Stabilire paternitate

Prin sentinţa instanţei de fond – menţinută prin decizia instanţei de apel – a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta H.A. -  în calitate de reprezentantă legală a minorului H.P.D. - împotriva pârâtului V.A.D. şi, în consecinţă :

A stabilit că pârâtul V-A.D.l, este tatăl minorului HP.D., născut din afara căsătoriei, la data de 05.09.2005 în mun. Salonta, din părinţii : tatăl – mama H.A.E., conform certificatului de naştere seria NO Nr. 550329 eliberat de Primăria municipiului Salonta, act de naştere nr. 250/13.09.2005.

A dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă şi irevocabilă, Consiliului local al municipiului Salonta – S.P.C.L.E.P., în vederea efectuării în certificatul de naştere al minorului H.P.A. a menţiunii corespunzătoare modificării intervenite în starea civilă a acestuia privind stabilirea filiaţiei faţă de tată.

A obligat pe pârâtul  V.A.D. la plata în favoarea minorului H.P.D. a pensiei de întreţinere în cotă de ¼ parte din venitul său salarial net, cu începere de la data introducerii acţiunii -  02.11.2005 – şi până la majoratul acestuia.

S-a reţinut că, conform certificatului de naştere (f. 6), minorul H.P.D. s-a născut la data de 05.09.2005, din afara căsătoriei, reclamanta H.A.E este menţionată ca fiind mama minorului, iar rubrica TATĂL este barată.

Martorii audiaţi în cauză – N.E. şi G.M. (f. 36,37), martori care au perceput în mod direct cele relatate, asistând personal la unele evenimente şi purtând discuţii cu ambele părţi - au confirmat faptul că părţile se cunosc, că se aflau în relaţii bune în perioada 14 noiembrie 2004 – sfârşitul lunii februarie 2005, locuind chiar împreună, la domiciliul reclamantei şi, în mod firesc, având şi relaţii intime.

Cu ocazia unei vizite, martora N.E. i-a găsit pe aceştia în pat iar în luna ianuarie chiar pârâtul i-a spus să-l felicite pentru că va fi tătic; ulterior însă, în luna februarie, pârâtul a părăsit locuinţa reclamantei fără vreo explicaţie şi nici nu a fost interesat să-l vadă pe nou-născut, dar nici nu a făcut – la acea vreme – vreun comentariu asupra paternităţii copilului.

Martorul G.M., fost coleg de serviciu cu pârâtul, relatează cu exactitate faptul că părţile s-au cunoscut la data de 15.11.2004, la nunta lui, unde pârâtul a cunoscut-o pe reclamantă, după care  şi-a lăsat serviciul şi a stat săptămâni întregi la reclamantă acasă; de asemenea, martorul arată că pârâtul îi povestea despre relaţia sa cu reclamanta, îi vorbea - în prima perioadă de sarcină - despre planurile pe care le făceau împreună cu reclamanta cu privire la copil, fiind mândru că va fi tată şi lăudându-se cu acest fapt în familie.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 935/II/d/4 din 02.04.2006 privind stabilirea perioadei de concepţie (f.69) : „Minorul H.P.D. a putut fi conceput în perioada cuprinsă între 28.11.2004 şi 22.12.2004, mai probabil în jurul datei de 10.12.2004.”

Pe toată durata procesului, pârâtul a fost citat cu menţiunea de a se prezenta în instanţă pentru a răspunde la interogatoriul pregătit de reclamantă (f.153), însă acesta nu s-a prezentat şi nici nu a depus vreo justificare a absenţei sale, astfel încât, în baza prevederilor art. 225 Cod procedură civilă, instanţa va socoti această împrejurare ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.

De asemenea, pârâtul a refuzat – în mod expres (f.70, 95, 98) - să se prezinte la IML Timişoara în vederea efectuării expertizei serologie solicitate de reclamantă şi încuviinţată de instanţă, considerând această probă ca fiind neconcludentă, însă nici nu a solicitat administrarea vreunei probe în apărarea sa.

Firesc era ca, în măsura în care pârâtul neagă paternitatea minorului, să facă tot posibilul să înlăture susţinerile reclamantei, apelând la expertize medico-legale ce pot determina cu exactitate paternitatea pe baza informaţiei genetice a subiecţilor, lucru pe care nu l-a făcut, nici după ce i s-a pus în vedere, în mod expres, această posibilitate (f.119-122); atitudinea pârâtului care, pe de o parte a negat paternitatea minorului, iar pe de altă parte a refuzat efectuarea expertizei serologice dar nici nu a înţeles să solicite efectuarea expertizei ADN, va fi interpretată de instanţă în favoarea paternităţii minorului.

Drept urmare, actele şi lucrările dosarului s-au analizat în baza stării de fapt astfel reţinute prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate – care nu prezintă nici un element de contrarietate - şi a prevederilor art. 59 al. 1 C.fam., a prevederilor art. 44 din Legea 119/1996 corob. cu art. 75 şi art.77 din Metodologia de aplicare unitară a Legii 119/1996, a prevederilor art. 98 al. 3 din C. fam. care dispune că „descendentul cât timp este minor are drept la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoi în care el se află”, coroborat cu prevederile art. 94 al. 3 C.fam., precum şi dispoziţiile art. 97 C.fam., (ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori înfiaţi).

Sentinţa a fost menţinută prin Decizia Civilă nr. 332/A/2007 a Tribunalului Bihor care în baza art.20 al.3. din L 146/1997 a anulat ca netimbrat apelul civil introdus de apelantul V.A.D în contradictoriu cu intimata H.A..

Se reţine că apelantul a fost citat cu menţiunea obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru, cuantumul acesteia fiind fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din L 146/1997, apelantul neîndeplinindu-şi această obligaţie.

Decizia instanţei de apel a fost casată cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor prin Decizia Civilă nr.858/R/2007 a Curţii de Apel Oradea, care a admis ca fondat  recursul civil declarat de recurentul pârât V.A.D în contradictoriu cu intimata reclamantă H.A.E.– reprezentanta minorului H.P.D..

Se reţine că pentru termenul din 13 aprilie 2007, în faţa instanţei de apel pârâtul V.A.D.  a fost citat la o adresă greşită, cu menţiunea de a timbra apelul declarat.

Astfel, apelantul a fost citat din Salonta, str.  Mărăşeşti, nr. 1, bl. DN60, et. IV, ap. 5 în loc  de ap. 54 cum şi-a indicat apelantul adresa în cererea de apel aflată la dosarul cauzei.

Prin urmare pentru termenul când apelul a fost anulat ca netimbrat de Tribunalul Bihor, pârâtul nu a fost legal citat, fiind lipsă de procedură cu acesta.

Aşa fiind hotărârea instanţei de apel este nulă, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, pârâtul a fost lipsit de un grad de jurisdicţie şi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, art. 312, 316 şi 296 Cod procedură civilă.

Prin Decizia Civilă nr.991/A/2007 a Tribunalului Bihor, ca urmare a rejudecării apelului, în temeiul art. 296 C.pr.civilă a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul V.A.D în contradictoriu cu intimata H.A., şi a menţinut în totalitate sentinţa instanţei de fond, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o stare corectă de fapt, ca urmare unei interpretări corecte a ansamblului probator administrat în cauză.

Astfel, că cele două părţi au avut relaţii intime în perioada 15 noiembrie 2004 - sfârşitul lunii februarie 2005 este relatat de ambii martori audiaţi în cauză, respectiv N.E. şi G.M, părţile mutându-se împreună la data de 26 noiembrie. Cele două depoziţii se coroborează, şi nu se exclud, aşa cum susţine apelantul, ambii martori confirmând că părţile au locuit împreună începând cu sfârşitul lunii noiembrie şi în primul trimestru al sarcinii reclamantei. Mai mult, pârâtul l-a înştiinţat personal pe martorul G.M. că va fi tătic, arătându-se foarte mulţumit. Acest aspect este confirmat de martora N.E., care a învederat instanţei că pârâtul era mândru că va fi tată, lăudându-se cu aceasta în familie.

Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au indicat ca dată probabilă a concepţiei 10.12.2004, dată ce se include în perioada convieţuirii dintre cele două părţi. Nu pot fi reţinute apărările apelantului referitoare la faptul că este imposibil ca această dată să fie data concepţiei, întrucât ar fi însemnat ca copilul să se fi născut prematur, la 8 luni şi jumătate, întrucât o astfel de apărare este inutilă. Chiar dacă susţinerile sale ar fi adevărate şi data reală a concepţiei ar fi cu două săptămâni anterioare datei indicate în raportul de expertiză, aceasta ar fi tot inclusă în perioada în care cei doi au avut relaţii intime, perioadă ce a început cu data de 15 noiembrie.

În mod corect instanţa a interpretat lipsa nejustificată a pârâtului de la interogator ca un început de dovadă în folosul reclamantei, această probă completându-se cu restul probatoriului analizat mai sus.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate ale hotărârii invocate de apelant, acestea sunt neîntemeiate, sentinţa atacată fiind semnată atât de judecător, cât şi de grefier ( fila 161 din dosarul de fond).

Decizia Civilă nr.991/A/2007 a Tribunalului Bihor a fost menţinută prin Decizia Civilă nr.661/R/2007 a Curţii de Apel Oradea, care, în temeiul art. 296 C.pr.civilă a respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârâtul V.A.D. în contradictoriu cu intimata reclamantă H.A.E. - reprezentanta minorului H.P.D. apreciind că instanţa de fond a reţinut o stare corectă de fapt, ca urmare unei interpretări corecte a ansamblului probator administrat în cauză.

Astfel, că cele două părţi au avut relaţii intime în perioada 15 noiembrie 2004 - sfârşitul lunii februarie 2005 este relatat de ambii martori audiaţi în cauză, respectiv N.E şi G.M., părţile mutându-se împreună la data de 26 noiembrie. Cele două depoziţii se coroborează, şi nu se exclud, aşa cum susţine apelantul, ambii martori confirmând că părţile au locuit împreună începând cu sfârşitul lunii noiembrie şi în primul trimestru al sarcinii reclamantei. Mai mult, pârâtul l-a înştiinţat personal pe martorul G.M. că va fi tătic, arătându-se foarte mulţumit. Acest aspect este confirmat de martora N.E., care a învederat instanţei că pârâtul era mândru că va fi tată, lăudându-se cu aceasta în familie.

Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au indicat ca dată probabilă a concepţiei 10.12.2004, dată ce se include în perioada convieţuirii dintre cele două părţi. Nu pot fi reţinute apărările apelantului referitoare la faptul că este imposibil ca această dată să fie data concepţiei, întrucât ar fi însemnat ca copilul să se fi născut prematur, la 8 luni şi jumătate, întrucât o astfel de apărare este inutilă. Chiar dacă susţinerile sale ar fi adevărate şi data reală a concepţiei ar fi cu două săptămâni anterioare datei indicate în raportul de expertiză, aceasta ar fi tot inclusă în perioada în care cei doi au avut relaţii intime, perioadă ce a început cu data de 15 noiembrie.

În mod corect instanţa a interpretat lipsa nejustificată a pârâtului de la interogator ca un început de dovadă în folosul reclamantei, această probă completându-se cu restul probatoriului analizat mai sus.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate ale hotărârii invocate de apelant, acestea sunt neîntemeiate, sentinţa atacată fiind semnată atât de judecător, cât şi de grefier( fila 161 din dosarul de fond).

Domenii speta

Spete similare