Nulitate act juridic. Autoritatea de lucru judecat

Dosar nr. 31406/3/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A-VI-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr.5316

Şedinţa publică de la 04 Iulie 2013

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE V E P

Grefier  R B

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul S S şi pe pârâţii SC M SA, A P V A S, M F P, SC N E SRL S, SC D S SRL S având ca obiect nulitate act juridic.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27.06.2013, au fost consemnata în încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 04.07.2013, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea  înregistrată  pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia  a VI a  Comercială sub nr. 13054/3/3 aprilie  2008 reclamantul  S  S  a chemat  în judecată pârâţii A M P A S (PAS) S, M  comitetului de iniţiativă  PAS  M S:  B  C, M Emilia, I  I, Ţ  G, V  N, D I, R M, L F, C G, G S, G  P, B I, P  V, C  S, C  C, M C, F S, ŢS, G C, Babiuc S, I L, V A, S F, SC M SA, A pV A S  si M F P solicitând  instanţei ca  prin hotărârea  pe care o va pronunţa  să constate nulitatea  absolută  a actelor constitutive  ale  A  ,,M”- P  A  S S, respectiv procesul verbal  de constituire  asociaţie  nr.4429/1994, act constitutiv al asociaţiei  nr. 15858/1994, statutul asociaţiei  nr.15858/1994, nulitatea absolută  a contractului de vânzare –cumpărare  acţiuni  nr.84/1995, nulitatea absolută  a contractului nr.317/1995, nulitatea  absolută  a actului adiţional  la contractul  de vânzare-cumpărare  nr.317/22.06.1995, nulitatea absolută  a procesului verbal  nr.244/380 din 29.02.2000, nulitatea absolută a contractului  de vânzare-cumpărare  nr.SV6/22.02.2000, constatarea  existenţei  dreptului de proprietate  asupra acţiunilor  SC M  SA S  pentru cei  1.500 de salariaţi  ai SC M  SA S deponenţi de certificate  la FPP şi plătitori  ai acţiunilor  SC  MSA S  precum şi distribuirea  acţiunilor  SC  M  SA S  celor 1500 de Salariaţi  SC M  SA S.

In motivarea  cererii  reclamantul  a arătat că este  salariat  al SC M  SA  S începând  cu anul 1979 şi în acelaşi timp deponent  de certificate  la FPP pentru  cumpărare  acţiuni  şi de numerar  pentru  cumpărare acţiuni  de la FPS în cadrul  programului de privatizare  prin metoda  M a societăţii. În anul  1991 s-a înfiinţat  SC M SA S  având acţionar  unic  Statul Român,  capitalul  social  fiind  în valoare de 101 milioane lei împărţit  în 20.200 acţiuni  în valoare  de 5 000 lei fiecare. Prin actul  de transmitere  nr. 9743/1992 Statul Român a transmis  FPP 30% din capitalul  social, reprezentând  26.789 acţiuni  în valoare  minimală de 10.000 lei fiecare  şi respectiv  FPS 70% din capitalul social  reprezentând  62.367 acţiuni în valoare  nominală  de 10.000 lei fiecare.

La data de 17 noiembrie 1994 capitalul social  s-a majorat  la suma de 6.297.475.000 lei.

Deşi cap.III din Legea nr.77/1994 (art.5-12) instituie norme imperative  în vederea  constituirii  asociatiei, aceste  prevederi  imperative  ale  legii  nu au fost respectate.  Astfel, anterior  datei  de  26 august  1994 nu s-a  ales  un  comitet  de iniţiativă format  din 3-7 membrii  înregistrat  la consiliul  de administraţie  al societăţii  care  să elaboreze  proiectul  de statut  al Asociaţiei  şi care  să solicite  şi să  primească  cereri de admitere  în asociaţie a salariaţilor  SC  M SA.  La data de  26 august  1994  nu putea avea loc în mod  legal constituirea  A PAS  M întrucât  nu se împlinise  numărul  de salariaţi  prevăzut de lege  pentru constituirea  asociaţiei.

Contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni  încheiate  cu FPS şi FPP de asociaţia  P M S sunt lovite  de nulitate absolută  fiind încheiate  de o persoană juridică fără capacitate  de exerciţiu  şi folosinţă  pentru  cumpărarea, plata şi distribuirea  de acţiuni  în sistemul  de privatizare  MEBO.

La termenul din 8 mai  2008 pârâţii  SC  M SA  şi AVAS  au depus la dosar întâmpinare .

La termenul  din 12 iunie 2008 reclamantul a depus  la dosar cerere de renunţare  la judecată  împotriva  pârâţilor  persoane fizice.

La termenul  din 11 septembrie  2008 instanţa, din oficiu, a pus  în  discuţie  excepţia  necompetenţei materiale.

