Sentinta Civila

Sentinţă civilă 1110 din 22.02.2009


 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CORNETU

 JUDEŢUL ILFOV

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1110

Şedinţa Publică din data 15.02.2009

 

Prin acţiunrea formulată la reclamanţii  au solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se constate că sunt proprietarii imobilului teren în suprafaţă de 2000 m.p., situat în comuna  şi joncţiunea posesiilor, cu cea a numitei

Pe cale de consecinţă s-a solicitat să se constate că reclamnaţii au dobândit prin accesiune imobiliară artificială,  proprietatea unei case de locuit ridicată din chirpici, compusă din 2 camere şi o sală, edificată pe acest teren de către autoarea lor, apoi reconstruită de rclamanţi.

 În motivarea acţiunii se arată că în anii conducerea fostului CAP  i-a acordat numitei, un teren de pentru a-şi construi o casă.

şi-a construit o casă din chirpici, compusă din 2 camere şi o sală, unde a locuit până în anul 1980, când a „vândut” reclamanţilor întregul imobil, copus din teren în suprafaţă de 2000 m.p. şi construcţia din chirpici.

De la data de, când s-a încheiat acea chitanţă sub semnătură privată, reclamanţii s-au mutat în acest imobil, unde locuiesc şi în prezent.

Reclamanţii au dărâmat construcţia din chirpici făcută de pe care au reconstruit-o din temelii.

Terenul din curte a fost muncit în permanenţă de reclamanţo care snut cunoscuţi în comună ca proprietari ai imobilului casă şi teren din str., nefiind tulburaţi în posesia lor.

În dovedirea acţiunii s-au depus la dosar : înscrisul sub semnătură privată  denumit „chitanţă de mână”; adresă privind posesorii de rol fiscal ai imobilului; adresă de rol fiscal al imobilului începând cu anul, extras din cadastrul funciar al imobilului din str.

Pârâta Comuna  reprezentată prin Primar, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă, nu a depus întâmpinare în cauză şi nu a solicitat probatorii.

La solicitarea reclamanţilor au fost audiaţi martorii propuşi de reclamanţi, declaraţiile acestora fiind consemnate la filele 19,20 dosar. 

În cauză s-au efecutat două rapoarte de expertiză :una cadastrală privind identificarea, măsurarea şi evaluarea terenului aferent imobilului din comuna şi

alta construcţii privind identificarea, măsurarea şi evaluarea construcţiei aflate pe teren, de către expert.

Raportul de expertiză topo se află depus la filele 36-47 dosar iar cel privind construcţia la fil73-81 dosar.

Faţă de cele două lucrări nu s-au formulat obiecţiuni.

Reclamanţii au solicitat şi li s-a acordat de către instanţa de judecată ajutor public judiciar privind întreaga sumă datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru în cuantumul maxim de 7.200 lei, conform evaluării făcute terenului şi construcţiei prin rapoartele de expertiză.

S-a mai depus la dosar în original adresa primăriei privind istoricul de rol fiscal începând cu anul 1975  şi extrasul din registrul cadastral al posesorilor.

Instanţa de judecată reţine următoarele :

Şi terenurile aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale (judeţ, municipiu, oraş, comună) se află în circuitul civil, deci proprietatea acestora poate fi dobândită prin uzucapiune. Acest lucru este expres prevăzut în: art 6 din Legea nr.18/1991 ” Domeniul privat al statului şi respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit din terenuri, altele decât cele prevăzute în art. 5 -aflate sau intrate în proprietatea lor prin căile şi modurile prevăzute de lege. El este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se dispune altfel” ; art.1 din Legea nr.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor ” Terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor sunt şi rămân în circuitul civil” ;art.5 alin.2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia ”  Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel”.

Potrivit art.3 al Legii nr. 213/1998 domeniul public al statului este constituit din bunurile prevăzute de art. 135 alin(4) din Constituţie iar al celorlalte unităţi administrative din bunurile aflate la punctele  II şi III din anexa la lege, rezultă ”per a contrario”  că celelalte terenuri, altele decât cele trecute la punctele I-III,  fac parte din domeniul privat al statului sau unităţilor administrative.

Întrucât în mediul rural, suprafeţele de teren excedând suprafeţei de 250 m.p., au trecut în proprietatea fostelor CAP-uri, nu se mai poate cunoaşte şi nici introduce în cauză proprietarul nediligent, antecesor colectivizării, pentru diferenţa de teren pentru care se solicită uzucapiunea, fiind prezumat că terenul face parte din proprietatea privată a comunei în măsura în care nu a fost atribuit legal altei persoane.

Instanţa de judecată reţine că cel puţin din anul 1975, numita a figurat cu rol fiscal pentru terenul situate în Jilava, str. Panselei nr. 38-A, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză cadastrală efecutat în cauză de către expert topo ionescu ion.

Această situaţie este confirmată şi de martorii audiaţi în cauză.

La data de  “vinde” printr-un înscris sub semnătură privată reclamanţilor, “imobilul de la adresa de mai sus, care era compus din 2 camere şi o sală construită din chirpici şi suprafaţa de 2000 m.p. teren pe care aceasta este amplasată”.

Acest antecontract, în condiţiile în care terenurile erau scoase din circuitul civil, nu avea nici un efect juridic privind transferal dreptului de proprietate, dar valorează, ca înscris, dovada posesiei imobilului, în nume de proprietar atât în ceea ce o priveşte pe antecesoare, cel puţin începând cu anul 1970, al atestării în evidenţele fiscale ale imobilului, dar şi în ceea ce îi priveşte pe  reclamanţi, de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare. 

Încă înainte de anul 1980 pe acest teren s-a edificat de către autoarea reclamanţilor o construcţie din chirpici, formată din 2 camere şi o sală.

Ulterior pârâţii au reconstruit imobilul, fără însă a deţine titlu de proprietate pe teren, acesta având în prezent confiogiraţia arătată în raportul de expertiză construcţii, efectuat în cauză.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă autoarea reclamanţilor, Soare Dumitra şi apoi aceştia au stăpânit, în aceeaşi configuraţie terenul împrejmuit din str.  Nu au existat niciodată litigii cu vecinii cu privire la suprafaţa de teren deţinută de autoarea reclamanţilor şi de către aceştia. Reclamanţii, prin “cumpărare”, sunt cunoscuţi ca adevăraţii proprietari ai imobilului.

Faţă de probele administrate în cauză instanţa apreciază că acţiunea reclamanţilor este întemeiată.

Potrivit codului civil, uzucapiunea (prescripţia achizitivă)  este un mod de dobândire a proprietăţii sau altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posesiunea neîntreruptă a acestui lucru pe tot timpul fixat de lege.

Potrivit art.1847,1848 cod civil pentru a se putea dobândi proprietatea prin uzucapiune (prescripţie achizitivă) este necesar ca posesiunea bunului să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Continuitatea şi neîntreruperea posesiei sunt prezumate de lege.

 Potrivit art.1860 cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca prescripţia să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său (joncţiunea posesiilor).

În privinţa bunurilor imobiliare, în lipsa oricărui  titlu asupra imobilului, se poate dobândi proprietatea asupra bunului, prin posesia timp de 30 de ani.(art.1890 c.civ).

Rezultă că sunt întrunite toate condiţiile prescrise de art. 1847-1848 şi art.1890 cod civil, acţiunea reclamanţilor urmând a fi admisă, identificarea terenului urmând a se face cu vecinătăţile şi în limita suprafeţei rezultate din raportul de expertiză tehnică cadastrală.

Cât priveşte cel de-al doilea capăt de cerere şi acesta urmează a fi admis.

Accesiunea imobiliară artficială este reglementată de prevederile art.489 - 494 cod civil.

Potrivit art.492 cod civil :” Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contră”.

Potrivit art 494 cod civil, “ Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe aceea persoană să le ridice.”

Prin acţiune, reclamanţii invocă prevederile art.492 cod civil pentru construcţia ce a fost ridicată de ei pe teren, la o dată la care însă nu erau proprietarii terenului.

Este de principiu că printr-o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, reclamantul urmăreşte să transforme o prezumţie relativă, instituită prin lege (art.492), şi care poate fi înlăturată oricând prin proba contrarie, într-o certitiudine consacrată într-o hotărâre judecătorească  irevocabilă, care să confere în acelaşi timp şi un titlu valabil pentru reclamant asupra costrucţiei.

Admiţând acţiunea reclamanţilor, aşa cum a fost formulată, limitată însă la suprafaţa de teren de 2000 m.p.. solicitată, urmează a fi obligată pârâta la cheltuieli judiciare către stat, corespunzător ajutorului public judiciar acordat reclamanţilor.