pus la dispozitie sume de bani pentru a pleca în strainatate.

De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului interceptate autorizat rezulta date ca inculpatul, ulterior activitatii infractionale pentru care exista indicii temeinice în cauza de fata, pregateste savârsirea de noi infractiuni de acelasi gen.

Astfel ca, instanta a apreciat ca în cauza sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.148 lit. f Cod procedura penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru una dintre infractiuni, respectiv cea prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si d din Legea nr. 241/2005 si art. 3 aceeasi lege este mai mare de 4 ani, iar lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, în sensul ca ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societatii civile determinat de cercetarea în stare de libertate a acestuia, învinuit de comiterea unor infractiuni de evaziune, având drept consecinta un prejudiciu mare, în suma de 4.148.008,90 lei, în contextul socio – economic actual, în care a devenit stringenta necesitatea combaterii in regim de maxima urgenta a fraudei fiscale, asa cum rezulta din preambulul O.U.G. nr. 54/2010, infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, relevat de modalitatea de savârsire a faptelor comise, prin participarea a numerosi învinuiti cu care colabora, multitudinea documentelor justificative fictive emise de învinuitii M.M.I. si S.S.I., la initiativa si sub îndrumarea inculpatului, modul de operare constând în derularea de solduri scriptice fictive, neavând la baza operatiuni comerciale reale, în evidentele contabile ale mai multor societati comerciale, în scopul diminuarii bazei de impozitare privind calculul impozitului pe profit si T.V.A. de plata si obtinerii unor câstiguri ilicite însemnate.

Totodata, s-a apreciat ca sunt întrunite si cerintele impuse de prevederile art. 148 lit. b si c Cod procedura penala, inculpatul încercând sa zadarniceasca în mod direct, aflarea adevarului în cauza, prin influentarea altor parti, respectiv a învinuitilor M.M.I. si S.I. si exista indicii temeinice în cauza de fata, ca inculpatul pregateste savârsirea de noi infractiuni de acelasi gen.

Având în vedere aceste aspecte si tinând seama de scopul arestarii preventive, constând în buna desfasurare a procesului penal, astfel cum prevede art.136 Cod procedura penala, instanta a dispus, în baza art.1491 si art.148 lit. b,c si f Cod procedura penala arestarea preventiva a inculpatului P.B. pe o perioada de 29 de zile, de la data de 16 septembrie 2010, pâna la data de 14 octombrie, inclusiv.

Apararile inculpatului în sensul ca nu va încerca sa împiedice aflarea adevarului nu pot fi primite atâta vreme cât acesta a încercat anterior acest lucru, asa cum s-a retinut mai sus.

Totodata se retine si temerea ca acesta ar putea savârsi alte infractiuni de acelasi gen, temere îndreptatita avându-se în vedere ca acesta a mai fost condamnat anterior pentru infractiuni de evaziune fiscala, fiind în stare de recidiva postcondamnatorie iar notele de redare a convorbirilor telefonice releva intentia de savârsire a altor fapte prevazute de legea penala, ulterior savârsirii faptelor pentru care este cercetat. 

Astfel ca, instanta apreciaza ca temeiurile care au determinat arestarea initiala se mentin, nu s-au schimbat si impun în continuare privarea de libertate, gravitatea faptelor, împrejurarile în care au fost savârsite si persoana inculpatului, justificând în continuare detentia preventiva a acestuia. Acesta prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, iar cercetarea sa în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate a opiniei publice, inculpatul fiind învinuit de comiterea unei infractiuni de evaziune, în contextul socio – economic actual, în care a devenit stringenta necesitatea combaterii în regim de maxima urgenta a fraudei fiscale, asa cum rezulta din preambulul O.U.G. nr. 54/2010, infractiune cu un grad ridicat de pericol social relevat de cuantumul mare al prejudiciului adus bugetului de stat.

De asemenea pentru finalizarea urmaririi penale este necesara administrarea altor probe si anume: stabilirea si lamurirea sub toate aspectele, a activitatilor infractionale a inculpatilor prin solicitarea si obtinerea tuturor actelor de inspectie fiscala la cele sase societati comerciale, în vederea stabilirii, cu exactitate a cuantumului prejudiciului ; dupa depunerea actelor de inspectie fiscala, se va proceda la efectuarea unei expertize tehnice fiscale ; audierea tuturor furnizorilor si beneficiarilor societatilor, precum si a transportatorilor, în masura în care aceste persoane sunt identificate ; audierea altor martori cu privire la activitatile infractionale si cu privire la actiunile de influentare exercitate de catre inculpati ; revenirea asupra efectuarii constatarii medico-legale ; prezentarea materialului de urmarire penala ; întocmirea rechizitoriului.

