Conflict de muncă Reorganizarea activităţii societăţii angajatoare în înţelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu presupune cu necesitate existenţa unei situaţii economice precare

Conflict de muncă Reorganizarea activităţii societăţii angajatoare în înţelesul  prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu presupune cu necesitate existenţa unei situaţii economice precare

Decizia civilă nr. 1996 din 30 martie 2009

Reorganizarea activităţii societăţii angajatoare în înţelesul  prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu presupune cu necesitate existenţa unei situaţii economice precare a societăţii fiind suficient a se dovedi că a fost modificată schema de personal, în funcţie de oportunităţile societăţii.

Decizia de restructurare, ca a urmare a restrângerii activităţii de consultanţă a societăţii a fost adoptată de Adunarea Generală a Asociaţilor la propunerea directorului general al societăţii avându-se în vedere referatul Directorului general.

Curtea apreciază că, prin înscrisurile depuse, recurenta a dovedit faptul că desfiinţarea locului de muncă al reclamantului a fost reală şi efectivă, iar postul acestuia nu se mai găseşte în statutul de funcţii şi organigramă.

Tribunalul Ialomiţa - Secţia Civilă a admis cererea formulata de reclamantul ADD în contradictoriu cu pârâta S.C. RC SRL Bucureşti; a anulat decizia nr.x din 08.07.2008 emisă de pârâtă şi a dispus reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior.

A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale prevăzute în contractul de muncă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că deşi potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare, din probele administrate în cauză pârâta  nu a dovedit temeinicia măsurii luate, respectiv că desfiinţarea postului deţinut anterior de reclamant este efectivă, din contră acesta a publicat un anunţ în vederea ocupării unui post de consultant, post similar cu cel ocupat de reclamant şi că are la baza o cauză reală şi serioasă, aceasta nedepunând la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte reorganizarea activităţii, nu a depus organigrama înainte şi după pentru a se putea observa restrângerea activităţii.

De asemenea faptul că atribuţiile reclamantului vor fi preluate de un alt salariat,aşa cum arată pârâta, însoţit de poziţia acesteia în sensul că şi-a manifestat intenţia de a angaja o persoana pe postul de consultant, dând publicităţii pe site de specialitate acest lucru, este o dovadă clară că postul reclamantului nu a fost desfiinţat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs motivat  în termen legal ambele părţi.

Recurentul-reclamant a criticat sentinţa pentru motive ce nu au fost încadrate în drept, dar a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor  în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ.

În motivarea recursului se susţine că instanţa nu s-a  pronunţat  asupra cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 euro reprezentând veniturile  pe care reclamantul le obţinea în urma activităţii desfăşurate  în cadrul societăţii.

Se precizează că această sumă nu reprezintă numai drepturile salariale prevăzute în contractul de muncă, ci bonusurile pe care reclamantul le în casa la finalizarea fiecărei lucrări ce îi era repartizată.

Prin recursul declarat de către pârâta se critică sentinţa pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ.

În motivare se arată că hotărârea  este lovită de nulitatea absolută, instanţa încălcând dispoziţiile imperative ale art. 76 din Legea nr. 168/1999. Astfel, se arată că potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, la prima zi de înfăţişare, înainte de intrarea în dezbateri, instanţa are obligaţia de a încerca stingerea conflictului de drepturi prin împăcarea părţilor.

În ciuda acestor prevederi exprese şi imperative ale legii, instanţa a trecut direct la judecarea cauzei în fond, fără a îndeplini procedura prealabilă cerută de lege. Recurenta face precizarea că instanţa era obligată să consemneze în  încheierea de la prima zi de înfăţişare sau în sentinţa pronunţată îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei proceduri prealabile iar, în ultimul caz, motivul pentru care nu s-a putut realiza împăcarea părţilor.

Totodată,  recurenta a subliniat şi faptul că procedura prealabilă prevăzuta de art. 76 din Legea nr. 168/1999 nu depinde de atitudinea părţilor în proces şi nu este lăsata la libera lor apreciere şi nici a instanţei, ea trebuind îndeplinită în virtutea legii, neexistând nici o disponibilitate în acest sens.

Ori, nici în încheierile premergătoare şi nici în hotărârea pronunţată în fond, instanţa nu a consemnat absolut nimic cu privire la procedura prealabilă a împăcării părţilor impusă în mod expres şi imperativ de dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 168/1999 motiv pentru care sentinţa civilă nr. 687/F/04.09.2008 este nulă absolut, prezenta instanţă urmând să anuleze aceasta sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Recurenta mai arată că decizia nr. 04/08.07.2008 a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă. Instanţa Tribunalului Ialomiţa îşi bazează hotărârea pronunţata pe un anunţ depus de  intimat prin care  recurenta scoate la  angajare un post de Consultant fonduri europene, de aici instanţa de fond trăgând concluzia că desfiinţarea postului intimatului nu a fost una reala.

Ceea ce instanţa de fond a ignorat a fost faptul ca respectivul post a fost scos pentru angajare nu datorita încetării contractului de muncă al intimatului ci datorita demisiei altui  angajat al recurentei care a formulat o cerere scrisa prin care  solicita recurentei încetarea contractului său de muncă cu acordul ambelor părţi.

Ca urmare a acestei cereri, pe care recurenta a  acceptat-o,  aceasta a publicat pe internet în data de 30.07.2008 un anunţ de angajare a unui consultant pentru fonduri europene, anunţ pe care intimatul l-a printat şi depus la dosarul cauzei susţinând că recurenta ar fi căutat să angajeze  pe postul său un alt consultant în management.Ori, în aceste condiţii, este evident că instanţa de fond s-a aflat într-o grava eroare în momentul în care a considerat că anunţul depus la dosar viza postul intimatului când, în realitate, acest anunţ viza un cu totul alt post şi fusese dat publicităţii din cu totul alte considerente.

Astfel, decizia de încetare a contractului individual de muncă al intimatului a avut la baza desfiinţarea postului de consultant în management ca urmare a restrângerii activităţii de consultanta a societăţii.

Aceasta decizie de restructurare a fost adoptata de Adunarea Generala a Asociaţilor care a avut în vedere Referatul Directorului General în care se arata în mod elocvent faptul că înfiinţarea postului de consultant în management s-a făcut avându-se în vedere o serie de realităţi economico-sociale, realităţi care însă, dată fiind şi situaţia politică (alegerile locale), s-a schimbat în cursul anului 2008. Aceasta schimbare a dus la o lipsă a contractelor pentru care fusese înfiinţat postul de consultant în management, începând cu luna aprilie 2008.

Aşadar, desfiinţarea postului de consultant în management a avut la baza un motiv serios şi obiectiv, o cauză reală, care nu a ţinut nici de angajat şi nici de angajator, lipsa pe o perioada îndelungată a contractelor de elaborare a strategiilor de dezvoltare economico-sociale pentru care fusese înfiinţat postul ocupat de intimat, reprezentând o dificultate economica pentru societate care nu mai justifica existenţa acelui post.

Pe de alta parte,  recurenta arată instanţei faptul că desfiinţarea postului de consultant în management a fost una efectiva, el nemairegăsindu-se în organigrama societăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar şi a dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea reţine următoarele:

Soluţia de admitere de către Tribunal a cererii reclamantului s-a întemeiat pe reţinerea faptului că pârâta nu a dovedit temeinicia  măsurii luate, respectiv că desfiinţarea postului deţinut anterior de reclamant este efectivă. S-a reţinut că pârâta a publicat un anunţ în vederea ocupării unui post de consultant, post similar cu cel ocupat de reclamant.

Prin înscrisurile noi depuse în recurs, recurenta-pârâtă a făcut dovada caracterului real serios, obiectiv al desfiinţări postului ocupat de către reclamant.

Din înscrisurile depuse a rezultat că desfiinţarea postului de consultant în management (pe care îl ocupa reclamantul), a fost efectivă, el neregăsindu-se în organigrama societăţii după data încetării contractului de muncă al reclamantului (fila 7).

Reorganizarea activităţii societăţii angajatoare în înţelesul  prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu presupune cu necesitate existenţa unei situaţii economice precare a societăţii fiind suficient a se dovedi că a fost modificată schema de personal, în funcţie de oportunităţile societăţii.

Decizia de restructurare, ca a urmare a restrângerii activităţii de consultanţă a societăţii a fost adoptată de Adunarea Generală a Asociaţilor la propunerea directorului general al societăţii avându-se în vedere referatul Directorului general.

A rezultat că lipsa, pentru o perioadă îndelungată a contractelor de elaborare a strategiilor de dezvoltare economico-sociale pentru  care fusese înfiinţat postul ocupat de către recurent reprezintă o dificultate pentru societate, astfel că nu se mai justifică existenţa acestui post.

Greşit a interpretat instanţa şi aspectele legate de anunţul scoaterii la angajare a unui post de consultant fonduri europene.

Din coroborarea înscrisurilor depuse a rezultat că anunţul depus la dosar de către reclamant privea postul altui angajat.

Curtea apreciază că, prin înscrisurile depuse, recurenta a dovedit faptul că desfiinţarea locului de muncă al reclamantului a fost reală şi efectivă, iar postul acestuia nu se mai găseşte în statutul de funcţii şi organigramă.

Pentru motivele arătate, Curtea consideră că acţiunea reclamantului trebuia respinsă şi, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recursul SC RGIR Consultanţă S.R.L. va fi admis, iar sentinţa va fi modificată în tot, în sensul respingerii contestaţiei.

Curtea a înlăturat motivul de recurs întemeiat pe susţinerea societăţii că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 168/1999, deoarece nu a încercat stingerea litigiului prin împăcarea părţilor.

Această procedură priveşte conflictele de drepturi în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă drepturi salariale şi indemnizaţii de asigurări sociale, şi mai puţin cele privind concedierea întemeiată pe dispoziţiile art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

În această situaţie obligaţia instanţei este de a verifica dacă au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile, deoarece dacă, urmare a acestei verificări se ajunge la concluzia că desfiinţarea postului a avut o cauză reală, serioasă şi a fost efectivă, problema împăcării părţilor nu se mai pune, contestatorul  urmărind repunerea în situaţia  anterioară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, rezultă că luarea măsurii în discuţie a fost  făcută cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, concedierea fiind determinată de necesităţile de reorganizare.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că acţiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată şi, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul SC RGIC CONSULTANTA SRL va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată în tot, în sensul arătat.

Pentru aceleaşi motive, recursul declarat de către recurentul Apostol Dan Dumitru nu a mai fost analizat.

Domenii speta

Spete similare