Omor deosebit de grav. Individualizarea pedepsei. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii - criterii de alegere a sancţiunii.

DOSAR NR.11772/3/2008 (1202/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 234/A din 11 noiembrie 2009

Omor deosebit de grav. Individualizarea pedepsei. Pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii - criterii de alegere a sanctiunii.

Alaturi de componenta represiva, sanctiunile penale au si valente corective, aceasta conceptie fiind adoptata si în dreptul penal român, conform art. 52 C. pen.

Din aceasta perspectiva, chiar si în conditiile unei gravitati deosebite a faptelor, dat fiind vârsta tânara a inculpatilor si posibilitatea de reeducare a acestora, apare ca mai adecvata condamnarea la pedeapsa închisorii si nu la pedeapsa detentiunii pe viata.

art.52, 54-552, 72 C. pen.

Prin sentinta penala nr.340 din 26.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala în dosarul nr. 11772/3/2008, s-au dispus urmatoarele:

I. În baza art.174 rap la art.176 lit.a, d C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.M. la 25 de ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a si b C. pen. pe o durata de 10 ani dupa executarea pedepsei.

În baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.

În baza art.211 alin.2 lit.b si alin.21 lit.a, c C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A.M. la 20 de ani închisoare pentru infractiunea de tâlharie.

În baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b C. pen., s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare si s-a aplicat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 30 de ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a, b C. pen.

În baza art.71 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a, b C. pen.

II. În baza art.174 rap. la art.176 lit.a, d C. pen., a fost condamnat inculpatul T.R. la 25 de ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.61 alin.2 C. pen. s-a revocat liberarea conditionata din pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 3599/02.12.2004 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti si s-a contopit restul de pedeapsa ramas de executat de 858 zile cu pedeapsa aplicata de 25 de ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În baza art.65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a si b C. pen. pe o durata de 10 ani dupa executarea pedepsei.

În baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.

În baza art.211 alin.2 lit.b si alin.21 lit.a, c C. pen. a fost condamnat inculpatul T.R. la 20 de ani închisoare pentru infractiunea de tâlharie.

În baza art.61 alin.1 C. pen. s-a revocat liberarea conditionata din pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 3599/02.12.2004 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti si s-a contopit restul de pedeapsa ramas de executat de 858 zile cu pedeapsa aplicata de 20 de ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 20 de ani închisoare.

În baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.

În baza art.33 lit.a C. pen. rap. la art.34 lit.b C. pen. inculpatul s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 30 de ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a, b C. pen.

În baza art.71 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a, b C. pen.

În baza art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata preventiei de la 03.10.2007 la zi pentru fiecare inculpat.

În baza art. 350 alin.1 C. pr. pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatilor.

În baza art.118 lit.e C. pen. s-au confiscat de la inculpati bunurile apartinând victimei si ridicate de organele de cercetare penala prin procesul verbal din data de 3.10.2007.

În baza art.14 si 346 C. pr. pen. a fost admisa actiunea civila formulata de partile civile si fiecare dintre inculpati a fost obligat la plata a câte 1 (un) leu cu titlu de daune morale.

În baza art.191 al.1 C. pr. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca în data de 1.10.2007, în jurul orelor 2200, inculpatii P.A.M. si T.R. se aflau într-un parculet situat pe Calea 13 Septembrie si l-au observat pe A.A., inculpatul P.A.M. amintindu-si ca A.A. are o datorie mai veche în valoare de 5 lei, pe care nu i-o achitase.

P.A.M. i-a propus lui T.R. sa mearga în scara blocului unde locuia A.A., sa-l astepte si sa-l sperie. L-au asteptat în scara blocului pâna în jurul orelor 2330 si când A.A. a iesit din lift, au reusit sa-l sperie, dupa care inculpatul P.A.M. l-a întrebat când îi da datoria. A.A. i-a raspuns ca în acel moment nu are nici un ban. Inculpatul P.A.M. i-a spus ca vrea sa bea o sticla de vin, iar victima A.A. le-a propus sa bea împreuna vinul în locuinta sa, pentru ca este singur.

Inculpatii P.A.M. si T.R. au cumparat 2 sticle de vin alb „Premiat" de 3/4, o sticla de Coca-cola si un pachet de tigari Marlboro dupa care s-au întors si s-au întâlnit cu A.A. în fata blocului în care acesta locuia si au urcat împreuna în apartamentul victimei.