Prin sentinţa  comercială nr. 8944/11.09.2008 Tribunalul Bucureşti- Secţia a VI-a Comercială  a  declinat  competenţa de soluţionarea a cauzei  privind pe reclamantul S S, in contradictoriu cu pârâtele A M P A S P, M  comitetului de iniţiativă  P  M S:  B C, M E, I  I, Ţ  G, V  N, D I, R M, L F, C G, G S, G  P, B I, P  V, C  S, C  C, M C, F S, Ţ S, G C, B S, I L, V A, S  F, SC M SA, A P V ACTIVELOR STATULUI, si MF P,  în favoarea  Jud S.

Pe rolul judecătoriei  Suceava  cauza a fost înregistrată  sub nr.  13054/3/20.10.2008.

La termenul din 15.01.2009 instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 394/29.01.2009 pronunţată de Judecătoria Suceava instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Suceava - Secţia Comercială.

Prin sentinţa nr. 1740/26.10.2009 pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi competenţa a fost declinată la Judecătoria Suceava. S-a constatat conflictul negativ de competenţă şi a fost Curtea de Apel Suceava în vederea soluţionării acestui conflict.

Prin sentinţa nr. 1 pronunţată de către Curtea de Apel Suceava - Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost admisă sesizarea. conflictului negativ de competenţă, ivit între Tribunalul Suceava - Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal şi Judecătoria Suceava şi a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

împotriva acestei sentinţe reclamantul S S a formulat recurs.

Prin decizia nr. 2979/28.09.2010 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Comercială în dosarul 5783/1/2010 a fost respins ca nefondat recursul declarat de către reclamant.

In stabilirea competentei s-a reţinut ca obiectul principal al acţiunii este constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive a A P M. In consecinţa celelalte capete de cerere au caracter subsidiar, iar competenta aparţine judecătoriei potrivit art. 15 din codul de procedura civila, raportat la art. 10 din legea 77/1994.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.01.2010 sub numărul de dosar 558/314/2010.

La termenul din 20.01.2011 reclamantul S S a arătat că în temeiul art. 132 Cod procedură civilă înţelege să îşi restrângă acţiunea doar la capetele de cerere formulate în materie comercială în sensul că solicită constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare - cumpărare imobile, acţiuni, etc, încheiate de către SC M SA S cu începere din 2.09.1999 şi până în prezent, şi a contractelor de credit încheiate de SC M SA S pentru aceeaşi perioadă

Prin sentinţa civilă  nr. 528/03.02.2011 Judecătoria  Suceava  a admis excepţia  necompetenţei materiale  şi a declinat  competenţa  în favoarea  Tribunalului Bucureşti – Secţia  Comercială .

Cauza a fost  reînregistrată  sub nr. 13054/3/2008.  La termenul  din  28.04.2011, faţă  de dispoziţiile  art. 961 din Regulamentul de ordine  interioară al instanţelor  judecătoreşti  instanţa  a dispus  scoaterea  cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului  serviciului  registratură  pentru  repartizare aleatorie.

Cauza a fost reînregistrată  pe rolul  instanţei  sub nr.  31406/3/29.04.2011.

La termenul  din  29.11.2012  reclamantul a depus la dosar  precizări la acţiune  formulate în contradictoriu  şi cu  SC  N E  SRL  şi  SC D S  SRL, prin  care a arătat că  înţelege să invoce nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare  încheiat  între  SC M SA  şi SC  D  S SRL , autentificat  sub nr. 7076/29.12.2005  şi  a contractului  de vânzare –cumpărare încheiat  între  SC M SA  şi SC  N  E SRL autentificat  sub nr. 348/25.01.2006.

În motivare s-a arătat că prin aceste contracte de vânzare-cumpărare s-au vândut imobile, terenuri şi construcţii din capitalul social al societăţii, fără a exista aprobarea Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor, încălcându-se astfel şi dispoziţiile art.115 din Legea nr.31/1990.

Contractele de vânzare-cumpărare de terenuri nr.7076 din 20.12.2005 şi nr.348 din 25.01.2006 sunt lovite de nulitate absolută

fiind încheiate de către administratorul societăţii la acea vreme, ing. B C, cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art.322 din OUG nr.88/1997, art.115 din Legea nr.31/1990, art.207 din Legea nr.31/1990 şi cu încălcarea art.26 (4) din OUG nr.88/1997.

În consecinţă AGA din 26.04.2005 (chiar nelegal constituită) nu a aprobat vânzarea de terenuri ce fac parte din capitalul social al societăţii, ci doar active neperformante, altele decât bunuri aflate în capitalul social al societăţii.

Cum niciodată nu a existat o adunare generală extraordinară legal constituită, care să aprobe reducerea capitalului social al S.C. M S.A. Suceava (prin vânzarea de terenuri şi imobile) procesul verbal de licitaţie nr.5383/17.11.2005 (referitor la parcelele de teren nr.192/31 şi nr.192/22) şi procesul verbal de licitaţie nr.5996/29.12.2005 (referitor la parcelele de teren nr. 1092/39, nr. 1092/41 şi nr. 1092/42) cât şi contractele de vânzare-cumpărare nr.7076/29.12.2005 încheiat cu S.C. D S S.R.L. şi nr.348/25.01.2006 încheiat cu S.C. N ES.R.L. pentru aceste terenuri sunt lovite de nulitate absolută.

Vânzarea de terenuri către S.C. N E S.R.L. reprezentată de Dl. S A conform împuternicirii din 21.12.2005 este lovită de nulitate absolută şi sub aspectul conflictului de interese dintre acesta şi S.C. M SA, Dl. S A îndeplinind funcţia de administrator al S.C. M S.A. conform încheierii ORC nr.5364/11.11.2002, astfel încât ilicitul şi nelegalitatea operaţiunii de vânzare de terenuri este evidentă, administratorul Buzdugan Cornelia vânzând terenuri din capitalul social al societăţii fără aprobarea AGA extraordinară unui fost administrator, în detrimentul tuturor acţionarilor, diminuând astfel în mod nelegal valoarea nominală a acţiunilor salariaţilor societăţii.

La data de  16.01.2013 pârâta  SC M SA  a depus  la dosar întâmpinare.

Pârâta a invocat excepţia  de netimbrare, cu motivarea că cererea  nu a fost  timbrată , excepţia necompetenţei teritoriale,  cu motivarea  că atât  reclamantul  cât şi pârâţii  îşi au domiciliul, respectiv sediul  în Suceava  şi excepţia  autorităţii de  lucru  judecat, cu motivarea că reclamantul  a mai înaintat  o acţiune  similară  prin care a solicitat  anularea proceselor  verbale  de licitaţie  şi a contractelor  de vânzare-cumpărare  încheiate  cu pârâtele  din prezenta cauză, SC  D  S SRL  şi  N  E SRL  ce a făcut  obiectul dosarului  nr. 188/com/caf/2006 la  Tribunalul  Suceava  şi al dosarului  nr. 240/39/2007 la Curtea de Apel  Suceava  şi Înalta  Curte de Casaţie  şi Justiţie .

La termenul din  24.01.2013 reclamantul a depus  la dosar precizări  la acţiune  prin care a arătat că  invocă  nulitatea absolută a licitaţiilor din data de 17.11.2005 şi 29.12.2005  şi următoarele contracte de vânzare-cumpărare: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. M S.A. S (în cadrul căreia deţin 3,8% din acţiuni) şi S.C. D S S.R.L. S, autentificat sub nr.7076 din 29.12.2005, preţul vânzării (la data licitaţiei din 17.11.2005) fiind de 850.000 lei, inclusiv TVA şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. M S.A. S (în cadrul căreia deţin 3,8% din acţiuni) şi S.C. N E S.R.L. Suceava, autentificat sub nr.348 din 25.01.2006, preţul vânzării (la data licitaţiei din 29.12.2005) fiind de 420.000 lei, plus TVA.

În motivare s-a arătat că la data promovării acţiunii, în constatarea nulităţii absolute a licitaţiilor şi a contractelor de vânzare-cumpărare, aceste acţiuni erau considerate cereri neevaluabile în bani, taxa judiciară de timbru fiind stabilită în art.3 din Legea nr. 146/1997 cu o sumă fixă, pe care reclamantul a achitat-o.

Art.2 alin.11 a fost introdus prin art.1 din OUG nr.212/2008, ulterior promovării acţiunii mele în justiţie, în constatarea nulităţii absolute a licitaţiilor şi a celor două acte juridice.

În consecinţă, în virtutea principiului „legea civilă nu retroactivează", apreciez că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art.2 alin.11 introdus prin art.1 din OUG nr.212/2008.

În subsidiar, în condiţiile instanţa va aprecia că prezenta acţiune cade sub incidenţa acestei modificări ulterioare introducerii acţiunii, în temeiul art.21 alin.1 din Legea nr.146/997 raportat la art.211 şi art.212, se solicită reducerea taxei judiciare de timbru şi amânarea la plată a acestei taxe, sau eşalonarea plăţii acestei taxe pe parcursul a cel mult doi ani.

În  ceea ce priveşte temeiul de drept al acţiunii, s-a arătat că  prin aceste contracte de vânzare-cumpărare s-au vândut imobile, terenuri şi construcţii din capitalul social al societăţii, fără a exista aprobarea Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor, încălcându-se astfel şi dispoziţiile art.115 din Legea nr.31/1990.

 Contractele de vânzare-cumpărare de terenuri nr.7076 din 20.12 2005 şi nr.348 din 25.01.2006 sunt lovite de nulitate absolută fiind încheiate de către administratorul societăţii la acea vreme, ing. Buzdugan Cornelia, cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art.322 din OUG nr.88/1997, art.115 din Legea nr.31/1990, art.207 din Legea nr.31/1990 şi cu încălcarea art.26 (4) din OUG nr.88/1997.

În consecinţă AGA din 26.04.2005 (chiar nelegal constituită) nu a aprobat vânzarea de construcţii şi terenuri ce fac parte din capitalul social al societăţii, ci doar active neperformante, altele decât bunuri aflate în capitalul social al societăţii, aşa cum rezultă neîndoielnic din Hotărârea AGA anexată.

