Constatare nevalabilitatea titlului statului asupra fondului de comert aferent unei farmacii si obligarea la plata contravalorii actualizate a acestui fond de comert.

Constatare nevalabilitatea titlului statului asupra fondului de comert aferent unei farmacii si obligarea la plata contravalorii actualizate a acestui fond de comert.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE  - DECIZIA CIVILA NR.102 A/17.02.2009)

Deliberând asupra cererilor de apel de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, la data de 07.02.2007, sub nr.1546/4/2007, reclamanta R.C. a chemat în judecata pe pârâtii M.S.P. si S.R. prin M.F.P., solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la unitatea întregului fond de comert aferent "Farmaciei Victoria si laborator (drogherie) Dr.C.G.", situata în B., C.V. nr.33, nationalizata în baza art.1 din Decretul nr.134/1949 si repunerea partilor în situatia anterioara, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca Farmacia "Victoria" a fost o unitate sanitara constituita din farmacie si laborator de drogherie (medicamente) sub care a functionat ca persoana fizica autorizata - comerciant farmacist - C.G., tatal reclamantei, care era înregistrat la Oficiul Registrului Comertului sub nr.6078/1932, conform Certificatului de Înmatriculare emis sub nr.8973/19.07.1932 de CCI Bucuresti.

La data preluarii abuzive, farmacia a functionat în imobilul situat în B., C.V. nr.33, ce fusese închiriat în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr.33292/16.09.1943 pentru Pravalia nr.3 din Blocul Frascati.

Totodata, reclamanta a aratat ca, în urma decesului tatalui sau, are calitatea de unica mostenitoare, si i-a fost eliberat procesul-verbal din 28.09.1945, înregistrat la Administratia Financiara Sector 1 Galben sub nr.514806/19.01.1946, privind constatarea masei succesorale si a mostenitorilor, în cuprinsul acestui proces-verbal farmacia fiind cuprinsa atât la capitolul 1- avere mobila, punctele 4 si 5 cu privire la mobilier si marfuri, cu o valoare de 3.797.125 lei, cât si la capitolul III - avere incorporala, vadul comercial si dreptul de farmacie, cu o valoare de 8.515.920 lei.

Prin Decretul nr.134/1949 privind nationalizarea unitatilor sanitare, farmacia a fost preluata de catre stat, devenind Farmacia de Stat nr.1, fara imobil întrucât farmacia functiona în calitate de chiriasa.

Reclamanta a mai aratat ca nu a fost niciodata despagubita si ca Statul Român nu a dobândit niciodata dreptul de proprietate asupra farmaciei, ci doar a intrat în posesia acesteia în mod ilegal si abuziv, posesia fiind exercitata prin intermediul unitatilor de stat si a autoritatilor publice de resort si ca, practic, statul a devenit proprietar de fapt, având detentia asupra unui bun care nu îi apartinea.

În drept, au fost invocate prevederile art.480 si  art.481 Cod civil, art.8 alin.2 si art.274 Cod procedura civila, precum si dispozitiile art.1 alin.4 din Decretul nr.134/1949.

La data de 4.04.2007, pârâtul S.R. prin M.F.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, având în vedere ca fondul de comert nu face parte din bunurile de interes national si ca din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca bunurile au fost preluate de catre o comisie din M.S.. 

De asemenea, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, fata de faptul ca cererea de chemare în judecata formulata de catre reclamanta este o actiune în revendicare, întemeiata pe dispozitiile art.480 Cod civil or, situatia juridica a imobilului revendicat este reglementata de Legea nr.10/2001, care instituie o procedura administrativa prealabila si obligatorie pentru restituirea în natura sau acordarea de masuri reparatorii în echivalent.

La data de 25.04.2007, a depus la dosar întâmpinare si pârâtul Ministerul Sanatatii, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile art.111 Cod procedura civila, motivat de faptul ca actiunea formulata de reclamanta este o actiune în constatare, iar din cuprinsul sau nu rezulta ca se solicita existenta sau inexistenta unui drept, ci nevalabilitatea titlului statului cu privire la existenta fondului de comert.

De asemenea, a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, întrucât M.S. nu a fost emitentul actului normativ mentionat, astfel ca aceasta institutie nu poate fi considerata raspunzatoare pentru aplicarea unui act normativ al carui emitent nu este.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiata, având în vedere ca reclamanta detinea în proprietate doar fondul de comert, nu si spatiul în care îsi desfasura farmacia activitatea or, repunerea în situatia anterioara, în cazul constatarii nevalabilitatii titlului statului, este lipsita de obiect, având în vedere ca întregul fond de comert îl constituie produsele farmaceutice care nu mai pot fi reconstituite, prin simplul fapt al treceri timpului, produsele având valabilitate determinata în timp.

Cu privire la nevalabilitatea titlului statului, pârâtul a apreciat cererea reclamantei neîntemeiata, având în vedere ca actul în cauza a fost emis cu respectarea prevederilor legale existente la data emiterii acestuia.

La termenul de judecata din 24.01.2008, în urma efectuarii raportului de expertiza privind evaluarea fondului de comert, reclamanta si-a precizat actiunea, invocând dispozitiile art.132 alin.2 pct.2 si 3 Cod procedura civila, în sensul ca solicita constatarea nevalabilitatii titlului statului cu privire la unitatea întregul fond de comert aferent "Farmaciei Victoria si laborator (drogherie) Dr. C.G.", situata în B., C.V. nr. 33, nationalizata în baza art.1 din Decretul nr.134/1949, precum si sa se dispuna repunerea partilor în situatia anterioara preluarii abuzive prin obligarea S.R. la plata sumei de 1.542.462 lei, reprezentând valoarea actualizata a fondului de comert - bunuri corporale si incorporale).

La termenul din 19.02.2008, pârâtul M.S.P. a depus întâmpinare, prin care a invocat exceptia netimbrarii actiunii si exceptia tardivitatii formularii cererii precizatoare.

Prin sentinta civila nr.1060/21.02.2008, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta în favoarea Tribunalului Bucuresti.

Cauza a fost înregistrata la data de 16.04.2008, pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, sub nr.14659/3/2008.

Prin sentinta civila nr.984/27.05.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins, ca neîntemeiate, exceptiile inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata, lipsa calitate procesuala pasiva a pârâtului M.S.P. si a lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului S.R. prin M.F.P., cu referire la capatul de cerere prin care s-a solicitat repunerea în situatia anterioara prin obligarea la plata contravalorii actualizate a fondului de comert.

Tribunalul Bucuresti a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului S.R. reprezentat prin M.F.P. cu referire la primul capat de cerere prin care s-a solicitat constatarea nevalabilitatii titlului statului cu privire la fondul de comert aferent "Farmaciei Victoria si laboratorului Dr. C.G".

În consecinta, acest capat de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P., a fost respins ca fiind introdus împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Tribunalul Bucuresti a admis cererea de chemare în judecata, astfel cum a fost precizata, a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra fondului de comert aferent "Farmaciei Victoria si laboratorului (drogheriei) Dr.C.G.", astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza efectuat de expert Piroi Marioara si l-a obligat pe pârâtul S.R. reprezentat prin M.F.P. la plata contravalorii actualizate a acestui fond de comert în suma de 1.542.642 lei si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 19.217 lei.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul Bucuresti a retinut ca domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 îl constituie, potrivit chiar dispozitiilor art.1, regimul imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; or, obiectul litigiului de fata îl constituie nu un imobil, ci un fond de comert. Ca atare, reclamanta nu este tinuta sa respecte procedura Legii nr.10/2001, ci poate invoca dispozitiile de drept comun pentru apararea dreptului sau de proprietate.

De asemenea, actiunea în constatarea nevalabilitatii titlului statului, ca orice actiune care tinde la constatarea nulitatii unui act juridic, nu este o actiune în constatare, ci una în realizare, astfel ca nu este supusa conditiei impuse de art.111 Cod procedura civila.

În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, s-a constatat, sub un prim aspect, ca ulterior precizarii actiunii, cel de-al doilea capat de cerere este formulat doar în contradictoriu cu pârâtul M.F.P..

Potrivit art.109 Cod procedura civila, oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie sa faca o cerere la instanta competenta. Calitatea procesuala pasiva presupune deci existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel care despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecatii.