Cei trei au stat aproximativ 20 min. în bucatarie, inculpatii au desfacut o sticla de vin, victima a deschis calculatorul dând drumul la muzica, cei trei au jucat poker si apoi inculpatul P.A.M. le-a propus sa se mute în sufragerie.

Aici, inculpatul T.R. si victima A.A. au jucat un joc pe calculator, A.A. câstigând de fiecare, dupa care inculpatul T.R. a renuntat sa mai joace. Dupa acest moment, victima A.A. a intrat pe „messenger" si a jucat biliard cu martora I.C. pâna în jurul orelor 200-230, timp în care inculpatii ascultau muzica si consumau bauturi alcoolice. Când victima A.A. si-a întrerupt discutiile pe „messenger”, i-a propus inculpatului P.A.M. sa joace un alt joc si de fiecare data a reusit sa-l învinga pe inculpat, victima folosind un ton ironic la adresa acestuia, ceea ce l-a enervat pe inculpat.

La finalul unei partide de joc, inculpatul P.A.M. s-a deplasat la baie, timp în care victima împreuna cu inculpatul T.R. au schimbat jocul întorcându-se la „NFS”.

În momentul în care inculpatul P.A.M. s-a întors de la baie, victima era asezata pe scaun cu spatele la inculpat, iar inculpatul T.R. se afla în dreapta victimei, la masa pe care se afla tastatura de calculator. Pentru ca victima îl ironizase în timpul jocului, inculpatul P.A.M. a luat o vaza din lemn din spatele acesteia si din lateral dreapta a lovit-o puternic în cap, de doua ori, astfel ca a doborât-o de pe scaunul pe care se afla, iar o bucata din vaza de lemn s-a desprins.

În cadere, victima A.A. a lovit cu capul carcasa de metal a calculatorului, îndoind-o, moment în care inculpatul P.A.M. a tras victima dintre scaun si un fotoliu, pentru a-si crea spatiu si a început sa o loveasca puternic cu piciorul în coaste. Inculpatul T.R. s-a ridicat de la masa si a început si el sa loveasca victima cu pumnul în piept, cerându-i sa taca pentru ca aceasta începuse sa tipe.

În timp ce victima a fost imobilizata de inculpatul T.R., inculpatul P.A.M. M.A. a luat dintr-o alta camera un halat de baie, l-a aruncat inculpatului T.R., care la rândul sau l-a pus victimei pe fata, iar inculpatul P.A.M. a legat victima la mâini cu ajutorul cordonului de la halatul de baie.

Întrucât victima încerca sa opuna rezistenta, inculpatul T.R. a continuat sa îi aplice mai multe lovituri în zona toracelui, dupa care a tras-o sub tocul usii dintre sufragerie si holul de intrare în apartament, cu fata în jos.

Inculpatul P.A.M. a gasit în sufragerie un sort de bucatarie din pânza, de culoare portocalie, a taiat cu un cutit un snur si în timp ce victima era imobilizata de inculpatul T.R., celalalt inculpat a legat-o de picioare.

În aceste conditii, în care victima era imobilizata, cei doi inculpati îi aplicau în continuare multiple lovituri cu intensitate în zona toracica si cranio-faciala.

Vazând pe canapeaua din sufragerie o perna, inculpatul T.R. i-a pus-o victimei pe fata încercând sa o sufoce, timp în care inculpatul P.A.M. o imobiliza.

În timp ce opunea rezistenta, victima a ajuns cu fata în jos si inculpatul P.A.M. i-a fixat fata în perna, în încercarea de a o sufoca, iar inculpatul T.R. a luat un cablu de alimentare de la calculator, l-a înfasurat în jurul gâtului si pe la spate a încercat sa sugrume victima, sprijinindu-se cu genunchiul pe spatele acesteia. La un moment dat, cablul de alimentare s-a rupt, victima intrând în stare de inconstienta.

Pentru ca victima devenise inconstienta, inculpatului P.A.M. i-a venit ideea de a cauta prin casa lucruri de valoare ce puteau fi sustrase, idee ce a fost sustinuta si de celalalt inculpat. Aducându-si aminte ca în timpul vizitelor anterioare observase în baia de serviciu mânusi chirurgicale, pentru a-si ascunde urmele, fiecare inculpat a luat câte o pereche de mânusi, le-au pus pe mâini si au început sa caute în camere, în fiecare sertar si dulap bunuri de valoare sau sume de bani.

