Partaj de bunuri comune - criterii de atribuire a bunurilor.

Partaj  de bunuri comune - criterii de atribuire a bunurilor.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE - DOSAR NR.10135/301/2007 -DECIZIA CIVILĂ  NR.1798/09.12.2008)

Deliberând asupra cererii de recurs de faţă,constată următoarele

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 09.08.2007 sub nr.10135/301/2007 reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.M.D., partajul bunurilor comune în cote de 50% fiecare.

Reclamantul a arătat că masa partajabilă se compune din apartamentul nr.67 situat în B., str.P.P.C. nr.10, bl.M 43, sc.3, et.1, sector 3 conform contractului de vânzare cumpărare nr.632/1992, compus din două camere, cu o suprafaţă utilă de 59,40 mp. şi o cotă indiviză de 0,93% din părţile de folosinţă comună ale imobilului cu dependinţele: bucătărie, vestibule, baie, cameră, debara, balcon şi următoarele bunuri mobile: mobilier de sufragerie, compus din bibliotecă (în valoare de 1.000 lei), canapea (800 lei), televizor (300 lei), covor persan - 3/4 (500 lei), masa de 4 persoane, cu 4 scaune (1.000 lei), o maşină de cusut manuală (300 lei), mobilier de dormitor, compus din : 1 şifonier cu 3 uşi (1.000 lei), un part de 2 persoane (600 lei), un covor persan (400 lei), mobilier de bucătărie, compus din: aragaz cu 4 ochiuri (500 lei), frigider marca Artic (500 lei), mobilă de bucătărie (1.050 lei) şi mobilier de hol constând în servantă cu oglindă (300 lei), în valoare totală de 8.250 lei. S-a solicitat să se dispună sistarea stării de devălmăşie dintre soţi, cu privire la comunitatea de bunuri dobândită în tipul căsătoriei, prin atribuirea imobilului către reclamant, iar bunurile mobile către pârâtă, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte, pentru egalizarea loturilor.

În motivarea cererii, s-a arată că în timpul căsătoriei părţile au dobândit bunurile comune menţionate anterior, reclamantul precizând că după pronunţarea divorţului prin sentinţa civilă nr.8578/31.10.1997 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr.3914/1977, acesta a părăsit de bună voie locuinţa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiilor art.30 şi 36 Cod Familie şi ale art.6731 Cod Procedură Civilă.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,00 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

La data de 02.11.2007, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Prin cererea reconvenţională depusă la dosar la aceeaşi dată şi precizată sub aspectul stării de devălmăşie cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, a solicitat să îi fie atribuit în proprietate şi posesie apartamentul nr.67 situat în B., str.P.P.C. nr.10, bl.M 43, sc.3, et.1, sector 3, iar reclamantul - pârât să primească bunurile mobile indicate în acţiune, cu plata unei sulte pentru echivalarea loturilor.

Cererea reconvenţională a fost întemeiată pe dispoziţiilor art.119 şi 673 şi următoarele Cod Procedură Civilă şi a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,00 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

Prin sentinţa civilă nr.1211/6.02.2008, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a admis, în parte, acţiunea principală, a admis cererea reconvenţională, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de 50% fiecare apartamentul nr.67 situat în B., str.P.P.C. nr.10, bl.M 43, sc.3, et.1, sector 3, în valoare de 525.804,60 lei; mobilier de sufragerie, compus din bibliotecă (în valoare de 1.000 lei), canapea (800 lei), televizor (300 lei), covor persan - 3/4 (500 lei), masa de 4 persoane, cu 4 scaune, (1.000 lei), o maşină de cusut manuală (300 lei), mobilier de dormitor, compus din: 1 şifonier cu 3 uşi (1.000 lei), un pat de 2 persoane (600 lei), un covor persan (400 lei), mobilier de bucătărie, compus din: aragaz cu 4 ochiuri (500 lei), frigider marca Artic (500 lei), mobilă de bucătărie (1.060 lei) şi mobilier de hol constând în servantă cu oglindă (300 lei), mai puţin cele 4 scaune, în valoare totală de 7.650 lei (8.250 lei - 600 lei, valoarea a 4 scaune)aflate în posesia pârâtei - reclamante.

Prima instanţa a atribuit pârâtei - reclamante imobilul precum şi bunurile mobile aflate în posesia acesteia şi a obţinut-o pe aceasta la plata sumei de 266.727,3 lei către reclamantul - pârât în termen de şase luni de la data pronunţării hotărârii. Pârâta - reclamantă a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă  de 850 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a  reţinut că prin sentinţa civilă nr.8578/31.10.1997 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosar nr.3914/1997 rămasă irevocabilă, a fost desfăcută căsătoria părţilor.