Aplicând aceasta regula de drept în cazul unei cereri prin care se solicita sa se constate nevalabilitatea/nulitatea unui act juridic care a operat un transfer al dreptului de proprietate, calitatea procesuala pasiva apartine persoanei în al carei patrimoniu a intrat bunul respectiv. Singurul act în acest sens, necombatut prin alte mijloace de proba, este procesul verbal nr. 1 încheiat la data de 11.04.1949, cu ocazia preluarii Farmaciei "Victoria", din care rezulta ca bunul a intrat în patrimoniul Ministerului Sanatatii.

În consecinta, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sanatatii si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului S.R., prin M.F.P..

A mai retinut prima instanta ca obligatia de despagubire a proprietarului revine însa Statului, prin M.F.P., întrucât acesta este autorul faptei ilicite care a cauzat un prejudiciu în patrimoniul acestuia, si anume masura nationalizarii în conditiile în care a fost luata; prin urmare, tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe cel de-al doilea capat de cerere, ca neîntemeiata.

Pe fondul cauzei, s-a constatat ca autorul reclamantei, G.C. si apoi reclamanta, au fost proprietarii fondului de comert aferent Farmaciei "Victoria". Acest aspect este demonstrat atât de procesul-verbal încheiat la data de 11.04.1949, cu ocazia preluarii bunului, cât si de procesul-verbal încheiat la data de 28.09.1945, de reprezentantul M.F., prin care s-a stabilit impozitul succesoral asupra averii ramase de pe urma defunctului G.C..

Farmacia "Victoria" a fost preluata în baza Decretului nr.134/1949, privind nationalizarea unitatilor sanitare, ale carui prevederi contraveneau Constitutiei din 1948, art.8, 10 si 16, potrivit carora proprietatea particulara se bucura de o protectie speciala, cetatenii Republicii Populare Romane erau egali în fata legii, iar exproprierile pentru cauza de utilitate publica se faceau pe baza unei legi si cu o dreapta si prealabila despagubire stabilita prin justitie. Totodata, prevederile Decretului nr.134/1949 contraveneau dispozitiilor legale în vigoare la acea data, respectiv art.481 Cod civil, potrivit caruia "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire", precum si dispozitiilor tratatelor internationale la care România era parte privitoare la proprietate, si anume Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Prin urmare, titlul statului asupra fondului de comert aferent "Farmaciei Victoria" nu este valabil, iar bunul nu a iesit niciodata din patrimoniul reclamantei, astfel ca aceasta îsi pastreaza calitatea de proprietar avuta la momentul preluarii.

Apararea dreptului de proprietate se realizeaza în principiu prin actiunea în revendicare, care este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului. Una dintre regulile care caracterizeaza regimul juridic al actiunii în revendicare este aceea ca, daca bunul nu mai poate fi restituit în natura, situatia care se regaseste si în cauza de fata, pârâtul este obligat sa-i plateasca reclamantului un echivalent banesc.

Fata de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod procedura civila, Tribunalul a admis actiunea precizata, a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra fondului de comert aferent Farmaciei "Victoria si laborator (drogherie) Dr. C.G.", astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza efectuat în cauza de expert Piroi Marioara si l-a obligat pe pârâtul S.R., prin M.F.P. sa plateasca reclamantei suma de 1.542.462 lei, reprezentând valoarea actualizata conform expertizei în functie de rata inflatiei a acestui fond de comert, ce a fost evaluat la data preluarii; în temeiul art.274 Cod procedura civila, Tribunalul a obligat pârâtul S.R., prin M.F.P. sa plateasca reclamantei suma de 19.217 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu expert si onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel, în termenul prevazut de art.284 alin.1 Cod procedura civila, apelantii-pârâti S.R., prin M.F.P. si M.S.P..

Apelantul-pârât S.R. prin M.E.F. a aratat, în dezvoltarea motivelor de apel, ca sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.

Printr-o prima critica s-a aratat ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei de netimbrare a cererii de chemare în judecata si asupra exceptiei tardivitatii formularii cererii precizatoare invocata de pârâtul M.S.P., prin întâmpinare depusa la data de 19.02.2008.

Apelantul-pârât S.R. - prin M.E.F. a aratat ca, potrivit dispozitiilor art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, actiunile si cererile introduse la instantele de judecata sunt supuse timbrarii, în mod diferentiat, dupa cum obiectul lor este sau nu evaluabil în bani, cu exceptiile prevazute de lege.