Cum niciodată nu a existat o adunare generală extraordinară legal constituită, care să aprobe reducerea capitalului social al S.C. M S.A. S (prin vânzarea de terenuri şi imobile) procesul verbal de licitaţie nr.5383/17.11.2005 (referitor la parcelele de teren nr. 192/31 şi nr. 192/22) şi procesul verbal de licitaţie nr.5996/29.12.2005 (referitor la parcelele de teren nr. 1092/39, nr. 1092/41 şi nr. 1092/42) cât şi contractele de vânzare-cumpărare nr.7076/29.12.2005 încheiat cu S.C. D SS.R.L. şi nr.348/25.01.2006 încheiat cu S.C. N E SRL. pentru aceste terenuri sunt lovite de nulitate absolută si sub incidenţa art.146 din Legea nr.31/1990.

Vânzarea de terenuri către S.C. N E S.R.L, reprezentată de Dl. S A conform împuternicirii din 21.12.2005, este lovită de nulitate absolută şi sub aspectul conflictului de interese dintre acesta şi S.C. M S.A., Dl. S A îndeplinind funcţia de administrator al S.C. M S.A. conform încheierii ORC nr.5364/ 11.11.2002, astfel încât ilicitul şi nelegalitatea operaţiunii de vânzare de terenuri este evidentă, administratorul B C vânzând terenuri din capitalul social al societăţii fără aprobarea AGA extraordinară unui fost administrator, în detrimentul tuturor acţionarilor, diminuând astfel în mod nelegal valoarea nominală a acţiunilor salariaţilor societăţii.

Nulitatea absolută a actelor rezidă, înainte de orice, din faptul că Asociaţia P.A.S. M S.A. S s-a înregistrat ca persoană juridică în temeiul Legii nr.21 /1924 cu doar 23 de salariaţi şi nu în temeiul Legii nr.77/1994, care, conform art.8, prevedea înfiinţarea P.A.S. cu minim 30% din numărul total de 1.500 de salariaţi, respectiv 705 salariaţi.

La termenul  din 21.02.2013 instanţa a pus  în vedere  reclamantului  să timbreze  cererea cu sumele  de 18.962 lei, taxă judiciară de timbru  şi 7,06 lei timbru judiciar . Reclamantul  a depus  la dosar  cerere de  scutire  de la plata  taxei  judiciare de timbru, admisă de instanţă  prin încheierea  pronunţată  la data de  21.03.2013.

Pârâta SC D  S SRL  a depus  la dosar  întâmpinare, prin  care a invocat  excepţia  puterii de lucru judecat  faţă de  soluţia  de respingere a acţiunii  formulate  de reclamant în dosarul nr. 1881/com/caf/2006, soluţie  menţionată  de Curtea de Apel Suceava  şi Înalta Curte de casaţie  şi Justiţie, iar  pe  fondul cauzei  s-a solicitat  respingerea cererii, solicitând, de asemenea  obligarea  reclamantului  la plata  sumei de  5000 lei, cheltuieli  de judecată , reprezentând  cheltuieli de judecată – contravaloare  deplasare  la instanţe  la termenele de judecată  şi cheltuieli  de cazare  şi masă.

Pârâta SC  N E SRL  a depus  la dosar întâmpinare  prin care a invocat  excepţia  necompetenţei  teritoriale , cu motivarea că  pârâta  are sediul în Suceava, şi excepţia  autorităţii de lucru judecat , cu motivarea  că reclamanta  a mai  formulat  o astfel de acţiune  cu acelaşi obiect  şi aceleaşi părţi, care a fost soluţionate  de Tribunalul Suceava, în  apel  de Curtea  de  Apel Suceava  şi în recurs  de Înalta  Curte  de  casaţie  şi Justiţie , iar pe fondul cauzei  a solicitat  respingerea cererii.

La termenul din  18.04.2013 reclamantul a depus  la dosar  răspuns la întâmpinare.

Reclamantul a solicitat  respingerea  excepţiei de netimbrare, cu motivarea  că în cauză  sunt aplicabile  prevederile OUG nr. 51/2008.

În privinţa  excepţiei  necompetenţei  teritoriale reclamantul  a solicitat  respingerea acestuia , cu motivarea că în cauză  este  pârâta  şi AVAS, astfel încât competenţa materială şi teritorială aparţine  Tribunalului Bucureşti.

Reclamantul a solicitat  şi respingerea  excepţiei  autorităţii  de lucru  judecat, cu motivarea  că  obiectul  prezentei cauze (nulitatea  absolută a actelor juridice) şi  temeiul juridic  al prezentei  cauze  sunt  diferite  de obiectul  şi temeiul juridic  al cauzei ce a făcut  obiectul  dosarului  nr. 1881/com/caf/2006.