În lipsa altor probe care să dovedească o cotă mai mare de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, în temeiul dispoziţiile art.30 alin.1 Cod Familie, s-a reţinut că foştii soţi au dobândit în cote de 50% fiecare apartamentul nr.67 situat în B., str.P.P.C. nr.10, bl.M 43, sc.3, et.1, sector 3, compus din 2 camere şi dependinţe, evaluat la 525.804,60 lei (echivalentul a 143.000 Euro) şi bunurile mobile indicate de reclamantul - pârât în cererea de chemare în judecată.

Prima instanţă a dispus sistarea stării de indiviziune în temeiul dispoziţiilor art.36 alin.1 Cod familie şi art.6731 şi urm. Cod Procedură Civilă şi art.728 şi 741 Cod Civil şi a atribuit pârâtei - reclamante  atât bunul imobil cât şi bunurile mobile reţinând că apartamentul nu este comod partajabil în natură şi că reclamantul - pârât a recunoscut că, înainte de a părăsi domiciliul  comun, acumulase datorii mari la plata cotelor de întreţinere pe care le-a plătit pârâta - reclamantă pentru a se evita executarea silită asupra acestui bun.

A mai reţinut prima instanţă că pârâta  reclamantă a făcut dovada că are posibilitatea de a plăti sulta in termenul stabilit şi că reclamantul - pârât a fost de acord cu atribuirea în natură către pârâta - reclamantă , a bunurilor mobile.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul legal, apelantul - reclamant - pârât care a criticat măsura atribuirii bunului imobil către pârâta - reclamantă.

Prin decizia civilă nr.962 A/1.09.2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Tribunalul a reţinut că egalitatea în drepturi a părţilor şi echitatea partajului nu pot fi realizate decât cu respectarea principiilor şi criteriilor enunţate în art.6739 Cod Procedură Civilă şi de art.741 Cod Civil, text care nu poate fi considerat abrogat prin intrarea în vigoare a OUG nr.138/2000.

Principiile înscrise în art.741 Cod civil sunt esenţiale în cadrul oricărei împărţeli şi nu doar în materia partajului succesoral.

Aşadar, în aplicarea corectă a textului, urmează a se ţine seama că atunci când împărţirea unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv, unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeaşi natură sau echivalent în bani.

În aprecierea sa instanţa trebuie să ţină seama de un ansamblu de criterii, care în speţa de faţă au fost corect şi pertinent apreciate şi aplicate.

Aspectele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei de atribuire a imobilului către intimata - pârâtă sunt susţinute de probatoriul administrat în cauză: intimata - pârâtă nu deţine altă locuinţă în proprietate, modul de folosire în timp a locuinţei, bun comun al soţilor, de către apelantul - reclamant a fost necorespunzător, acesta acumulând restanţe foarte mari la plata cotelor de întreţinere, riscând scoaterea la licitaţie publică a imobilului, astfel încât prin atribuirea imobilului bun comun intimatei - pârâte se asigură posibilitatea folosirii şi valorificării acestuia încât mai bune condiţii din punct de vedere economic.

Deopotrivă au fost găsite nefondate şi criticile ce vizează încălcarea dispoziţiilor art.129 alin.5 şi alin.6 Cod Procedură Civilă, şi art.67310 alin.1 şi alin.4 Cod Procedură Civilă pentru considerentele deja enunţate.

A mai reţinut instanţa de apel că cererea reconvenţională formulată de pârâta - intimată respectă condiţiile de fond şi formă prevăzute de art.119 Cod Procedură civilă, astfel încât în mod corect şi legal prima instanţă a procedat la soluţionarea cererii cu care a fost legal investită, împrejurare faţă de care a fost înlăturată ca nefondată şi critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art.119 alin.3 Cod Procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod Procedură Civilă, recurentul - reclamant - pârât A.I., solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi atribuirea către acesta a bunului imobil, în subsidiar, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei, la instanţa de fond, pentru atribuirea provizorie a apartamentului şi pentru suplimentarea probatoriului.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, recurentul - reclamant - pârât a arătat că instanţa de apel nu a motivat soluţia pronunţată (întrucât nu a analizat criteriile legale care îl îndreptăţeau la  atribuirea în natură, a apartamentului) şi nu a arătat de ce a înlăturat probele din care rezultă că acesta nu deţine în proprietate o altă locuinţă; nu au fost precizate probele care au format convingerea instanţei cu privire la solvabilitatea intimatei - pârâte - reclamante.

A mai arătat recurentul - reclamant - pârât că instanţa de apel s-a referit la criteriul instituit de dispoziţiile art.741 Cod Civil deşi, în cererea de apel, nu s-a făcut referite la acest text legal şi că au fost încălcate dispoziţiile art.6739 Cod Procedură Civilă prin respingerea apelului în condiţiile în care intimata - pârâtă - reclamantă nu a făcut dovada  capacităţii sale de a achita sulta stabilită.