În timp ce acestia rascoleau casa, de teama ca sunetele, gemetele agonice ale victimei sa nu fie percepute de eventualii martori, cei doi inculpati au lovit-o din nou, cu intensitate în zona toracica si cranio-faciala, iar loviturile aplicate la nivelul cranian au determinat victima sa vomite, sindrom specific traumatismului cranio-cerebral si abdominal.

Dupa ce inculpatii au scotocit toata locuinta, au desfacut componentele calculatorului cu ajutorul unor surubelnite, lasând doar carcasa unitatii centrale.

La un moment dat, inculpatul P.A.M. s-a dus la bucatarie si a preparat doua cafele, a revenit în sufragerie si împreuna cu inculpatul T.R. au convenit în mod expres sa nu lase victima în viata.

Dupa ce au terminat de baut cafeaua, au introdus într-un rucsac de culoare portocalie piesele de calculator care erau înfasurate în cârpe, un joc CD, un parfum barbatesc si un pachet de cafea, iar inculpatul T.R. a luat din sufragerie telefonul mobil al victimei marca Motorola V 360, încarcatorul si o memorie RAM. Într-o punga de plastic au pus tastatura calculatorului, vaza ce fusese folosita la lovirea victimei, un castron din care consumasera floricele de porumb, cartile de joc, cele doua sticle de vin, sticla de coca-cola, toate chistoacele de tigari si sortul de culoare portocalie din care inculpatul P.A.M. taiase snurul cu care legase la picioare victima. Toate obiectele au fost strânse cu scopul de a nu lasa urme. În acelasi scop, inculpatul P.A.M. a strâns din sufragerie toate obiectele din sticla si portelan, pe care le-a spalat în bucatarie, asezându-le în uscatorul de vase.

Înainte de a parasi locuinta, inculpatul T.R. a luat un alt cablu de alimentare, l-a înfasurat în jurul gâtului victimei, sprijinindu-se cu genunchiul de spatele acesteia si a sugrumat-o pâna când a avut certitudinea decesului.

Pentru ca se facuse dimineata, dupa ce s-au asigurat ca victima nu este în viata, cei doi inculpati au luat rucsacul în care se aflau bunurile sustrase si punga de plastic si au parasit locuinta, închizând usa fara sa o asigure.

Victima a fost descoperita a doua zi de sora sa, numita A.A.E., în jurul orelor 1130.

Potrivit raportului de constatare medico-legala „Moartea numitului A.A., de 20 ani, a fost violenta. Ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, consecutive unei asfixii mecanice prin mecanism mixt: comprimarea regiunii cervicale cu un lat (strangulare) si obstruarea orificiilor oro-nazale cu mâna sau cu un alt corp/obiect moale sau semidur (sufocare), în legatura de cauzalitate directa neconditionata cu decesul. La autopsie s-au mai constatat leziuni traumatice cranio-meningo-cerebrale, care s-au putut produce atât prin lovire repetata cu corpuri dure, cât si prin lovire cu si de corpuri dure (lovire activa urmata de caderea victimei în impact cranian). Leziunile cranio-meningo-cerebrale, prin gravitatea lor, aveau potential tanato-generator, putând duce la decesul victimei prin ele însele, chiar în lipsa sindromului asfixie. Sângele recoltat de la cadavru apartine grupei 0 si nu contine alcool etilic sau substante toxice curente. Moartea victimei dateaza din 02.10.2007".

Instanta a constatat ca faptele inculpatilor întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de omor deosebit de grav si tâlharie, prev. de art. 174 - art. 176 lit. a, d C. pen. si art. 211 alin. 2 lit. b si alin. 21 lit. a, c C. pen.

În ceea ce priveste individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevazute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevazute în partea speciala a codului penal, pericolul social foarte ridicat al faptei, dedus din împrejurarile si modalitatea în care au actionat inculpatii ca si din urmarile produse, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, datele care circumstantiaza persoana inculpatilor (care nu sunt la primul conflict cu legea penala, dar au recunoscut faptele).

S-a retinut ca, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiza medico-legala psihiatrica, inculpatii P.A.M. si T.R. prezinta diagnosticul „tulburare de personalitate de tip antisocial", pastreaza capacitatile psihice de apreciere critica a continutului si consecintelor faptelor lor si au discernamântul pastrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetati.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, partile civile si inculpatii.

Parchetul si partile civile au solicitat aplicarea pedepsei detentiunii pe viata, iar inculpatii au solicitat reducerea cuantumului pedepselor la jumatatea maximului special.

Curtea apreciaza ca nefondate criticile referitoare la individualizarea pedepsei.

Incontestabil, gravitatea faptelor comise de inculpati este deosebita. Fiind invitati în casa victimei, acestia au lovit-o în mod spontan, hotarând apoi sa suprime viata tânarului de numai 20 de ani, pe care îl cunosteau dinainte, luând de asemenea hotarârea de a sustrage bunuri din locuinta, exercitând într-o durata îndelungata de timp (circa 3-4 ore) violente intense asupra victimei, pe care au ucis-o prin strangulare si axfisiere.

Din perspectiva unei conceptii retributive, inculpatilor ar trebui sa li se aplice acelasi tratament, cu consecinta si în ceea ce-i priveste, a afectarii dreptului fundamental la viata. O asemenea sanctiune ar putea fi considerata ca cea mai eficienta si din perspectiva preventiei generale, ca una din functiile sanctiunii penale.

Principiul „moarte pentru moarte” nu mai este însa actual, caci în societatile civilizate pedeapsa cu moartea a fost abolita, nu doar din considerente de ordin juridic, ci si de ordin etic, filozofic si religios, iar sanctiunile penale au dobândit alaturi de componenta represiva si valente corective.

Aceasta conceptie a fost adoptata si în dreptul penal român, caci art. 52 C. pen., care reglementeaza pedeapsa si scopul ei, prevede : „(1) Pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare al condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savârsirii de noi infractiuni. (2) Prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa înjoseasca persoana condamnatului”.

Din aceasta perspectiva, în opinia instantei de apel, în cazul de fata, cea mai adecvata pedeapsa este cea a închisorii - în cuantumul maxim prevazut de lege - si nu pedeapsa detentiunii pe viata, principalele argumente fiind vârsta inculpatilor si posibilitatea de reeducare a acestora.

 Desigur, pentru a fi eficienta, pedeapsa trebuie adaptata gravitatii faptei si personalitatii faptuitorului.

S-a stabilit ca faptele inculpatilor sunt de o gravitate extrema, necesitând o reactie pe masura.

Cât priveste persoana inculpatilor, este adevarat ca acestia au avut o atitudine oscilanta în cursul procesului penal: initial inculpatul P.A.M. nu a recunoscut comiterea faptelor, iar declaratiile ulterioare de recunoastere contin elemente contradictorii sau care au fost infirmate prin celelalte probe administrate (cum este motivatia savârsirii faptelor prin existenta unui sentiment de gelozie manifestat de inculpatul T.R. fata de prietena sa, care anterior fusese prietena victimei A.A.). De asemenea, se constata ca în prima declaratie, inc. T.R. a încercat sa acrediteze ideea ca inculpatul P.A.M. a avut o contributie covârsitoare la savârsirea faptelor, T.R. încercând astfel sa atenueze propria raspundere penala.

Trebuie însa precizat ca, desi oscilanta, atitudinea inculpatilor prezinta o evolutie pozitiva în cursul procesului penal, caci în cele din urma, inculpatii au descris modalitatea în care au actionat si au recunoscut inclusiv faptul ca, împreuna, au luat hotarârea de a ucide victima.

În conditiile în care faptele au fost comise în lipsa unor martori oculari, declaratiile inculpatilor, dar si memoriul depus de inculpatul T.R. în fata instantei de apel (desi a invocat dreptul la tacere), au contribuit la aflarea adevarului în cauza si evidentiaza o îmbunatatire a atitudinii pe care inculpatii au manifestat-o fata de faptele comise, de situatia victimei si a familiei acesteia.

Este, de asemenea, adevarat ca inculpatul T.R. este cunoscut cu antecedente penale, însa condamnarile anterioare au fost aplicate pentru infractiuni comise în timpul minoritatii, de o gravitate mult mai redusa decât cele din prezenta cauza (furt calificat).

Cât priveste sanctiunea administrativa aplicata anterior inculpatului P.A.M., aceasta nu are valoarea unui antecedent penal, însa constituie un element de caracterizare a inculpatului, retinându-se sub acest aspect ca fapta pentru care a fost cercetat a fost de o gravitate redusa, motiv pentru care, desi corespundea elementelor constitutive ale infractiunii de furt calificat, s-a considerat ca nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

De asemenea, referitor la persoana inculpatilor, trebuie retinut ca potrivit rapoartelor de expertiza medico-legala psihiatrica, ambii inculpati prezinta o tulburare de personalitate de tip antisocial.

Referatele de evaluare nu au concluzii pozitive în ceea ce-i priveste pe inculpati, evidentiind pentru inculpatul P.A.M.  faptul ca în pofida aspectelor ce pot influenta pozitiv conduita acestuia (lipsa antecedentelor penale personale si la nivelul familiei, sustinerea de care se bucura din partea familiei, existenta unui model pro-social sub aspectul valorizarii pozitive a mijloacelor legale de obtinere a veniturilor), factorii negativi, desi numeric inferiori, prevaleaza prin importanta origine si complexitatea impusa de demersurile necesare pentru modificarea lor. Se apreciaza ca se impune dezvoltarea resurselor personale, în prezent limitate, printr-o interventie de specialitate pentru formarea si dezvoltarea capacitatii de empatie în raport cu situatia victimei si a familiei acesteia, constientizarea propriilor actiunii si gravitatii infractiunilor pentru care este judecat si exersarea asumarii responsabilitatii pentru propriile fapte. Formarea, exersarea si consolidarea acestor resurse personale, trebuie sa vizeze în egala masura si formarea unor perceptii corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor si manifestarilor de frustrare generata de mentinerea sa în mediul carceral, astfel ca, alaturi de resursele familiare de care inculpatul beneficiaza, sa se poata constitui ulterior în agenti facilitatori ai reintegrarii sociale.

În ceea ce-l priveste pe inculpatul T.R., în referatul de evaluare se mentioneaza ca acesta a experimentat mai multe modalitati de a intra în conflict cu legea penala, însa cel mai puternic conflict ca intensitate a fost acela cu regulile stricte impuse de parintii sai, care au încercat de-a lungul timpului sa-l controleze în tot ceea ce face. Reactia fireasca la controlul excesiv a fost încalcarea regulilor si evadarea. Pentru a putea vorbi în termen reali de perspective de reintegrare, trebuie sa se produca o constientizare a faptei, depasirea blocajului emotional, si dezvoltarea capacitatii de empatie fata de victima. Toate aceste aspecte necesita o interventie de lunga durata si necesitate, centrata pe constientizarea motivelor care au determinat infractiunea, constientizarea legaturii de cauzalitate dintre comportamentul parintilor si cel însusit de inculpat, controlul furiei si identificarea unor noi modalitati de abordare a situatiilor conflictuale. Gestionate corespunzator, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul T.R. s-ar putea baza dupa liberare, pe lânga resursele externe reprezentate de sprijinul acordat de familia sa.

Reiese, asadar, ca desi stabilesc o prevalenta a factorilor negativi, referatele de evaluare nu neaga posibilitatile de reeducare ale celor doi inculpati, perspectiva reintegrarii sociale fiind sustinuta de vârsta tânara a acestora, dar si de suportul familiei, existent în ambele cazuri.

Referitor la perioada îndelungata de timp necesara pentru dezvoltarea personala a inculpatilor, se constata cu privire la durata perioadei de încarcerare (asa cum a observat si aparatorul partilor civile) ca, în mod paradoxal, perioada pe care inculpatii trebuie sa o execute efectiv pentru a putea fi liberati conditionati este, în cazul închisorii de 30 de ani, cel putin egala sau chiar mai mare decât cea pe care trebuie sa o execute efectiv în cazul aplicarii detentiunii pe viata. Astfel, conform art. 59 alin. 1 si 2 C. pen., în cazul pedepsei închisorii ar trebui sa execute efectiv 22 de ani si 6 luni, nu mai putin de 20 de ani - în situatia în care ar câstiga prin munca o anumita perioada, pe când conform art. 551 alin. 1 C. pen., în cazul detentiunii pe viata, inculpatii ar putea fi liberati conditionat dupa executarea a 20 de ani de detentiune.

Desigur, gravitatea deosebita a infractiunilor, contributia fiecarui inculpat la comiterea faptelor, existenta antecedentelor penale în ceea ce-l priveste pe inculpatul T.R., ca si trasaturile de personalitate ale inculpatilor, astfel cum au fost relatate de martorii audiati în cauza si evidentiate de rapoartele de evaluare psihosociala, de rapoartele de expertiza medico-legala psihiatrica si de înscrisurile depuse la dosar, justifica stabilirea pedepselor în cuantum egal cu maximul prevazut de lege, precum si aplicarea sporului maxim de pedeapsa, cu consecinta stabilirii unei pedepse rezultante egala cu maximul general al pedepsei închisorii, neexistând temeiuri de reducere a pedepselor, în cazul ambilor inculpati.

Pe cale de consecinta, în temeiul art. 379 alin. 1 C. pr. pen. Curtea a respins apelurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare