Sigurări sociale. Nu există o obligaţie din oficiu a emitentului deciziei de pensionare de a stabili tipul de pensie pentru care solicitantul are vocaţie

Asigurări sociale.  Nu există o obligaţie din oficiu a emitentului deciziei de pensionare de a stabili tipul de pensie pentru care solicitantul are vocaţie

Decizia Civilă nr.1874/ 25 martie 2009

Curtea constată că vocaţia la pensie anticipată nu îi conferă automat recurentului reclamant beneficiul unei pensii anticipate parţiale, în lipsa unei manifestări de voinţă exprimată în mod neechivoc în faţa Casei de pensii.

Normele aplicate de către tribunal sunt explicite în sensul în care nu reglementează o obligaţie din oficiu a casei de pensii de a încadra pe fiecare solicitant în tipul de pensie pentru care are vocaţie şi a-i acorda o pensie pe care acesta nu a solicitat-o. Dimpotrivă, atât Legea nr. 19/2000 cât şi normele metodologice de aplicare, fac referire la existenţa unei cereri prin care titularul să îşi manifeste voinţa de acordare a pensiei şi să opteze pentru tipul de pensie la care se consideră îndreptăţit.

În cauză, Curtea constată că recurentul reclamant a optat pentru pensia pentru limită de vârstă, cererea sa fiind soluţionată ca atare de către casa de pensii.

Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,  a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului NC, formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin decizia emisă de Casa de Pensii Sector 4, s-a stabilit în favoarea contestatorului dreptul la pensia pentru limită de vârstă, începând cu data de 13.09.2007.

Contestatorul a criticat decizia pe motivul că între data depunerii cererii de pensionare, 30.07.2007, şi data stabilirii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, 13.09.2007, nu i s-a stabilit dreptul la pensie anticipată parţială, deşi la data de 29.07.2007 îi încetase calitatea de asigurat.

Tribunalul a constatat că intimata a procedat în mod legal, deoarece, chiar din susţinerea contestatorului, rezultă că la depunerea dosarului de pensionare,  în formularul completat, acesta a bifat că solicită pensie integrală, considerând că intimata ia în considerare din oficiu cererea pentru acordarea pensiei anticipate.

Prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 19/2000, conform cărora pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

In acest sens, a apreciat tribunalul, sunt şi dispoziţiile din Secţiunea B, cap. VII - referitor la stabilirea şi plata pensiilor (Secţiunea a 7-a capitolul IV din lege) pct. 28 lit. a din OMMSSF nr. 340/2001, conform cărora, printre actele la care se face referire la art. 82 alin. (2) din lege pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată şi anticipată parţială se regăseşte şi cererea pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă/anticipată/anticipată parţială (anexa nr. 12 la prezentele norme).

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că, în condiţiile în care contestatorul nu a făcut dovada faptului că a solicitat ca, până la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, să i se stabilească dreptul la pensia anticipată, intimata nu avea temei legal care să o oblige sau să îi permită să stabilească din oficiu un anumit tip de prestaţie de asigurări sociale, respectiv un alt tip de pensie decât cel solicitat prin cererea formulată.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a  formulat recurs motivat reclamantul care, invocând disp. art. 304 pct. 9 şi 304/1 Cod Procedură Civilă, a criticat sentinţa ca netemeinică şi nelegală cu următoarea motivare:

Beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare cu doi ani şi şase luni pentru condiţii speciale de muncă iar prin decizia nr. xxxxx/07.02.2008 i s-a deschis dreptul de pensie pentru limită de vârstă, plata drepturilor fiind stabilită începând cu 13.09.2007, fără ca pentru perioada 30.07 - 13.09.2007, dintre data depunerii dosarului de pensionare înregistrat sub nr. 16496/30.07.2007 şi data aplicării deciziei de pensionare să i se acorde drepturi băneşti.

Recurentul a susţinut că stagiul de cotizare realizat este mai mare decât stagiul complet de cotizare, astfel că, pentru perioada 30.07- 13.09.2007,  avea dreptul la pensie anticipată parţială, calitatea de asigurat încetând la 29.07.2007 iar conform legislaţiei în vigoare nu putea fi  privat de mijlocul de existenţă începând cu data încetării calităţii de asigurat şi până la data acordării pensiei pentru limită de vârstă.

În acest sens recurentul a susţinut că instanţa de fond a dat o interpretare rigidă a legislaţiei în vigoare, argumentarea acesteia din considerentele sentinţei atacate fiind contrară spiritului uman al legii. 

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Recurentul reclamant a susţinut, fapt necontestat de către instanţa de fond, că avea vocaţie la pensie anticipată, întrucât stagiul realizat depăşea stagiul complet de cotizare.

Curtea constată că această împrejurare nu îi conferă automat recurentului reclamant beneficiul unei pensii anticipate parţiale, în lipsa unei manifestări de voinţă exprimată în mod neechivoc în faţa Casei de pensii.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că recurentul reclamant ar fi solicitat acordarea unei pensii anticipate parţiale, în condiţiile în care acesta a optat pe formularul de cerere doar pentru pensia pentru limită de vârstă.

Întrucât vocaţia nu conferă şi dreptul pretins, era necesară formularea unei solicitări exprese în sensul dorit de reclamant.

Nu se poate reţine că instanţa de fond ar fi interpretat rigid dispoziţiile legale, întrucât normele aplicate de câtre tribunal sunt explicite în sensul în care nu reglementează o obligaţie din oficiu a casei de pensii de a încadra pe fiecare solicitant în tipul de pensie pentru care are vocaţie şi a-i acorda o pensie pe care acesta nu a solicitat-o. Dimpotrivă, atât Legea nr. 19/2000 cât şi normele metodologice de aplicare, fac referire la existenţa unei cereri prin care titularul să îşi manifeste voinţa de acordare a pensiei şi să opteze pentru tipul de pensie la care se consideră îndreptăţit.

În cauză, Curtea constată că recurentul reclamant a optat pentru pensia pentru limită de vârstă, cererea sa fiind soluţionată ca atare de către casa de pensii.

Domenii speta

Spete similare