Exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilire locuinţă minor

Sentinţă civilă 1055 din 27.09.2012


Măsura stabilirii domiciliului minorilor la unul dintre părinţi, când sunt despărţiţi în fapt, va avea la bază criteriul interesului superior al minorilor. În aplicarea acestui principiu, statuat atât prin codul civil, cât şi prin Legea nr. 272/2004, se vor avea în vedere nu numai condiţiile materiale pe care le pot oferi părinţii, ci în primul rând disponibilitatea de a se îngriji în mod direct de copii, şi nu prin intermediul bunicilor sau fraţilor părintelui, şi de a răspunde nevoilor minorilor.

Prin sentinţa civilă a Judecătoria Lieşti s-a dispus respingerea acţiunii civile având ca obiect exercitarea provizorie a autorităţii părinteşti, în mod exclusiv, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială. S-a admis în parte cererea reconvenţională având ca obiect exercitarea provizorie a autorităţii părinteşti, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de către pârâta reclamantă. S-a stabilit locuinţa minorilor la domiciliul pârâtei reclamante reconvenţional.

Analizând şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa consideră că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul P.F.D. este neîntemeiată, cererea pârâtei reclamantă reconvenţional P.S.D. fiind întemeiată în parte,  pentru următoarele considerente:

În temeiul disp. art. 6132 c.pr.civ., instanţa de judecată poate să ordone măsuri vremelnice, cu privire la stabilirea domiciliului minorilor şi a obligaţiei de întreţinere.

Situaţia impune soluţionarea de urgenţă a cererii, având în vedere pericolul de înstrăinare a copiilor cu vârsta de 2, respectiv 4 ani, faţă de mamă.

Cererea formulată în faţa instanţei va îndeplini şi condiţiile cumulative de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială şi anume: urgenţa care să justifice folosirea ordonanţei preşedinţiale, care va fi apreciată în concret, în raport de circumstanţele obiective ale cauzei, măsura ordonată de instanţă - să fie vremelnică, neputând fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi şi să nu se prejudece fondul litigiului dedus judecăţii.

Măsura stabilirii domiciliului minorilor la unul dintre părinţi, când sunt despărţiţi în fapt, va avea la bază criteriul interesului superior al minorilor. În aplicarea acestui principiu, statuat atât prin codul civil, cât şi prin Legea nr. 272/2004, se vor avea în vedere nu numai condiţiile materiale pe care le pot oferi părinţii, ci în primul rând disponibilitatea de a se îngriji în mod direct de copii, şi nu prin intermediul bunicilor sau fraţilor părintelui, şi de a răspunde nevoilor minorilor.

Nevoile emoţionale ale minorilor, nevoi ce pot fi satisfăcute măcar prin prezenţa efectivă a unuia dintre părinţi, precum şi necesitatea de a menţine legătura efectiv cu părintele căruia i se obstrucţionează legătura cu minorii, prin condiţionări diverse - pârâta poate vedea minorii, îi poate plimba, dar nu îi poate lua acasă, după cum arată martora F.A, sora reclamantului, determină soluţia de admitere a cererii pârâtei.

Urgenţa măsurii este legată de pericolul ca minorii să fie înstrăinaţi de mama lor, chiar şi pe perioada soluţionării cererii de divorţ, care, cu toate căile de atac, poate prelungi perioada în care mama ar fi ţinută la distanţă de copii. Dacă ei nu pot construi legătura afectivă cu mama lor acum, fiind împiedicaţi de distanţe, condiţii sau chiar de persoane, aceasta se poate pierde sau, într-un caz fericit, reface cu mari eforturi şi în timp îndelungat.

Instanţa constată că tatăl, fără a i se putea reproşa dorinţa de a câştiga mai bine lucrând în afara ţării, intenţionează în acest moment să ţină copii la sora sa sau la bunici şi să-i lase în grija acestora pe perioada cât munceşte în străinătate. Dreptul reclamantului, în calitate de tată al minorilor, de a participa efectiv la creşterea şi educarea acestora, de a menţine legăturile personale cu aceştia, de a-i vizita, nu este în nici un fel înlăturat, fiind chiar de dorit ca părţile, în ideea asigurării unui climat de confort copiilor, să se înţeleagă şi să colaboreze în ceea ce priveşte interesele minorilor.

Faţă de situaţia prezentată, considerând că cererea pârâtei reclamantă reconvenţional întruneşte condiţiile necesare, urmează a admite cererea acesteia de ordonanţă preşedinţială .