Or, obiectul prezentei cereri fiind evaluabil în bani, neintrând în categoriile de actiuni exceptate prin lege de la plata taxelor judiciare de timbru, reclamanta este tinuta sa satisfaca obligatia legala a timbrarii cererii, conform dispozitiilor art.1 si 2 din legea mai sus-mentionata; în speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, deoarece acesta se refera la cererile introduse de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, or, obiectul litigiului de fata îl constituie nu un imobil, ci un fond de comert, astfel cum retine si instanta de fond în considerentele hotarârii atacate.

Fata de cele invocate, solicita admiterea apelul astfel cum a fost formulat, schimbarea sentintei civile atacate, în sensul admiterii exceptiei netimbrarii capatului doi de cerere si anularii acestuia, ca netimbrat.

Prin cel de-al doilea motiv de apel a fost invocata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pe capatul doi de cerere, având în vedere urmatoarele motive:

Potrivit dispozitiilor art.1 alin.1 si art.3 din Decretul nr.167/1958 "Dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescriptie este de trei ani."

Prin actiunea dedusa judecatii, se solicita contravaloarea fondului de comert compus din bunuri corporale si incorporale; prin urmare, aceasta actiune având un obiect patrimonial trebuia sa fie formulata cu respectarea termenului de prescriptie de trei ani.

Apelantul-pârât S.R. reprezentat prin M.E.F. apreciaza ca acest termen a început sa curga de la data preluarii acestuia, si anume în anul 1949.

S-a aratat ca, în conditiile în care reclamanta s-a considerat în imposibilitate de a respecta termenul imperativ de prescriptie din cauza regimului precedent, aceasta trebuia sa introduca actiunea în termen de trei ani de la momentul înlaturarii acestui regim, care este de notorietate ca fiind decembrie 1989.

În considerarea acestor argumente, solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea sentintei civile atacate, în sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si respingerii capatului doi de cerere, ca fiind prescris.

Prin cel de-al treilea motiv de apel, apelantul-pârât S.R., prin M.E.F. a aratat ca, în mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.R., prin M.E.F. pe cel de-al doilea capat de cerere.

Apreciaza ca prin solutia de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, pentru considerentul ca este autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii având în vedere dispozitiile art.998-999 Cod civil, raportate la art.35 si art.37 din Decretul nr.31/1954, precum si la art.25 alin.2 din acelasi act normativ.

Opineaza în sensul ca, prin aceasta cerere trebuia chemata în judecata persoana care a comis fapta ilicita în sensul art. 998-999 Cod civil, si anume M.S.P., deoarece, chiar daca, potrivit dispozitiilor art.25 alin.2, "Statul participa în astfel de raporturi prin Ministerul Economiei si Finantelor, afara de cazurile în care legea stabileste anume alte organe în acest scop", instanta trebuia sa aiba în vedere limitele în care se face aplicarea acestui text de lege.

Aceste limite apreciaza ca sunt stabilite de dispozitiile art.35 din Decretului nr.31/1954, conform carora: "Persoana juridica îsi exercita drepturile si îsi îndeplineste obligatiile prin organele sale.

Actele juridice facute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însasi.

Faptele ilicite savârsite de organele sale obliga însasi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor.

Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savârsit, atât fata de persoana juridica, cât si fata de cel al treilea". Aceste dispozitii trebuie coroborate cu cele ale art.37 alin.1 din acelasi act normativ unde se dispune în mod expres ca "Statul nu raspunde pentru obligatiile organelor si celorlalte institutii de stat, ..., daca ele sunt persoane juridice. De asemenea, nici una dintre aceste persoane juridice nu raspunde pentru obligatiile statului."

Din interpretarea textelor de mai sus, reiese cu certitudine ca angajarea raspunderii pentru fapta proprie nu se poate face în persoana S.R. pentru fapte care apartineau institutiilor acestuia, si nu lui însusi.

Apreciaza ca, dreptul reclamantei la despagubire se naste în urma angajarii raspunderii pentru fapta proprie, care consta în preluarea bunurilor.

Or, aceste fapte sunt proprii institutiilor care au fost angajate în desfasurarea procesului, conform dispozitiilor art.35, pentru care, potrivit art.37 Statul nu raspunde, raspunderea acestora putând fi angajata în nume propriu, pentru faptele lor sau ale functionarilor lor, care sunt si faptele însesi ale acestor persoane juridice; în temeiul acestui text de lege, S.R. nu poate fi obligat la despagubiri pentru faptele institutiilor sale, si deci, în raportul juridic dedus judecatii, nu exista identitate între cel chemat sa raspunda si cel care detine calitatea de pârât în cauza.

Pe de alta parte, considera ca instanta a analizat gresit probatoriul cauzei si a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.R. prin M.E.F., având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, respectiv procesele-verbale de nationalizare, bunurile au fost preluate de o comisie formata din reprezentantii M.S..

A mai sustinut acest apelant-pârât ca instanta de fond retine în considerente, faptul ca a operat un transfer al dreptului de proprietate, calitatea procesuala pasiva având persoana în patrimoniul careia a intrat bunul respectiv, iar din procesul-verbal nr. 1 încheiat la data de 11.04.1949 cu ocazia preluarii Farmaciei "Victoria", rezulta ca bunul a intrat în patrimoniul M.S..

Mai mult decât atât, instanta de fond a retinut în considerente, faptul ca a operat un transfer al dreptului de proprietate, calitatea procesuala pasiva având persoana în patrimoniul careia a intrat bunul respectiv, iar din procesul-verbal nr.1 încheiat la data de 11.04.1949 cu ocazia preluarii Farmaciei "Victoria", rezulta ca bunul a intrat în patrimoniul M.S..

Considera ca instanta de fond se afla într-o vadita contradictie având în

vedere cele retinute în considerente (mentionate anterior) si solutia data de aceasta instanta, în sensul ca obliga S.R., prin M.E.F. la plata sumei de 1.542.462.

Prin cel de-al patrulea motiv de apel, s-a aratat ca obligarea S.R., prin M.E.F. la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 19.217 lei, este nelegala, întrucât M.E.F. nu a dat dovada de rea-credinta, nu se face vinovat de declansarea litigiului si, prin urmare, nu poate fi sanctionat procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecata; neaflându-se în culpa procesuala, acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.

Apelantul-pârât S.R. reprezentat prin M.E.F. a criticat sentinta cu referire la acordarea cheltuielilor de judecata si sub aspectul ca desi primul capat de cerere a fost admis în contradictoriu cu pârâtul M.S., acest pârât nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru motivele expuse prin motivele de apel trei si patru, acest apelant-pârât a solicitat admiterea apelului si anularea sentintei pronuntate de Tribunalul Bucuresti, în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive în cererea de obligare la plata contravalorii actualizate a fondului de comert si respingerea în consecinta a acestei cereri.

Cererea de apel a fost întemeiata în drept pe dispozitiile art.282 Cod procedura civila.

Conform dispozitiilor art.17 din Legea nr.146/1997, aceasta este scutita de plata taxei judiciare de timbru si, pe cale de consecinta, si de timbru judiciar.

Apelantul-pârât M.S.P. a aratat în dezvoltarea motivelor de apel ca în mod gresit prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive cu referire la cererea de constatare a nevalabilitatii titlului statului asupra fondului de comert aferent Farmaciei Victoria si laboratorului (drogheriei) Dr.C.G..

Astfel, în mod eronat Tribunalul Bucuresti a retinut ca M.S.P. are calitate procesuala fiind emitentul Decretului nr.134/1949 pentru nationalizarea unitatilor sanitare ca: farmaciile urbane resedinte si neresedinte de judet si centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente si laboratoare de analize medicale. Din analiza acestui Decret se observa însa ca potrivit art.1 al acestui act, unitatile sanitare nationalizate trec în proprietatea Statului ca bunuri comune ale întregului popor, libere de orice sarcini.

Prin urmare, beneficiarul aplicarii actului este Statul.

Instanta a admis, pe fond actiunea, considerând ca prevederile Decretului nr.134/1949 contraveneau dispozitiilor legale la acea data. Prevederile legale nu au fost însa încalcate. Astfel, se poate observa ca, potrivit art.11, 12 si 13 din acest act se acordau despagubiri, încât nu poate fi vorba de cedarea proprietatii fara dreapta si prealabila despagubire.

Astfel, potrivit art.11 "Statul va acorda despagubiri proprietarilor si actionarilor unitatilor sanitare nationalizate, conform art.11 din Legea nr.119/1948". Art.12 prevede "Despagubirile cuvenite proprietarilor se vor stabili de comisiuni functionând pe lânga Curti, formate din 3 magistrati numiti de Ministerul Justitiei.