De asemenea, recurentul - reclamant - pârât  a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel şi pentru considerentul că nu au fost expuse motivele temeinice pentru care s-a procedat la aplicarea dispoziţiilor art.67310 alin.4 Cod Procedură Civilă în sensul atribuirii bunului direct prin hotărâre asupra fondului, fără parcurgerea procedurii de atribuire provizorie a apartamentului, concomitent cu stabilirea termenului de plată a sultei.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru  în cuantum de 10,00 lei achitată cu chitanţa nr.13114611/1 eliberată de CEC Bank - Splaiul Independenţei la data de 09.12.2008; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Intimata - pârâtă - reclamantă a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente în speţă, Curtea reţine că recursul nu este fondat şi urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

În limita criticilor formulate prin cererea de apel, tribunalul a apreciat că soluţia primei instanţe de atribuire a bunului  imobil direct prin hotărârea asupra fondului, către intimata - pârâtă - reclamantă este corectă întrucât este susţinută de  probatoriul administrat.

Astfel, instanţele de fond au apreciat  că sunt în favoarea intimatei - pârâte - reclamante criteriile de atribuire conform cărora aceasta nu deţine o altă locuinţă în proprietate, şi modul de folosire a bunului.

De altfel niciuna dintre părţi nu deţine o altă locuinţă în proprietate însă a prevalat modalitatea în care coproprietarii s-au preocupat de utilizarea şi conservarea bunului.

Prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art.304 pct.7 Cod Procedură Civilă, întrucât decizia instanţei de apel conţine expunerea considerentelor pentru care  s-a dat preferinţă, la atribuirea în natură a bunului, intimatei - pârâte - reclamante pe baza probatoriului din care a rezultat că aceasta a achitat datoriile acumulate de fostul soţ pentru a preîntâmpina pierderea dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu, prin executare silită pentru neplata cotelor de întreţinere.

Nu se poate susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art.261 pct.5 Cod Procedură Civilă, întrucât susţinerea apelantului - reclamant - pârât în sensul că nu deţine o altă locuinţă şi locuieşte cu chirie nu a fot înlăturată ci s-a dat preferinţă altor criterii întrucât niciuna din părţile din proces nu deţin o altă locuinţă, iar împrejurarea că intimata - pârâtă - reclamantă lucrează în străinătate este un element temporar (nefiind probată împrejurarea că aceasta s-a stabilit definitiv în altă ţară).

Instanţa de apel a apreciat că aspectele care au fost avute în vedere la atribuirea imobilului constituie în acelaşi timp şi motive temeinice în sensul dispoziţiile art.67310 alin.4 Cod Procedură Civilă pentru atribuire prin hotărâre asupra fondului.

Astfel, de vreme ce recurentul - reclamant - pârât prin conduita sa culpabilă s-a expus chiar pierderii dreptului de proprietate, iar intimata - pârâtă - reclamantă  a plătit voluntar datoriile sale pentru conservarea dreptului de proprietate, instanţele de fond au apreciat că se poate proceda la aplicarea dispoziţiilor art.67310 alin.4 Cod Procedură Civilă fără a se parcurge etapa atribuirii provizorii a bunului.

Sub aspectul solvabilităţii intimatei - pârâte - reclamante a fost avută în vedere declaraţia martorei R.M. analizată în prima instanţă din care a rezultat că atât pârâta - reclamantă cât şi fiul major al părţilor realizează venituri în străinătate.

Pe de altă parte, Curtea reţine că în situaţia insolvabilităţii debitoarei recurentul - reclamant - pârât are posibilitatea de a porni executarea silită asupra bunului pentru recuperarea creanţei ori de a solicita instituirea măsurilor asiguratorii.

Trimiterea făcută de instanţa de apel la dispoziţiile art.741 Cod Civil nu excede cadrului procesual întrucât acest text legal instituie unul din principiile după care se efectuează împărţirea judiciară a bunurilor.

Curtea apreciază că nu este fondată nici critica privitoare la încălcarea dispoziţiilor art.6739 Cod Procedură Civilă întrucât părţilor li s-au recunoscut cote egale de contribuţie, nici unul dintre foştii soţi nu deţine o altă locuinţă şi nu s-a probat juridic efectuarea de către unul dintre aceştia a unor îmbunătăţiri cu acordul celuilalt coproprietar.

Curtea constată că nu este întemeiată nici susţinerea recurentului - reclamant - pârât conform căreia bunurile mobile care i-au fost atribuite se vor degrada întrucât nu dispune de locuinţă având în vedere că prin sentinţa civilă nr.1211/2008 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pe baza acordului părţilor, toate bunurile mobile au fost atribuite pârâtei - reclamante.

Pentru aceste considerente, constatând că decizia recurată este legală nefiind incidente dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod Procedură Civilă, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă va respinge recursul, ca nefondat. (S.G.P.)

Domenii speta

Spete similare