S-a arătat că prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. DS S.R.L. S face o retrospectivă a unor cauze ce s-au judecat între părţi, în perioada 2006-2008 şi care au avut ca obiect anularea proceselor verbale de licitaţie şi anularea contractelor de vânzare cumpărare, invocând, de asemenea, autoritatea de lucru judecat în baza

hotărârilor pronunţate.

Această excepţie urmează a fi respinsă ca nefondată pentru aceleaşi motive invocate mai sus.

SC D  S SRL precizează că este cumpărător de bună credinţă şi că bunurile imobile pe care le-a achiziţionat nu au depăşit 1/2 din valoarea contabilă a activelor societăţii şi că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.146 din Legea nr.31/1990, care abilitează administratorii să înstrăineze active bunuri imobile fără aprobarea AGA, dacă acestea nu depăşesc jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii.

Deosebit, pârâta  a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată pentru deplasări, cazare şi masă la termenele de judecată la Tribunalul Bucureşti.

Aprecierea pârâtei  precum că administratorul putea vinde imobile din capitalul social al societăţii, fără aprobarea AGA, este netemeinică şi nefondată.

În bilanţurile contabile din 31.12.2004 şi 31.12.2005, aceste imobile apar înregistrate la punctul „Capital subscris vărsaf în valoare de 629.748 lei ron, nefiind reevaluate conform prevederilor HG nr.500/1994, vânzarea fiind lovită de nulitatea absolută, luând în considerarea şi aspectul că bunurile imobile din capitalul social al societăţii nu puteau fi

înstrăinate decât după reevaluarea lor contabilă şi numai după ce s-ar fi obţinut aprobarea AGA prin hotărâre adoptată cu majoritate de voturi.

Structura acţionariatului la data vânzării era compusă din asociaţia P.A.S. „M" S şi A.V.A.S., care deţineau în baza acţiunilor nominale, capitalul social compus din imobilele ce au fost comercializate ilicit.

Aprecierea pârâtei precum că administratorul societăţii ar fi putut vinde bunuri imobile din capitalul social al societăţii, fără aprobarea AGA (membrii P.A.S. şi A.V.A.S.), nu poate fi primită, întrucât prin aceasta s-ar încălca dreptul la asociere al persoanelor fizice şi al statului român, reprezentat prin A.V.A.S.

Prin aceste vânzări nelegale, atât reclamantul, în calitate de acţionar al societăţii, cât şi statul român prin A.V.A.S. au fost privaţi de dreptul de proprietate şi de dreptul legitim la asociere.

Aprecierea pârâtei precum că în temeiul art.146 administratorii pot înstrăina bunuri proprietatea societăţii a căror valoare contabilă nu depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii fără aprobarea AGA, este nefondată.

Conform acestui articol, administratorul este îndreptăţit să înstrăineze bunuri aflate în patrimoniul societăţii şi nicidecum bunuri ce formează capitalul social al societăţii.

Ori, în speţă, bunurile care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare fac parte din capitalul social al societăţii şi, în consecinţă, aceste contracte sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art.322 din OUG nr.88/1997, art.115 din Legea nr.31/1990, art.207 din Legea nr.31/1990 şi cu încălcarea art.26 (4) din OUG nr.88/1997.

 Pe de altă parte, terenurile care au făcut obiectul vânzării cumpărării nu pot constitui active neperformante, neproductive sau conexe procesului de producţie, imobilele terenuri şi clădiri vândute făcând parte din capitalul social, nu se poate aprecia că capitalul social al unei societăţi este neperformant, neproductiv sau conex procesului de producţie.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtă, acestea sunt nejustificate, exagerate, neprobate şi urmează a fi  respinse ca nefondate.

La termenul din 27.06.2013  instanţa, din oficiu, a invocat  excepţia  lipsei calităţii  procesuale pasive  a pârâţilor Autoritatea  pentru  Valorificarea  Activelor  Atatului  şi Ministerul  Finanţelor  Publice.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine  următoarele:

  Excepţia  necompetenţei  teritoriale  a Tribunalului  Bucureşti este  neîntemeiată  şi va fi respinsă  de instanţă  în temeiul dispoziţiilor art.  7 şi 12 din Codul de Procedură civilă, motivat de faptul că  în cauză  reclamantul  a chemat  în judecată  cinci pârâţi,  iar  doi dintre aceştia - A V A S  şi  M F P – au sediul în Bucureşti.

Excepţia lipsei  calităţii  procesuale  pasive  a pârâţilor  Autoritatea  pentru  Valorificarea  Activelor Statului  şi  Ministerul  Finanţelor Publice  este  întemeiată şi va fi admisă de instanţă, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea, astfel cum a fost  precizată, reclamantul S S  a solicitat  constatarea  nulităţii  absolute  a  licitaţiilor  din datele  de 17.11.2005 şi 29.12.2005 şi respectiv a contractului  de vânzare-cumpărare  autentificat sub nr.  7076/29.12.2005 la BNP I  L  încheiat  între pârâtele  SC M  SA  şi Sc D S  SRL  şi a contractului  de  vânzare-cumpărare autentificat  sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A încheiat  între pârâtele  SC M SA şi SC N  E  SRL.

Calitatea  procesuală  pasivă  presupune identitatea  între pârât  şi cel obligat  în raportul juridic  dedus judecăţii. Având în vedere faptul că  pârâţii AVAS  şi Ml  F  P nu sunt părţi  în contractul  a căror  nulitate  absolută  se solicită  a se constata, instanţa  constată  că reclamantul  nu a  justificat  calitatea  procesuală pasivă  a acestor pârâţi.

În consecinţă, instanţa va respinge acţiunea formulată în contradictoriu  cu pârâţii A V  A S  şi M  F  P  ca fiind  formulată  împotriva  unor persoane  fără  calitatea  procesuală  pasivă.

  Pe excepţia activităţii de lucru judecat instanţa  reţine următoarele:

Potrivit art. 1201 Cod civil este lucru judecat  atunci când  a doua cerere  în  judecată are  acelaşi obiect, este  întemeiată  pe aceeaşi  cauză  şi este  între aceleaşi  părţi, făcută  de ele  şi contra  lor  în  aceeaşi calitate.

Rezultă deci că elementele autorităţi  de lucru judecat  sunt părţile, obiectul şi cauza .

În speţă, în cauză prin acţiunea  astfel cum a fost precizată  reclamantul S S în contradictoriu cu pârâtele M SA,  D S  SRL  şi  N  E SRL  ( urmare a admiterii  excepţiei  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor AVAS şi M  F  P) a solicitat  nulitatea absolută  a licitaţiilor  din data de  17.11.2005 şi 29.12.2005 şi a contractelor de vânzare  cumpărare  subsecvente,  nr. 7076/29.12.2005 încheiat între pârâtele  SC  M SA  şi SC  D S SRL  şi nr.348/25.01.2006 încheiat între pârâtele  SC  M SA  şi SC N  E SRL , invocând drept temei  juridic  dispoziţiile  art. 115 şi 207 din Legea nr. 31/1990, 322 şi 26/4 din OUG nr.88/1997.  Totodată, cu privirea  la vânzarea  către pârâtă  a SC N E SRL  s-a invocat  nulitatea absolută  şi sub  aspectul  conflictului  de  interese  al administratorului  acesteia, S A,  care  îndeplinea  funcţia  de administrator  al SC M SA, administratorul  B  C  vânzând terenuri  din  capitalul  social al societăţii  fără  aprobarea  AGA extraordinară  unui fost administrator  în detrimentul  tuturor acţionarilor  diminuând  nelegal  valoarea  nominală  a acţiunilor  salariaţilor  societăţii.

Anterior,  prin  acţiunea  înregistrată pe rolul Tribunalului  Suceava  sub nr. 1881/com/caf/2006 reclamantul  S S  în contradictoriu cu  aceeaşi pârâţi  a solicitat  constatarea  nulităţii  absolute  a licitaţiilor  organizate  în luna  octombrie  şi decembrie  2005 de pârâta  SC M SA  şi a contractelor  de vânzare –cumpărare  încheiate  în urma  acestor  licitaţii.

În motivare  s-a arătat că  încălcând prevederile art. 150 alin. 1 din Legea nr.31/199o republicată, administratorul şi Consiliul de administraţie al S.C. M SA Suceava a organizat în mod fraudulos două licitaţii în luna octombrie şi decembrie 2005 pentru vânzarea unor active - imobile, cămin + magazii şi teren aferent, proprietatea societăţii, tară a obţine anterior aprobarea adunării generale extraordinare în condiţiile prevăzute la art. 112 din Legea nr. 31/1990.

Conform bilanţului anului 2004 depus la A F Suceava sub nr. 336/27.04.2005, valoarea totală a activelor nete se cifra la data de 31.12.2004 la suma de 22.471.207 mii lei, astfel încât administratorul şi consiliul de administraţie nu puteau vinde fără aprobarea adunării generale bunuri imobile în valoare mai mare de 2.247.121,70 mii lei.

Bunurile imobile ce au făcut obiectul licitaţiilor şi a celor două contracte de vânzare - cumpărare depăşesc valoarea de 8.000.000 mii lei astfel încât ambele licitaţii şi contractele de vânzare - cumpărare sunt lovite de nulitate absolută.

În ceea ce priveşte licitaţiile organizate în luna octombrie şi decembrie 2005, acestea au fost organizate în desfidarea prevederilor legale: nu au fost autorizate de AGA, valoarea de pornire a licitaţiei nu a fost publicată in Monitorul Oficial al României şi într-un cotidian de largă circulaţie, ofertanţii nu au depus garanţiile legale pentru înscrierea licitaţiei, nu au depus ofertele în plic închis etc, vânzarea bunurilor imobile de către aceştia făcându-se în mod direct de către administratorul şi consiliul de administraţie al societăţii. Prin vânzarea acestor active s-a diminuat patrimoniul societăţii şi în consecinţă a scăzut în mod serios şi valoarea acţiunilor acţionarilor din cadrul S.C. M SA S, prin aceste operaţiuni nelegale creându-se un prejudiciu însemnat tuturor acţionarilor, întrucât din sumele încasate consiliul de administraţie a nota plata dividentelor către acţionari în condiţiile în care sumele încasate vânzări imobiliare sunt destinate retehnologizării societăţii.

