Apel. Legea nr.10/2001. Cerere de restituire în natură. Apartenenţa bunului imobil la domeniul public al statului. Limitele atribuţiilor instanţei învestite cu soluţionarea notificării.

Apel. Legea nr.10/2001. Cerere de restituire în natura. Apartenenta bunului imobil la domeniul public al statului. Limitele atributiilor instantei învestite cu solutionarea notificarii.

-Legea nr. 10/2001, art.9, art.21;

-Legea nr. 213/1998, art.6;

1. Pe de o parte, hotarârea de atestare a domeniul public al judetului Ilfov, precum si al comunelor si oraselor din judetul Ilfov, din 2002 este ulterioara intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, iar conform art.21 alin.(5) ”sub sanctiunea nulitatii absolute, pâna la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa înstrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”, deci orice încercare de sustragere a bunului de la aplicarea acestei legi.

Mai este de retinut, pe de alta parte, ca Legea nr. 10/2001 nu distinge sub aspectul restituirii, deci si în natura, între bunurile care sunt în domeniul public sau în cel privat al statului. Astfel, fata de prevederile cuprinse în art.9, art.21 alin.1 si alin.4, rezulta ca faptul ca bunul s-ar afla în domeniul public, nu constituie conform legii motiv de refuz de restituire în natura a bunului, si cu atât mai putin daca a fost trecut în acest domeniu public dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.

Dispozitiile Legii nr. 213/1998, pe lânga faptul ca sunt anterioare Legii nr.10/2001, care cuprinde dispozitii speciale derogatorii de la dreptul comun, nu sunt de natura a duce la concluzia nelegalitatii hotarârii atacate, având în vedere ca din formularea art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, rezulta ca legiuitorul accepta revendicarea bunurilor preluate fara titlu, chiar aflate în domeniul public, si în plus textele se refera si la posibilitatea edictarii unor legi speciale care sa reglementeze situatia acestora, cum a fost si Legea nr.10/2001.

2. Potrivit  deciziei nr. XX din 19 martie 2007, data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recursul în interesul legii, „instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond notificarea persoanei îndreptatite, în cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate”.

Ca atare, atât timp cât prima instanta a analizat fondul notificarii constatând-o întemeiata, trebuia sa dispuna direct restituirea în natura a terenului în cauza, în favoarea contestatorilor, asa cum era formulat petitul cererii cu care a fost învestita, iar nu doar obligarea intimatei sa emita dispozitie de restituire în natura a terenului în cauza, în favoarea contestatorilor. De altfel, în acest din urma caz contestatorii ar putea avea dificultati de punere în executare a hotarârii judecatoresti. (Decizia nr.72A din 09.03.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala).

Prin actiunea înregistrata la 21.12.2006 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila, si precizata la 26.01.2009 si 11.05.2009, contestatorii B.C. si B.A.R. au formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judetean Ilfov, contestatie împotriva Dispozitiei nr.2/ 29.11.2006 emisa de intimat.

În motivarea contestatiei au aratat ca prin dispozitia sus mentionata, Consiliul Judetean Ilfov a respins cererea lor de restituire în natura a terenului în suprafata de 7.000 m.p. situat în comuna Gradistea, judetul Ilfov cu motivarea ca acesta se afla în domeniul public al judetului Ilfov, fiind evidentiat la pozitia 13 din sectiunea III anexa nr. 1 la HG nr. 930/2002.

Contestatorii au criticat dispozitia ca fiind nelegala, întrucât terenul în litigiu a fost preluat de la autorul lor fara niciun titlu, iar art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 consacra principiul restituirii în natura a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la art. 9 alin. 1 din Lege  prevazându-se ca „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”. Deci, în raport cu aceste dispozitii, precum si cu spiritul Legii nr. 10/2001, apartenenta imobilelor la domeniul public nu împiedica restituirea în natura a acestora.

În plus, terenul este folosit de SC C. Ilfov SA, nefiind destinat activitatii Consiliului Judetean Ilfov (destinatie prevazuta de dispozitiile art.3 alin.3 din Legea nr.213/1998 si anexei pct.II), nu este afectat unei utilitati publice, iar potrivit art. 481 Cod Civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.

Prin precizari au aratat ca solicitasera în cuprinsul notificarii si constructiile de pe terenul în litigiu, iar Consiliul a dispus trimiterea acesteia la Primaria Gradistea, care nu a solutionat-o pâna în prezent.