Fata de considerentele expuse, instanta va admite propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria si în baza art.155 si art. 159 Cod procedura penala, va dispune prelungirea arestari preventive a inculpatului P.B., pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 15 octombrie 2010 pâna la data de 13 noiembrie 2010, inclusiv, constatând ca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate.

În baza art.159 alin.11 din Codul de procedura penala, masura se va comunica administratiei locului de detinere.

Referitor la inculpatul F.C., instanta apreciaza ca propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria privind prelungirea arestarii preventive este neîntemeiata, întrucât temeiurile nu mai subzista si masura nu se mai justifica, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din examinarea dosarului de urmarire penala se constata ca în cauza nu au fost administrate noi probe care sa constituie indicii ca inculpatul F.C. ar fi savârsit alte fapte decât cele relevate de declaratiile învinuitilor S.I. si M.I.M., în legatura cu S.C. E. S.A. si S.C. STA S.R.L. Astfel ca prejudiciul în ceea ce-l priveste nu este stabilit cu certitudine, cel invocat prin rechizitoriu fiind prejudiciul total estimat atât pentru activitatea inculpatului F.C. cât si pentru cea desfasurata de inculpatul P.B.. Acesta din urma, asa cum rezulta din declaratiile învinuitilor si din notele de redare a convorbirilor înregistrate, precum si din actele contabile aflate la dosar, desfasurând activitati în legatura cu mai multe societati.

În cauza nu exista indicii ca inculpatul F.C. ar fi desfasurat vreo activitate privind vânzarea cumpararea de materiale de constructii sau îngrasaminte chimice, asa cum se retine în motivarea referatului parchetului.

Totodata, se apreciaza, avându-se în vedere actele depuse de inculpat la dosar, ca acesta are o situatie familiala deosebita, având sotia bolnava de afectiuni psihice grave, care are nevoie de îngrijire permanenta, are un copil student care se afla în grija si întretinerea sa. Aceste împrejurari nu au fost avute în vedere de instanta la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, înscrisurile care le releva nefiind depuse la dosar.

Pe de alta parte se retine ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedent penale, nu s-a sustras urmaririi penale, era anterior încadrat în munca, nu a încercat sa împiedice aflarea adevarului în cauza.

Textul art. 155 alin. 1 Cod procedura penala prevede ca arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.

Temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului F.C., retinute de instanta de recurs la luarea masurii au constat în retinerea îndeplinirii cumulative a conditiilor impuse de art. 148 lit. f Cod procedura penala, respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile de care este învinuit sa fie mai mare de 4 ani si lasarea în libertate a inculpatului sa prezinte un pericol concret pentru ordinea publica. S-a retinut ca, în cauza dedusa judecatii, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt de o gravitate sporita avându-se în vedere si mijloacele folosite în realizarea activitatii infractionale, în sensul de a determina persoane cu un grad de instruire redus de a înfiinta ori desfiinta societati comerciale, pe care le-a folosit în vederea emiterii de documente justificative si deschiderea de conturi curente în vederea virarii sumelor de bani. Totodata, a mai retinut instanta ca pericolul concret pe care îl constituie lasarea în libertate a inculpatului rezida si în modalitatea de savârsire a faptelor de mai multe persoane împreuna, în forma repetata, pe o perioada de timp destul de îndelungata.

Asa cum s-a retinut mai sus, din mijloacele de proba aflate în dosarul de urmarire rezulta indicii cu privire la faptul ca inculpatul F.C. a efectuat o serie de acte materiale în legatura cu activitatea comerciala a doua societati,  cu privire la celelalte societati în cauza, nu exista nici un indiciu sau proba cu privire la vreo contributie a inculpatului la diminuarea bazei impozabile de catre acestea.

Astfel, pentru considerentele expuse anterior, se apreciaza ca în cauza temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciindu-se ca pericolul concret pe care l-ar fi prezentat inculpatul la momentul luarii masurii arestarii preventive nu mai subzista, în lipsa unor probe certe care sa releve în concret care este pericolul pentru ordinea publica pe care lasarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta.

Masura arestarii preventive este o masura de exceptie de la regula de baza a desfasurarii procesului penal care este starea de libertate a persoanei, dreptul fundamental al persoanei la libertate individuala fiind stabilit prin art. 23 din Constitutie, dispozitie de natura a raspunde exigentelor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În jurisprudenta CEDO, cu referire la arestarea preventiva a unei persoane banuita de savârsirea unei infractiuni, s-a retinut ca instanta europeana accepta faptul ca, datorita gravitatii deosebite si a reactiei publicului fata de aceasta, unele infractiuni pot determina tulburari sociale, ce pot justifica arestarea preventiva, cel putin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant si suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reala a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua sa fie legitima numai daca ordinea publica va fi mai departe amenintata, continuarea privarii de libertate neputând fi folosita ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (cauza Letellier vs. Franta).

Pe de alta parte, instanta retine ca în cauza Tarau c. României (24 februarie 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încalcarea art. 5.3 din Conventie ca urmare a faptului ca instantele nationale nu au aratat în motivarea hotarârilor prin care au mentinut masura arestarii preventive, care este, în concret, pericolul pentru ordinea publica, limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, au refuzat sa analizeze argumentele prezentate de reclamanta privind profilul sau personal si situatia familiala si nu au luat în calcul nici un moment posibilitatea adoptarii unei masuri alternative dintre cele prevazute în dreptul intern, desi art. 5.3 din Conventie impune autoritatilor sa aiba în vedere astfel de masuri si sa le aplice ori de câte ori situatia se preteaza si acuzatul furnizeaza garantii ca va participa la proces.

Având în vedere cele retinute mai sus cu privire la faptele inculpatului pentru care exista indicii temeinice, la persoana si la situatia familiala a acestuia, în lumina jurisprudentei CEDO invocate, instanta apreciaza ca masura arestarii preventive a inculpatului nu se mai justifica, nefacându-se dovada în cauza ca punerea sa în libertate ar putea determina tulburari sociale, ar pune în pericol ordinea publica, iar persoana sa, care este la prima încalcare a legii penale, are o familie, fiind casatorit si având un copil în întretinere, are un loc de munca câstigându-si existenta, ofera garantii morale ca în libertate nu va periclita desfasurarea fireasca a procesului penal. Nu în ultimul rând, se are în vedere situatia sa familiala, având sotia bolnava de afectiuni psihice grave care necesita îngrijire permanenta si un copil, student, în întretinere.

În consecinta propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive a inculpatului F.C. se apreciaza a fi neîntemeiata, urmând a fi respinsa.

Se cuvine mentionat ca în cauza nu se poate pune problema unei egalitati de tratament între cei doi inculpati, atât activitatea lor infractionala pentru care exista probe si indicii în cauza este diferita, în sensul ca cea a inculpatului P.B. este mult mai larga, vizeaza mai multe societati si un prejudiciu mai mare, cât si situatia personala si familiala, inculpatul P.B. fiind anterior condamnat pentru astfel de fapte. Totodata, se observa ca temeiurile care au fost avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive împotriva inculpatilor sunt diferite, în ceea ce îl priveste pe inculpatul F.C. temeiul în drept l-a constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedura penala, iar cu privire la inculpatul P.B. temeiul în drept invocat l-a constituit prevederile art. 148 lit. b,c si f Cod procedura penala 

În alta ordine de idei, se retine ca asa cum rezulta din prevederile art. 136 Cod procedura penala, masurile preventive, urmaresc asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, în vederea realizarii scopului prevazut la art. 1 Cod procedura penala.

Tinând seama totusi, ca în cauza exista indicii temeinice ca inculpatul F.C. a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si luând în considerare si cererea formulata de acesta privind înlocuirea masurii arestarii preventive, cum temeiurile avute în vedere la data luarii masurii arestarii preventive a acestuia nu mai subzista, pericolul pentru ordinea publica a lasarii în libertate a acestuia la acest moment nemaifiind dovedit, schimbându-se, se apreciaza ca buna desfasurare a procesului penal se poate asigura prin luarea fata de inculpat a unei alte masuri preventive.

Astfel, se va admite cererea inculpatului si în baza art. 139 alin 1 si 35 Cod procedura penala se va dispune înlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului F.C. dispusa prin încheierea nr. 58/R din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman, cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art. 1451  alin. 1 Cod procedura penala.

În baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. 11 Cod procedura penala pe durata obligarii de a nu parasi tara, inculpatul va fi obligat sa respecte urmatoarele:

-sa se prezinte la organul de urmarire penala si la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

-sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea cauzei , ori de câte ori este chemat;

-sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea judecatorului care a dispus masura;

-sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

Totodata, în baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedura penala se va impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa nu se apropie de persoanele împreuna cu care a comis faptele, de martorii în cauza si, eventual expertii ce vor fi desemnati, si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.

În baza art. 1451Cod procedura penala raportat la art. 145 alin. 22 Cod procedura penala se vor pune în vedere inculpatului obligatiile stabilite si i se va atrage atentia acestuia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

Se apreciaza ca în acest mod se va asigura buna desfasurare a procesului penal si, totodata, garantarea drepturilor fundamentale si libertatilor omului, asa cu ele sunt prevazute în Constitutie si în Codul de procedura penala si cum impune si jurisprudenta CEDO, cu luarea în considerare si a prezumtiei de nevinovatie înscrisa în art. 52 Cod procedura penala.

Domenii speta

Spete similare