Prin sentinţa civilă nr.2758/12.10.2006 Tribunalul  Suceava  Secţia  Comercială, Contencios Administrativ  şi Fiscal  a respins  ca nefondată  cererea, reţinând în  esenţă  că temeiul legal invocat  de reclamant, art. 150 din Legea  nr.31/1990  nu este aplicabil, în speţă fiind  aplicabile dispoziţiile art. 146 din Legea nr.31/1990 ( în vigoare  la data  încheierii  proceselor  verbale  de licitaţie  şi-a contractelor).

Sentinţa a fost menţinută prin decizia nr.68/02.07.2007 pronunţată  în  dosarul nr.240/39/2007 de Curtea de Apel Suceava Secţia  Comercială, Contencios  Administrativ  şi Fiscal .

Împotriva  deciziei  a formulat  recurs  apelantul  reclamant.

Prin decizia  nr.1411/09.04.2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia  Comercială a respins recursul.

În considerente  s-a reţinut  că  instanţele  au  aplicat  dispoziţiile  art. 146 din Legea  nr.31/1990 care  prevede  că administratorii  pot  înstrăina active fără aprobarea  AGA, dacă  acestea nu depăşesc  jumătate din valoarea contabilă  a activelor societăţii. În ceea  ce  priveşte critica  referitoare la confuzia  între  valorificarea activelor  neperformante şi  vânzarea  de imobile, terenuri  sau  clădiri s-a constatat  că nu există nicio confuzie, deoarece un activ  neperformant  poate  include  terenuri  sau construcţii. Esenţial  este că  activele  imobilizate sunt transformate prin  vânzare  în  lichidităţi  necesare  funcţionării  societăţii  susţinând  performanţele  acesteia  şi nu rămânând  imobilizate  şi  neperformante.  Textul art.  146 din Legea nr. 31/1990 se referă  la active  şi  vânzările în litigiu  nu au depăşit  jumătate  din valoarea  contabilă  a activelor.  Nefiind necesară aprobarea  AGA  nu s-au  mai analizat  motivele referitoare  la ce fel de  adunare  era competentă, AGA ordinară  sau  extraordinară. S-a  mai reţinut  totodată faptul  că  nu au fost încălcate  nici dispoziţiile  art. 26(4)  şi  322 din OUG nr. 88/1997.

În cele două pricini  părţile  sunt aceleaşi, în ambele  figurând  în calitate  de reclamant  S S şi în calitate  de pârâţi  SC M  SA, SC D  S SRL şi SC  N  E SRL .

Si obiectul celor două pricini este identic, în ambele cauze solicitându-se  constatarea nulităţii  absolute  a licitaţiilor  organizate  în datele de 7.11.2005 şi 29.12.2005 şi a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.7076/29.12.2005 şi 348/25.01.2006 ( deşi  în  primul dosar  în cererea introductivă  de instanţă  ( fila 147) se  precizează  că  licitaţiile  au fost  organizate  în lunile  octombrie  şi decembrie  2005 şi nu sunt  individualizate  contractele de vânzare-cumpărare,  din înscrisurile depuse  la dosar  de reclamant  ( filele  147-1688)  cu privire  la  care a arătat  că sunt  cele depuse  în dosarul  Nr. 188/com/caf/2006 şi din  actele  respectivului  dosar, ce a fost  ataşat  prezentei cauze  rezultă că  în cele două pricini  sunt  atacate  aceleaşi  acte juridice .

De altfel acest aspect nu este  negat  de părţi. În consecinţă  obiectul  celor două  pricini este  identic.

Cât priveşte cauza, jurisprudenţa şi doctrina  reţin  că  acestea  constituie  fundamentul  raportului  juridic dedus judecăţii, temeiul juridic  al cererii.

În speţă, în  primul dosar  reclamantul şi-a  întemeiat cererea  pe dispoziţiile  art.150 din Legea  nr.31/1990 iar prima instanţă şi instanţele de control judiciar  au apreciat  că temeiul  juridic  invocat de reclamant  nu este aplicabil, fiind aplicabile  dispoziţiile  art. 146 din lege. Această soluţie este confirmată  de instanţele  de control  judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport  de motivele  de recurs  invocate  de recurentul  reclamant, stabilind în plus că  „ Nefiind  necesare  aprobarea  AGA  nu se mai analizează  motivele  referitoare  la  ce fel  de  adunare  era  competentă , AGA ordinară  sau extraordinară... Nu au fost încălcate  nici  dispoziţiile  art .26(4)  şi 322 din Ordonanţa de Urgenţă  a Guvernului  nr.88/1997 pentru motivele  deja  menţionate”.

În cauza de faţă  prin acţiunea  astfel cum a fost  precizată  reclamantul  a invocat drept temei juridic al cererii  art. 115 ( referitor  la lipsa  aprobării  AGEA) , 207 ( referitor  la  reducerea  capitalului social) şi art. 26(4) şi 322 din OUG nr.88/1997.

Având în vedere faptul că actele  a căror nulitate absolută se solicită a se constata au fost cercetate  de  instanţa de recurs  şi prin  prisma  aplicării  în cauză  a art. 115 şi 207 din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se  irevocabil  faptul că  în cauză  nu era necesară  aprobarea  adunării  generale a asociaţilor, în plus  reţinându-se  şi  neîncălcarea  dispoziţiilor  art. 26(4)  şi 322 din OUG  nr.88/1997 instanţa  constată  că între  cele două pricini  există  şi identitate  de cauză.

Cu privire la vânzarea  către  SC N  E SRL  s-a invocat  ca temei  juridic  şi  conflictul de interese  între reprezentantul  acestei societăţi, S A, şi  societatea  vânzătoare. Acest  temei  juridic  nu a fost  invocat  şi respectiv, analizat  în dosarul  anterior  nr. 1881/com/ccaf /2006, astfel că pentru acest motiv  nu există identitate  de cauză.

În consecinţă  pe excepţia  autorităţii de lucru judecat  instanţa  va admite  excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 17.11.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7076/29.12.2005 de BNP I L şi, în consecinţă va  respinge pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 17.11.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7076/29.12.2005 de BNP I L, va admite excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P Ai sub aspectul încălcării art. 115 şi 207 din Legea nr. 31/1990 şi art. 322 şi art. 26 alin. 4 din OUG nr. 88/1997 şi, în consecinţă va respinge pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP Petru A sub aspectul încălcării art. 115 şi 207 din Legea nr. 31/1990 şi artt. 322 şi art. 26 alin. 4 din OUG nr. 88/1997, va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A pe aspectul conflictului de interese.

Cercetând pe fond  capătul  de cerere  având  ca obiect constatarea nulităţii  absolute  a licitaţiei  din data  de 29.12.2005 şi  a contractului  de vânzare-cumpărare  încheiat  între  SC  M  SA  şi SC  N  E  SRL, autentificat sub nr.348/25.01.2006 de BNP P  A pe aspectul  conflictului  de interese,  instanţa  constată  că este  nefondat.

Actul juridic  de vânzare  cumpărare  către  un fost administrator , prin el  însuşi, nu este sancţionat cu  nulitatea  absolută, nefiind încălcate a  încheierea  unui astfel  de act juridic  nici o  normă care  ocroteşte  un interes  general , obştesc.

În  consecinţă,  instanţa va respinge  ca nefondat capătul  de cerere  având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A pe aspectul conflictului de interese.

Deşi prin  admiterea  excepţiei  autorităţii  de lucru judecat  şi respingerea  pentru  autoritate de lucru judecat  a cererii  formulate în  contradictoriu  cu pârâta  D  S SRL  reclamantul a căzut  în pretenţii  instanţa va respinge  cererea  acestei pârâte  de obligare a reclamantei  la plata  cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că  pârâta  nu a făcut  dovada  unor astfel  de  cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti în  cauza  privind pe reclamantul S S, cu  domiciliul  în S, str.  nr. , bl. , sc. , et. , ap. ,  judeţul şi pe pârâţii SC M SA, cu sediul în S, str. G  A G  nr., judeţul S, A VAS, cu sediul ales în B, str. nr. , sector  M F P, cu sediul în  Bucureşti, str. nr., sector , SC N E SRL S, cu sediul în S, str. nr., judeţul ,  SC D S SRL S, cu sediul în S, str. nr., judeţul.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor AV A S şi M F P şi, în consecinţă:

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii A V AS şi Ml F P ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasiva.

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 17.11.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7076/29.12.2005 de BNP I L şi, în consecinţă:

Respinge pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 17.11.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7076/29.12.2005 de BNP Ion L.

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A sub aspectul încălcării art. 115 şi 207 din Legea nr. 31/1990 şi art. 322 şi art. 26 alin. 4 din OUG nr. 88/1997 şi, în consecinţă:

Respinge pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A sub aspectul încălcării art. 115 şi 207 din Legea nr. 31/1990 şi artt. 322 şi art. 26 alin. 4 din OUG nr. 88/1997.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A pe aspectul conflictului de interese.

Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 29.12.2005 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/25.01.2006 de BNP P A pe aspectul conflictului de interese.

Respinge cererea pârâtei SC D S SRL de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 04.07.2013.

PRESEDINTE GREFIER

Judecător V  E P  R  B

Red.jud.V.E.P.

Dact.F.I./8 ex.

Comunicat …………

Ex. …………. 

Domenii speta

Spete similare