Modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate a legii, de către instanţa investită

Modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate a legii, de către instanţa investită

În cazul litigiilor de neconstituţionalitate, judecătorul nu are competenţa în ceea ce priveşte soluţionarea în fond a excepţiei invocate, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională fiind unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România.

Instanţa de judecată investită cu excepţia de neconstituţionalitate are obligaţia să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de excepţii şi anume dacă aceasta are legătură cu cauza, este invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe de judecată şi îndeplinirea condiţiei prev.de art.29 alin.3 din Legea 47/1992, în sensul că nu există o decizie a Curţii Constituţionale care să declare ca fiind neconstituţionale dispoziţiile actului normativ contestat.

Decizia com. nr. 122/R-C/01.10.2008 a Tribunalului Comercial Argeş

Prin cererea înregistrată sub nr.744/18.01.2008, creditoarea S.C. BSG SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC DS  SRL, emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată pentru suma de 41.512,08 lei, precum şi dobânda calculată conform dispoziţiilor O.G.9/2000.

În motivarea cererii s-a arătat că suma solicitată provine din două facturi emise de creditoare în anul 2006, acceptate de către debitoare, dat neachitate.

Debitoarea a formulat întâmpinare prin care  a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât reclamanta – creditoare i-a livrat marfa cu grave defecte de fabricaţie, iar neîndeplinirea propriilor obligaţii echivalează cu neexecutarea contractului de către aceasta. Totodată, a investit instanţa cu o cerere de chemare în garanţie a S M  P RZ E Franţa şi a solicitat ca în cazul în care se va admite acţiunea principală, pe cale de consecinţă să fie obligată chemata în garanţie la plata sumei de 18.240 EURO, reprezentând contravaloare marfă livrată.

Prin încheierea din 29  mai 2008, instanţa a respins ca inadmisibilă  cererea de chemare în garanţie, reţinând că în cadrul procedurii somaţiei de plată nu se prejudecă fondul dreptului, iar cererea de chemare în garanţie priveşte exclusiv fondul dreptului.

La termenul din 19 iunie 2008 reclamanta – creditoare a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.G. 5/2001 şi a solicitat, în temeiul art.29 alin.4 din Legea 47/1992 sesizarea Curţii Constituţionale  cu privire la excepţia  invocată şi suspendarea cauzei până la soluţionarea  respectivei excepţii.

În motivarea excepţiei, reclamanta – creditoare a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992, iar prevederile O.G.5/2001 încalcă dispoziţiile art.21 alin., 2 şi 3 privind  accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare - din Constituţia României.

S-a motivat excepţia în sensul că legiuitorul, prin normele actului normativ criticat, a limitat dreptul debitorului de a beneficia de un proces  echitabil şi dreptul de administrare a probelor, inclusiv posibilitatea  de a uza de anumite instituţii prevăzute de Codul de procedură civilă, precum  chemarea în garanţie.

Prin încheierea din 23 iulie 2008, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.G.5/2001, formulată de debitoarea S.C. D S S.R.L., în considerente reţinându-se  că această excepţie  vizează compatibilitatea unei cererii de chemare în garanţie cu procedura somaţiei de plată şi a fost ridicată întrucât instanţa a considerat prin încheierea din 29.05.2008 că o astfel de cerere este inadmisibilă, în procedura reglementată de O.G.5/2001.

Odată ce instanţa s-a pronunţat cu privire la cererea de chemare în garanţie,nu se mai poate susţine că excepţia de neconstituţionalitate are legătură  cu prezenta cauză.

În termen procedural, debitoarea – pârâtă a formulat recurs împotriva încheierii din data de 23.07.2008, întemeiat pe dispoziţiile art.29 alin.6 din Legea 47/1992.

S-a susţinut  că încheierea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond nu a analizat îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale, ci s-a pronunţat pe fondul  excepţiei de neconstituţionalitate.

Cum instanţa de judecată nu este competentă să se pronunţe pe fondul excepţiei de  neconstituţionalitate, ea putând exprima doar un punct de vedere cu privire la această excepţie, s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi pe fond admiterea cererii de sesizare  a Curţii Constituţionale.

Analizând încheierea de şedinţă sub aspectul criticii formulate, tribunalul consideră că recursul este întemeiat.

În cursul oricărui proces, civil sau penal, oricare dintre părţi sau instanţa, din oficiu, pot invoca  neconstituţionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanţă de care depinde soluţionarea cauzei dedusă judecăţii.

În acest sens art.144 lit.c din Constituţie prevede atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî „asupra excepţiilor ridicate în faţa  instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor”.

În cazul litigiilor de neconstituţionalitate, judecătorul nu are competenţa în ceea ce priveşte soluţionarea în fond a excepţiei invocate, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională fiind unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România.

Instanţa de judecată investită cu excepţia de neconstituţionalitate are obligaţia să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de excepţii şi anume dacă aceasta are legătură cu cauza, este invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe de judecată şi îndeplinirea condiţiei prev.de art.29 alin.3 din Legea 47/1992, în sensul că nu există o decizie a Curţii Constituţionale care să declare ca fiind neconstituţionale dispoziţiile actului normativ contestat.

Tribunalul constată că aceste condiţii sunt îndeplinite iar instanţa s-a pronunţat asupra fondului excepţiei, motiv pentru care încheierea de şedinţă din data de 23 iulie 2008 se va casa şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru a se proceda conform art. 29 alin.4 şi 5 din Legea nr.47/1992.

Astfel, potrivit art.29 alin.4 din lege, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere  ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

Conform art.23 alin.5 din Legea 47/1992, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, judecata cauzei se suspendă.

Fiind o suspendare obligatorie, reglementată de o normă specială, ea va fi dispusă de instanţă chiar prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Domenii speta

Spete similare