Contestaţie în anulare, întemeiată pe art. 318 Cod procedură civilă. Distincţia dintre greşeală materială, aşa cum este prevăzută de text şi greşeală de judecată, ce nu cade sub incidenţa reglementării menţionate.

Decizie 592 din 19.04.2010


4.Contestatie în anulare, întemeiata pe art. 318 Cod procedura civila. Distinctia dintre greseala materiala, asa cum este prevazuta de text si greseala de judecata, ce nu cade sub incidenta reglementarii mentionate.

-Art. 318 Cod procedura civila.

Prin contestatia înregistrata sub nr. 11.276/2/2009 la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, contestatoarea NE a solicitat anularea deciziei civile nr. 1473 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, la 16.11.2009, invocând în drept art. 317, 318, 319, 320 din Codul de procedura civila.

În motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca eredele lui PN, prin declaratia din data de 17.02.2008, si-a exprimat acordul în ceea ce priveste dreptul sau de a locui în imobilul partea sa de mostenire. Astfel, admiterea evacuarii contestatoarei nu înseamna decât încalcarea unui drept de proprietate în contra vointei exprimate a unui comostenitor, si pe cale de consecinta se impune promovarea unei actiuni de iesire din indiviziune, conform art. 673 din Codul de procedura civila, pentru ca însusi dreptul de proprietate sa fie individualizat si granituit conform legii.

Prin precizarile depuse la 9.02.2010 si 16.04.2010, contestatoarea a aratat ca decizia atacata încalca prevederile art. 304 din Codul de procedura civila iar actiunea a fost formulata în mod netemeinic de catre reclamanti întrucât nu au fost chemate în judecata toate partile ce atesta un drept de proprietate pentru a reglementa raporturile juridice cu acestea.

Prin contestatia înregistrata sub nr. 11.152/2/2009 la Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila, contestatoarea DP a solicitat anularea deciziei civile nr. 1473 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila la 16.11.2009, invocând în drept art. 317, 318, 319, 320 din Codul de procedura civila.

În motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca dreptul de a locui al lui NE în imobilul in litigiu, este conferit prin contractul de promisiune bilaterala de vânzare – cumparare din 20.12.2005 si a actul aditional, Contestatoarea a considerat ca, prin admiterea actiunii în evacuare, ar fi încalcat un drept conferit de o clauza contractuala de habitatiune viagera.

Analizând contestatiile în anulare formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a retinut ca:

Prin decizia civila nr. 1473/16.11.2009, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentii – pârâti DP si NE împotriva deciziei civile nr. 301A/26.02.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila,.

În motivarea deciziei contestate, s-a retinut ca toate criticile formulate de catre pârâte tind sa puna în discutie puterea lucrului judecat de care se bucura hotarârile judecatoresti pronuntate în litigiile purtate între parti si cu care reclamantii fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din care se solicita evacuarea pârâtelor. Pârâta  dar si fiica sa  nu detin nici un fel de titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, aspect recunoscut chiar de catre recurenta NE prin motivele de recurs.

Curtea constata ca, în motivarea contestatiilor în anulare, contestatoarele au invocat dispozitiile art. 317 din Codul de procedura civila, conform carora hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare când procedura de chemare a partii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerintele legii sau atunci când hotarârea a fost data de judecatori cu încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

În dezvoltarea motivelor de contestatie în anulare, contestatoarele nu au invocat nelegalitatea procedurii de citare sau încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta. În aceasta situatie Curtea constata ca nu pot fi retinute motivele de contestatie în anulare prevazute de art. 317 din Codul de procedura civila.

În ceea ce priveste motivele de contestatie prevazute de art. 318 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca, potrivit acestui articol, hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Dispozitia legala mentionata se refera la greseli materiale evidente, în legatura cu aspectele formale ale judecatii în recurs, pe calea contestatiei în anulare neputând fi remediate greseli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozitii legale. De asemenea, Curtea constata ca instanta de recurs a cercetat motivele invocate de contestatoare în cadrul recursului, aratând, astfel cum s-a mentionat mai sus, motivele pentru care a retinut existenta dreptului de proprietate al reclamantilor asupra imobilului si lipsa unui drept de proprietate sau de folosinta al pârâtelor care sa le permita locuirea în imobil. Curtea s-a pronuntat, în cadrul recursului, si cu privire la componenta imobilului în litigiu, elementele de fapt expuse în contestatiile în anulare fiind analizate de instante. În acest context, o cercetare la fata locului reprezinta o proba inutila în solutionarea contestatiei în anulare, având în vedere ca situatia de fapt retinuta de instante nu poate fi schimbata pe calea contestatiei în anulare.

Eventualele greseli în aprecierea probelor sau în aplicarea prevederilor legale, datorita carora în mod gresit ar fi fost admisa actiunea în evacuare a contestatoarelor, reprezinta greseli de fond care nu pot fi valorificate pe calea contestatiei în anulare. În caz contrar, ar fi încalcat unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului si anume principiul securitatii raporturilor juridice, care înseamna, între altele, ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata. Astfel, înlaturarea efectelor unei proceduri judiciare finalizate print-o hotarâre judecatoreasca irevocabila, intrata în puterea lucrului judecat, pentru motive avute în vedere la solutionarea recursului, ar conduce la încalcarea principiului securitatii raporturilor juridice, si, în consecinta, la încalcarea dreptului partilor la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR.  592 DIN 19.04.2010

Domenii speta