In concluzie, contestatorii au solicitat sa se dispuna anularea Dispozitiei nr.2 din 29.11.2006 a Consiliului Judetean Ilfov si restituirea în natura a terenului în suprafata de 7.000 m.p., situat în comuna Gradistea, judet Ilfov, si a constructiilor aferente, iar în subsidiar, sa li se acorde în compensare un alt teren cu aceeasi suprafata si valoare în comuna Gradistea iar daca nu este posibila o asemenea compensare sa se dispuna ca intimatul Consiliul Judetean Ilfov sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Ca temei legal al actiunii, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr.792 din 05.06.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a v-a Civila a admis contestatia precizata, a anulat dispozitia nr.2/29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, a obligat intimatul sa emita dispozitie de restituire în natura a terenului în suprafata de 7000,23 m.p., situat în comuna Gradistea, judetul Ilfov (identificat  conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic Ciocoiu Georgel), în favoarea contestatorilor si sa înainteze copia notificarii si a documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia în ceea ce priveste constructiile, a obligat intimatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre contestatori.

În motivarea sentintei s-a retinut ca, prin dispozitia nr.2/29.11.2006 emisa de intimatul Consiliul Judetean Ilfov, s-a respins cererea de restituire în natura a terenului în suprafata de 7000 mp. situat în comuna Gradistea, jud. Ilfov formulata de contestatori, cu motivarea ca terenul constituie în prezent domeniu public al Judetului Ilfov, conform HG nr. 930/2002.

Potrivit procedurii administrative speciale reglementate de Legea nr.10/2001, persoana care se considera îndreptatita la reparatii trebuie sa faca dovada dreptului de proprietate existent la data preluarii imobilului de catre stat, a calitatii de mostenitor al fostului proprietar, daca este cazul, si dovada preluarii imobilului în perioada de referinta a legii, precum si sa formuleze în termen legal notificarea prevazuta de actualul art. 22 din Legea 10/2001 republicata si modificata.

Aceasta notificare se solutioneaza prin decizia/dispozitia motivata a unitatii detinatoare, care trebuie sa stabileasca, pe baza dovezilor administrate, fie admiterea notificarii, cu consecinta restituirii în natura sau propunerii masurilor reparatorii prin echivalent prevazute de lege, daca restituirea în natura nu este posibila, fie respingerea notificarii, daca nu se face dovada calitatii de persoana îndreptatita la reparatii.

În speta, contestatorii au depus, în dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor, actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 8120/13.12.1879, prin care vânzatorii L.A. si altii vând Mosia Gradistea cumparatorilor D.G. si D.T., Actul de vânzare autentificat sub  nr. 1198 /21.02.1890, prin care numitul D.G. îi vinde lui D.T. partea lui din mosie, acesta din urma devenind proprietar exclusiv, si Fisa de expropriere a lui D.T. Dumitru, din care rezulta ca, în raport cu totalul suprafetei de 210 ha detinuta anterior exproprierii (tabel - fila 194), numitul D.T. D. a ramas cu suprafetele de 2,3238 ha aferenta conacului si 47,6762 ha teren arabil, la data definitivarii exproprierii, 15.06.1947 (fila 195).

Si acest rest de proprietate i-a fost preluat numitului D.T.D. conform procesului verbal din 2.03.1949 (fila 196).

Tribunalul a constatat ca au facut contestatorii, de asemenea, dovada calitatii lor de mostenitori ai autorului expropriat, prin certificatul de mostenitor nr. 85/14.08.1996 si certificatul de calitate de mostenitor legatar nr. 21/6.04.2000 (filele 198,199), din care rezulta transmiterea succesiunii de la autorul D.D. la legatara universala R.P. si de la aceasta la legatarii cu titlu universal B.A.R. si B.C.

Astfel, Tribunalul a retinut ca cea mai mare parte a Mosiei Gradistea a fost expropriata în baza Decretului nr.83/1949, fara a se prevedea plata vreunei despagubiri, desi decretul a fost aplicat dupa ratificarea de catre România a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si în conditiile în care erau vigoare Constitutia de la 1948 si Codul civil, care garantau dreptul de proprietate si reglementau conditiile de exceptie ale exproprierii. S-a constatat ca acest act normativ contravenea ordinii constitutionale, dar si celei internationale la care România era parte, imobilul fiind expropriat abuziv, cu atât mai mult cu cât autorului i s-a preluat fara temei si suprafata de aproximativ 50 ha ramasa initial în proprietatea sa în conformitate chiar cu Decretul nr. 83/1949 si din care face parte terenul în litigiu.

Având în vedere preluarea vadit abuziva, fara un titlu valabil, a imobilului în litigiu, vazând si art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998, potrivit caruia terenurile preluate în perioada 1945-1989 constituie domeniu public daca au intrat cu titlu valabil în proprietatea publica, ceea ce nu este cazul în speta, precum si faptul ca s-a dispus de teren prin HG 930/2002 dupa ce s-a înregistrat notificarea persoanelor îndreptatite, Tribunalul a apreciat ca este nejustificata si abuziva respingerea notificarii, actul normativ mai sus mentionat fiind lipsit de eficienta sub aspectul aplicarii legii speciale de reparatie, motiv pentru care - în baza art. 26 alin. 3 Legea 10/2001 - va admite contestatia precizata si va anula Dispozitia nr. 2/29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov.

În consecinta, constatând ca din raportul de expertiza întocmit în cauza de expertul tehnic Ciocoiu Georgel rezulta existenta libera a terenului ce face obiectul notificarii, iar din planul de amplasament - Anexa nr. 3 (fila 157) reiese ca suprafata de teren de 1600 m.p.  ce a fost deja restituita reclamantilor, prin dispozitia nr. 124/15.05.2006, nu este inclusa în aceasta suprafata de 7000 mp. (a se vedea si extrasul din planul parcelar de la fila 101), Tribunalul a obligat intimatul Consiliul Judetean Ilfov ca, în baza art. 1 si 11 din Legea 10/2001, sa emita dispozitie de restituire în natura catre contestatori a terenului construit si neconstruit de 7000,23 mp. evidentiat în proprietatea Judetului Ilfov si în administrarea SC C. Ilfov SA, astfel cum a fost el identificat prin expertiza.

Totodata, vazând ca prin dispozitia atacata se stabilise (în preambulul acesteia) transmiterea documentatiei si copiei notificarii Primariei Gradistea spre competenta solutionare a acesteia în ceea ce priveste constructiile, care nu sunt mentionate în HG nr. 930/2002, vazând de asemenea si solicitarea contestatorilor de a se solutiona notificarea si cu privire la constructii, dar si faptul ca Primaria comunei Gradistea nu este parte în prezenta cauza si nici nu s-a facut în cauza dovada ca a fost efectiv învestita pâna în prezent cu solutionarea notificarii, Tribunalul a dispus si obligarea pârâtului Consiliului Judetean sa înainteze copia notificarii si a documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia în ceea ce priveste constructiile.

În baza art. 274 C.pr.civ. intimatul a fost obligat si la plata catre contestatori a sumei de 1800 lei, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate în prezentul proces, constând în onorarii de expert si avocat conform chitantelor depuse la dosar.

Împotriva sentintei a declarat apel pârâtul Consiliul Judetean Ilfov, solicitând schimbarea în tot a sentintei, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondata.

În motivarea apelului s-a aratat ca prin Dispozitia presedintelui Consiliului Judetean Ilfov nr.2 din 29.11.2006, a fost respinsa cererea de restituire în natura a imobilului (teren în suprafata de 7000 mp), situat în comuna Gradistea, judetul Ilfov, întrucât imobilul se afla în domeniul public al judetului Ilfov la pozitia 13 din sectiunea III, Anexa nr. 1 la Hotarârea Guvernului nr.930/2002. Prin Hotarârea Guvernului nr.930/2002 a fost atestat domeniul public al judetului Ilfov, precum si al comunelor si oraselor din judetul Ilfov. În Anexa nr.1, sectiunea III, pozitia 13 din hotarârea sus mentionata, se regaseste imobilul teren în suprafata de 7000 mp, aflat în proprietatea publica a judetului Ilfov si administrarea S.C. C. Ilfov S.A.

Au fost invocate dispozitiile art.10, art.11, art.21 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, modificata si completata.

În ceea ce priveste obligarea Consiliului Judetean Ilfov la înaintarea notificarii si documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia în ceea ce priveste constructiile, s-a aratat ca documentatia a fost înaintata cu adresa nr.11451/03.11.2009.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 si urmatoarele Cod procedura civila, Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederile Constitutiei României, republicata, Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, republicata, modificata si completata.

Intimatii contestatori au formulat cerere de aderare la apel, în temeiul art. 2931 C. proc. civ. solicitând sa se schimbe în parte sentinta si sa se dispuna restituirea în natura de catre Consiliul Judetean Ilfov catre contestatori a terenului în suprafata de 7.000,23 m.p., situat în comuna Gradistea, judet Ilfov (identificat conform raportului de expertiza întocmit de expertul tehnic Ciocoiu Georgel) si sa se mentina celelalte dispozitii ale sentintei civile sus mentionata.

În motivarea aderarii la apel s-a aratat ca au solicitat instantei sa anuleze dispozitia nr. 2 din 29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov si sa dispuna restituirea în natura catre acestia a terenului în suprafata de 7.000,23 m.p., situat în comuna Gradistea, judet Ilfov si a cladirilor situate pe acest teren. Instanta de fond a admis contestatia, a anulat dispozitia nr. 2 din 29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, a obligat intimatul sa emita dispozitie de restituire în natura a terenului în suprafata de 7.000,23 m.p., situat în comuna Gradistea, judet Ilfov si sa înainteze copia notificarii si a documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia în ceea ce priveste constructiile.

Solutia instantei de fond este gresita în ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere referitor la restituirea în natura a terenului în litigiu.

Conform celor solicitate de contestatori si potrivit Deciziei nr. XX din 2007 a Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, tribunalul, anulând dispozitia nr. 2 din 29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, trebuia sa solutioneze în fond notificarea depusa de ei în baza Legii nr. 10/2001 si sa dispuna restituirea în natura a terenului în litigiu. Or, tribunalul, nelegal, a obligat Consiliul Judetean Ilfov sa emita dispozitie de restituire în natura a terenului, în loc sa oblige direct Consiliul Judetean Ilfov sa restituie în natura acest teren.

Analizând materialul probator administrat în cauza prin raportare la motivele de apel si ale aderarii la apel, Curtea a constatat nefondat apelul si fondata aderarea la apel pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce priveste apelul principal, Curtea l-a constatat nefondat, având în vedere ca apelantul intimat invoca în sustinerea respingerii cererii de restituire în natura a imobilului în cauza o hotarâre de atestare a domeniul public al judetului Ilfov, precum si al comunelor si oraselor din judetul Ilfov, din 2002.

Or, pe de o parte aceasta hotarâre este ulterioara intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, iar conform art.21 alin.(5) ”sub sanctiunea nulitatii absolute, pâna la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa înstrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”, deci orice încercare de sustragere a bunului de la aplicarea acestei legi.

Mai este de retinut, pe de alta parte, ca Legea nr. 10/2001 nu distinge sub aspectul restituirii, deci si în natura, între bunurile care sunt în domeniul public sau în cel privat al statului.

Astfel, potrivit art.9 ”imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”, potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001,” imobilele - terenuri si constructii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii în vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptatite, în natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare”, iar potrivit alin.4 ”în cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale restituirea în natura sau prin echivalent catre persoana îndreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean”.

Ca atare, faptul ca bunul s-ar afla în domeniul public, nu constituie conform legii motiv de refuz de restituire în natura a bunului, si cu atât mai putin daca a fost trecut în acest domeniu public dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.

Dispozitiile Legii nr. 213/1998, invocate de catre apelantul intimat în sprijinul apararii acestuia, pe lânga faptul ca sunt anterioare Legii nr.10/2001, care cuprinde dispozitii speciale derogatorii de la dreptul comun, nu sunt de natura a duce la concluzia nelegalitatii hotarârii atacate, având în vedere ca potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluarii lor de catre stat, iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol, bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamântului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.

Ca atare, pe lânga faptul ca legiuitorul accepta revendicarea bunurilor preluate fara titlu, chiar aflate în domeniul public, se refera si la posibilitatea edictarii unor legi speciale care sa reglementeze situatia acestora, cum a fost si Legea nr.10/2001.

Referitor la faptul ca apelantul ar fi înaintat notificarea si documentatia catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia, în ceea ce priveste constructiile, cu adresa nr.11451/03.11.2009, se observa ca aceasta este ulterioara sentintei atacate în speta, astfel ca nu poate fi interpretata decât ca o executare de buna voie a sentintei, iar nu ca un motiv de netemeinicie sau nelegalitate a acestei dispozitii.

În ceea ce priveste apelul incident (aderarea la apel), Curtea l-a constatat fondat, având în vedere ca prin contestatie contestatorii au solicitat sa se dispuna anularea Dispozitiei nr.2 din 29.11.2006 a Consiliului Judetean Ilfov si, în principal, restituirea în natura a terenului în suprafata de 7.000 m.p., situat în comuna Gradistea, judet Ilfov, si a constructiilor aferente.

Prin sentinta atacata, urmare a admiterii contestatiei, a fost anulata dispozitia nr. 2/29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, a fost obligat intimatul sa emita dispozitie de restituire în natura a terenului în cauza, în favoarea contestatorilor.

Potrivit  deciziei nr. XX din 19 martie 2007, data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recursul în interesul legii, „instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond notificarea persoanei îndreptatite, în cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate”.

Ca atare, atât timp cât prima instanta a analizat fondul notificarii constatând-o întemeiata, trebuia sa dispuna direct restituirea în natura a terenului în cauza, în favoarea contestatorilor, asa cum era formulat petitul cererii cu care a fost învestita iar nu doar obligarea intimatei sa emita dispozitie de restituire în natura a terenului în cauza, în favoarea contestatorilor. De altfel, în acest din urma caz contestatorii ar putea avea dificultati de punere în executare a hotarârii judecatoresti.

În consecinta, Curtea, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod Procedura Civila  va respinge apelul formulat de apelantul-intimat, va admite aderarea la apel formulata de apelantii-contestatori, va schimba, în parte, sentinta în sensul ca va obliga intimatul sa restituie în natura terenul în cauza în favoarea contestatorilor ?i va mentine celelalte dispozitii.

Domenii speta

Spete similare