Împotriva deciziunilor acestor comisiuni nu exista nici o cale de atac".

Potrivit art.13 "Din drepturile de despagubire se vor scadea datoriile unitatilor sanitare, prevazute în pasivul acestora, precum si cele izvorând din evaziuni fiscale, sau alte operatiuni contra legii, ca si pierderile provenite din reaua administratie a acestor unitati sanitare înainte de nationalizare".

Prin urmare, este gresita retinerea instantei cu privire la constatarea nulitatii actului normativ.

Apelantul-pârât M.S.P. nu a indicat temeiul de drept al cererii de apel; cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 4 lei, conform dispozitiilor art.13 si 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, achitata cu chitanta nr.13447421/1/09.01.2009, eliberata de CEC Bank S.A.; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Intimata-reclamanta R. C. nu a formulat întâmpinare la cererile de apel, dar prin concluziile puse cu prilejul dezbaterii motivelor de apel si prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea cererilor de apel.

În faza procesuala a apelului nu s-au administrat probe noi.

Analizând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, sustinerile partilor si dispozitiile legale incidente în speta, Curtea retine ca apelurile nu sunt fondate si urmeaza sa le respinga.

Cu referire la apelul formulat de apelantul-pârât S.R. reprezentat prin M.E.Fi.:

Potrivit înscrisurilor aflate la filele 137 si 140 în dosarul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, exceptiile de netimbrare a cererii de chemare în judecata si de tardivitate a cererii completatoare au fost invocate de pârâtul M.S.P..

Curtea retine ca prin înscrisul intitulat "Precizare", depus la fila 131 din dosarul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, reclamanta a efectuat precizari sub aspectul capatului de cerere privind repunerea partilor în situatia anterioara, în sensul ca a solicitat obligarea S.R., care, în acest proces, a fost reprezentat de M.E.F., la plata sumei de 1.542.462 RON, reprezentând valoarea reactualizata a fondului de comert.

Prin urmare, doar pârâtul S.R. prin M.E.F.  justifica interesul procesual de a se opune la modificarea cererii de chemare în judecata.

Întrucât nu s-a opus la primirea "precizarilor" formulate de reclamanta în fata primei instante, apelantul-pârât S.R. prin M.E.F. nu justifica interesul de a critica în apel împrejurarea ca prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la exceptiile invocate de o alta parte din proces cu care nu se afla în stare de coparticipare procesuala.

Sub aspectul achitarii taxei judiciare de timbru, datorate la judecata în prima instanta, Curtea retine ca potrivit dispozitiilor art.37 din Ordinul nr.760/C/22 aprilie 1999 al Ministerului Justitiei de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, "instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare sau cu rejudecarea cauzei în fond, constata ca, în faze procesuale anterioare, taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal ori nu s-a facut dovada acordarii unei scutiri sau înlesniri la plata, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu".

Curtea retine ca reclamanta a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru aferenta pretentiilor formulate conform chitantelor nr.9460732/1 si 5027708/1, eliberate de CEC Victoria, din care rezulta plata sumei de 18.692 lei si ca s-au aplicat timbru judiciar în valoare de 5 lei, astfel ca nu se impune dare în debit a intimatei-reclamante cu sume datorate în contul taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, primul motiv de apel formulat de apelantul-pârât S.R. reprezentat prin M.E.F. nu este fondat.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de apel prin care s-a invocat prescriptia dreptului material la actiune în ceea ce priveste cererea de acordare a contravalorii actualizate a fondului de comert, se retine ca este, de asemenea, nefondat.

Astfel, actiunea în restituire a unei universalitati de bunuri mobile preluata abuziv, este o actiune imprescriptibila extintiva, întrucât dispozitiile art.1909 Cod civil nu se aplica decât bunurilor individual determinate (nu si fondurilor de comert), iar titlul statului asupra fondului de comert aferent "Farmaciei Victoria si laboratorului (drogheriei) Dr. C.G." nu a fost valabil, ceea ce face ca preluarea imobilului sa fie asimilata ca efecte a posesiei de rea-credinta.

Desi potrivit art.1890 Cod civil, ca actiune reala, actiunea în revendicare este prescriptibila în termen de 30 de ani, astfel cum au statuat, în majoritate, literatura de specialitate si practica judiciara, actiunea în revendicare este imprescriptibila extinctiv în considerarea calitatii dreptului de proprietate de a fi perpetuu, indiferent daca bunul este mobil sau imobil (sub conditia de a nu fi incidente în speta dispozitiile art.1909 Cod civil).

Curtea mai retine ca principalul efect al actiunii în revendicare este restituirea lucrului, iar aceasta restituire se face, în principiu, în natura, iar daca restituirea în natura nu mai este posibila din motive care nu-i pot fi imputate intimatei-reclamante, obligatia de restituire va fi înlocuita printr-o obligatie de dezdaunare care urmeaza acelasi regim juridic sub aspectul prescriptiei extintive.

În ceea ce priveste al treilea motiv de apel, Curtea retine ca prima instanta a facut corecta aplicare în speta a dispozitiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 potrivit carora "Statul este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile în care legea stabileste anume alte organe în acest scop".

Nu sunt fondate criticile apelantului-pârât în sensul ca potrivit dispozitiilor art.35 si 37 din acelasi act normativ, fapta ilicita a fost savârsita de M.S.P., deoarece acesta a actionat ca reprezentant al Statului, conform dispozitiilor art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954 la momentul preluarii fondului de comert, având deci, un mandat în acest sens.

Obligatia de restituire revine S.R. prin M.E.F. întrucât bunurile au fost preluate în proprietatea statului.

Nu se poate aprecia ca M.S.P. a actionat în nume personal, ci a avut calitatea de reprezentant al Statului.

În ceea ce priveste criticile conform carora în speta s-a facut gresita aplicare a dispozitiilor art.998-999 Cod civil, Curtea retine ca temeiul de drept al cererii de chemare în judecata îl reprezinta dispozitiile art.480 si 481 Cod civil, iar prima instanta a admis actiunea în revendicare în temeiul acestor dispozitii legale, nepunându-se problema analizarii conditiilor raspunderii civile delictuale.

De asemenea, este nefondat si cel de-al patrulea motiv de apel deoarece prin sentinta apelata, intimatul-pârât S.R. prin M.E.F. a fost obligat la cheltuieli de judecata în suma de  19.217 lei, reprezentând 18.612 lei taxa de timbru aferenta cererii de acordare a contravalorii fondului de comert evaluat la 1.542.462 lei, 5 lei contravaloarea timbrului judiciar si 600 lei onorariul pentru efectuarea expertizei judiciare încuviintata în cauza.

Toate aceste cheltuieli de judecata au fost efectuate de intimata-reclamanta în legatura cu capatul de cerere care a fost admis în contradictoriu cu pârâtul S.R. reprezentat prin M.F.P., prin urmare, în mod corect, s-a facut aplicarea dispozitiilor art.274 alin.1 Cod procedura civila si s-a retinut culpa procesuala a acestui pârât.

Pârâtul M.S. putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate în legatura cu cererea de constatare a nevalabilitatii titlului Statului, respectiv 8 lei taxa de timbru si 0,3 timbru judiciar, însa singura în masura sa critice neacordarea acestor cheltuieli de judecata este intimata-reclamanta, care nu a formulat apel.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca apelul formulat de apelantul-pârât S.R. reprezentat prin M.E.F., este nefondat.

De asemenea, este nefondat si apelul formulat de apelantul-pârât M.S.P..

Curtea retine ca, asa cum s-a aratat deja, în speta sunt aplicabile dispozitiile art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954 în sensul ca M.S. a avut mandat de reprezentare a S.R. în legatura cu aplicarea Decretului nr.134/1949 privind nationalizarea unitatilor sanitare.

Împrejurarea ca bunurile au fost preluate în proprietatea S.R. a constituit si argumentul pentru care obligatia de restituire a fost stabilita în sarcina S.R..

În ceea ce priveste sustinerile acestui apelant-pârât în sensul ca preluarea s-a facut cu titlu deoarece Statul ar fi acordat despagubiri proprietatilor unitatilor sanitare nationalizate, Curtea retine ca apelantul avea obligatia de a produce dovezi în acest sens si nu a depus la dosar înscrisuri din care sa rezulte temeinicia sustinerilor sale.

Pentru toate aceste considerente în temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, Curtea va respinge cererile de apel, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare