Conditiile de acordarea a trei zile suplimentare la concediul de odihna potrivit art. 142 Codul Muncii. Existenta unei legi speciale

Conditiile de acordarea a trei zile suplimentare la concediul de odihna potrivit art. 142 Codul Muncii. Existenta unei legi speciale

Cu toate ca potrivit dispozitiilor art.142 ale Codului muncii - dispozitii cu caracter general - se prevede ca salariatii ce lucreaza în conditii grele beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare, totusi, în cazul personalului auxiliar si conex al organelor autoritatii judecatoresti, drepturile salariale, concediul de odihna si celelalte elemente ale statutului de personal sunt reglementate prin dispozitiile unei legi speciale, respectiv a Legii nr.567/2004. În aceste conditii, se aplica principiul de interpretare a legii, potrivit caruia legea speciala deroga de la legea generala, înlaturând aplicarea acesteia astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.142 din Codul muncii, în conditiile în care dispozitiile Legii nr.567/2004 nu prevad - în cazul personalului auxiliar si conex al instantelor si parchetelor ce îsi desfasoara activitatea în conditii grele - posibilitatea efectuarii unui concediu de odihna suplimentar.

Decizia civila nr. 4816R din  26 Iunie 2009

Prin sentinta civila nr.181 din 23.02.2009, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Civila, , a fost admisa actiunea formulata de reclamantii MG, s.a. împotriva pârâtilor Tribunalul C, Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei si au fost obligati pârâtii sa acorde reclamantilor câte 3 zile de concediu de odihna în plus fata de cel acordat pâna în prezent pentru anul 2008 si pentru viitor.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca, potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 reclamantii beneficiaza de 30 zile de concediu platit de odihna, aceasta norma fiind derogatorie partial de la dispozitiile art.140 alin.1 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, în sensul ca durata concediului este prevazut în lege si nu se negociaza conform art.140 alin.2 din Codul Muncii privind plafonul minim de 20 zile.

Totusi aceasta prevedere nu înlatura celelalte dispozitii ale Codului Muncii unde la art.142 este prevazut ca salariatii care lucreaza în conditiile grele beneficiaza de un  concediu de odihna suplimentar  de cel putin 3 zile lucratoare, dispozitia legala fiind de aceasta data imperativa si nu facultativa daca este întrunita conditia "conditiile grele".

Reclamantii au dovedit existenta conditiilor grele prin depunerea la dosar a Ordinului Ministerului Justitiei nr.910/C/2007 si anexei nr.1 la acest ordin, din care rezulta ca judecatorii îsi desfasoara activitatea în conditii de munca, grele, vatamatoare si periculoase. Prin acest ordin se acorda si un spor de 15% din salariul de baza.

Odata stabilit faptul ca reclamantii lucreaza în conditii grele si vatamatoare, angajatorul (Ministerul Justitiei) pe lânga sporul salarial era obligat sa acorde si zilele de concediu suplimentare expres prevazute de legea generala, fata de care nu exista dispozitii derogatorii.

Zilele de concediu de odihna suplimentare nu sunt reglementate de Legea nr.303/2004 care nu are nici dispozitii derogatorii.

Fiind prevederi cu caracter imperativ angajatorul nu le poate înlatura si era obligat sa le acorde.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs motivat, în termen legal pârâtul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, care întemeindu-se pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., a sustinut ca instanta de fond, în baza art.142 din Codul muncii, în mod gresit, a admis cererea reclamantilor, acordându-le acestora un concediu suplimentar de 3 zile, în afara concediului de odihna anual prevazut de art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004.

Potrivit art. 65 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar"(1) personalul auxiliar de specialitate beneficiaza anual de un concediu de odihna platit de 30 de zile lucratoare."

Având în vedere ca textele de lege enuntate mai sus sunt dispozitii cu caracter special, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", acestea au prioritate fata de dispozitiile din Codul muncii. Reclamantii nu pot invoca regulile generale prevazute de legislatia muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementeaza zile de concediu suplimentare pentru conditii grele, periculoase sau vatamatoare.

De altfel, în acest sens invoca art.1 alin.2 din Codul muncii: "Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai în masura în care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii."

Recurentul a mai invocat aplicabilitatea dispozitiilor art.1 alin.2 si a art. 295 din Codul muncii stabileste ca: "Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca, în masura în care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective."

Acordarea unui numar de 3 zile la concediul de odihna nu are un temei legal, atâta timp durata concediului de odihna a fost fixata de legiuitor, instanta de fond neavând dreptul de a modifica actele normative aplicabile întrucât ar intra în competenta altei puteri, respectiv a puterii legislative.

Mai mult Curtea Constitutionala ale carei decizii sunt general obligatorii a retinut ca beneficiul unor sporuri întemeiate pe discriminare, nu constituie un drept constitutional fundamental si, prin urmare doar legiuitorul este în drept sa le acorde, sa le modifice ori sai înceteze acordarea lor, precum si sa stabileasca perioada si categoria de salariati carora le acorda, invocându-se si deciziile nr.818, 819, 820 si 821 ale Curtii Constitutionale din data de 3 iulie 2008, prin care s-au admis exceptiile de neconstitutionale a prevederilor art.1, art.2 alin.3, art.27 alin.1 din OG nr.137/2000.

Mai mult, prin Decizia nr.1325/4.12.2008, Curtea Constitutionala a constatat ca întelesul dispozitiilor OG nr.137/2000 prin care se confera instantelor judecatoresti, competenta de a desfiinta normele juridice sau de a le substitui cu normele cuprinse în actele normative, este neconstitutional, încalcând principiul separatiei puterilor în stat.

Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si tinând seama de dispozitiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:

Astfel, Curtea retine ca intimatii încadrati ca personal auxiliar de specialitate, personal conex si personal contractual, sunt îndreptatiti potrivit art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 la efectuarea a 30 de zile de concediu de odihna.

Cu toate ca potrivit dispozitiilor art.142 ale Codului muncii - dispozitii cu caracter general - se prevede ca salariatii ce lucreaza în conditii grele beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare, totusi, în cazul personalului auxiliar si conex al organelor autoritatii judecatoresti, drepturile salariale, concediul de odihna si celelalte elemente ale statutului de personal sunt reglementate prin dispozitiile unei legi speciale, respectiv a Legii nr.567/2004.

În aceste conditii, apar ca fondate, sustinerile recurentului privind gresita aplicare a principiului de interpretare a legii, potrivit caruia legea speciala deroga de la legea generala, înlaturând aplicarea acesteia.

Mai mult, facând aplicarea dispozitiilor art.142 din Codul muncii, în conditiile în care dispozitiile Legii nr.567/2004 nu prevad - în cazul personalului auxiliar si conex al instantelor si parchetelor ce îsi desfasoara activitatea în conditii grele - posibilitatea efectuarii unui concediu de odihna suplimentar, prima instanta a adaugat la lege fiind fondat, prin urmare, si motivul de recurs ce se încadreaza în dispozitiile art.304 pct.4 C.pr.civ.

Cu toate acestea apar, ca nefondate, sustinerile recurentului referitoare la împrejurarea ca prima instanta ar fi avut în vedere în cauza caracterul discriminatoriu al neacordarii beneficiului celor 3 zile suplimentare la concediu de odihna al personalului conex si auxiliar, câta vreme aceasta si-a întemeiat hotarârea pe un principiu de aplicare a legii, iar nu pe dispozitiile OG nr.137/2000, sau ale art.5 si urm. Codului muncii.

Pentru aceste considerente, vazând si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentinta atacata, în sensul ca va respinge actiunea ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare