1388

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COMERCIAL MURES

COMERCIAL

Dosar nr. 988/1371/2007

SENTINTA COMERCIALA NR.1388

Sedinta publica de la 2 octombrie 2007

Pe rol pronuntarea asupra actiunii comerciale intentata de reclamanta DGFP Mures, în contradictoriu cu  pârâtii SC G P SRL,SC R SRL, având ca obiect actiune pauliana / revocatorie.

La apelul nominal facut în sedinta publica  se constata lipsa partilor..

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei dupa care:

Se constata ca mersul dezbaterilor si sustinerile partilor au fost consemnate în încheierea de sedinta din data de 24.09.2007, când s-a dispus amânarea pronuntarii pe azi.

La data de  28.09.2007,  pârâte S.C. G P SRL Târnaveni, a depus la dosar inscrisuri în sustinerea intâmpinarii, respectiv  balanta de verificare lunara , pentru luna fenruarie 2007,  situatia patrimoniului pârâtei.

La data de 1 octombrie 2007, pârâta  S.C.R SRL  a depus la dosar  concluzii scrise.

INSTANTA

Prin actiunea înregistrata la aceasta instanta, sub nr.988/1371/8 mai 2007, creditoarea reclamanta D.G.F.P. Mures, a chemat in judecata pe pârâtele S.C. G P SRL T-veni si S.C. R SRL Tg.-Mures, solicitând  pe calea actiunii pauliene întemeiata pe dispozitiile  art.975 Cod civil, revocarea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.530/26.02.2007 la Biroul Notarilor Publici T din Tg..-Mures,  cu consecinta revenirii bunului ce a facut obiectul contractului mentionat în patrimoniul debitoarei – pârâta rd.I. S-a cerut, deasemenea radierea din c.f. a înscrierilor  referitoare la dreptul de proprietate transmis în baza acestui contract si restabilirea situatiei anterioare încheierii  actului.

În motivarea actiunii se arata ca la 26.02.2007, între cele doua pârâte a intervenit contractul de vânzare-cumparare indicat mai sus, prin care, pârâta de rd.I  transmite celeilalte imobilul  înscris în c.f. 1112/J/ Târnaveni, compus din teren  cu suprafata de 26.366 mp.  cu constructii cu destinatie strand, cu vestiar , magazie, bazin de înot olimpic, bazin de înot copii si camin pompe. Pretul de vânzare-cumparare a fost stabilit la 1.000.000 ron .

Reclamanta sustine în continuare ca prin aceasta conventie s.-a urmarit fraudarea intereselor sale, în calitate de creditor, deoarece , la data contractului, pârâta  rd.I figura cu obligatii bugetare de 119.480 ron, astfel cum rezulta din somatia nr.349/25 ianuarie 2007, emisa de Adm. Fin .Publice Târnaveni. Intentiile frauduloase din acest contract rezulta din  consecinta de insolvabilitate deliberata, creata  pe seama  debitoarei pârâte rd.I, asa încât., reclamanta nu-si va mai putea valorifica creanta pe care o are, mai ales ca la data redactarii actiunii, debitele pârâtei rd.I se ridica la nivelul de 5.245.300 ron.

In alta ordine de idei, potrivit art.109 al.5 din Og nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala,  în vederea încheierii unui asemenea act de vânzare-cumparare pârâta rd.I trebuia sa obtina si sa prezinte un certificat de atestare fiscala si ca înstrainarea unui astfel de imobil cu încalcarea acestor  dispozitii este „nu de drept”. Or, în urma verificarilor facute de reclamanta  ar rezulta ca an zilele de 7 decembrie 2006, 29 decembrie 2006 si respectiv 236 februarie 2007 nu au fost înregistrate certificate de atestare fiscala, pentru pârâta S.C. G P SRL T-veni.

Prin întâmpinarea depusa la  data de 20.06.2007, pârâta S.C. G P S.R.L. a cerut respingerea ca nefondata a actiunii reclamantei. Ea arata ca în primul rând, actul atacat nu a fost unul fictiv, pentru fraudarea intereselor reclamantei, din moment ce  pretul de vânzare-cumparare a fost  real, conform valorii de piata a imobilului si achitat integral în cuantum de 1.000.000 lei +TVA. În conditiile în care  aceasta valoare a intrat efectiv în patrimoniul reclamantei este exclusa orice presupunere privind crearea unei insolvabilitati in urma tranzactie.

În alta ordine de idei, se apara pârâta de rd.I,  pentru a fi în fata unei situatii de promovare cu succes a actiunii pauliene este necesar sa dovedeasca  caracterul „viclean” a actului încheiat de debitor si intentiile frauduloase  ale partilor implicate  în conventie. Fiind vorba de un contract cu titlu oneros, în urma acestuia, patrimoniul debitoarei rd.I nici nu s-a marit si nici nu s-a diminuat. În plus,  în averea acesteia se afla numeroase active cât si creante de încasat ce depasesc suma de  4.00.000 ron în conditiile în care creanta reclamantei era de 119.480 lei. În fine,  pârâta sustine ca la data încheierii actului de catre debitoare, operase o compensare  la nivelul de 119.480 lei fata de  datoria bugetului  de stat catre pârâta rd.I. cu titlu de debit de restituit în temeiul  cererii de compensare înregistrate sub nr.46.808/25 ianuarie 2007. Prin urmare nici aceasta conditie nu este îndeplinita pentru a fi primita actiunea reclamantei. La toate acestea se impune si constatarea  ca tertul este de buna credinta, complicitatea de rea credinta si frauduloasa a acestuia din urma fiind obligatoriu a fi dovedita de reclamanta în conditiile în care actul in discutie a fost cu titlu oneros.

Si pârâta rd.II S.C. R SRL a depus întâmpinare în cauza., la 21 iunie 2007, filele 70-73. Prin aceasta forma de aparare, pârâta respectiv inova in primul rând buna sa credinta în încheierea contractului în discutie, invocând in sprijinul sustinerii extrasul de carte funciara eliberat la data de 26 februarie 2007 si certificatul de atestare fiscala eliberat la data de  22 februarie 2007, ambele înscrisuri fiind atasate întâmpinarii – fila 74,75.

În privinta certificatului de atestare fiscala,  se arata ca  la data  emiterii acestuia , pârâta de rd.I.  nu figura cu impozite si taxe locale exigibile si ca sumele  cu titlu  de credit aveau termene de scadenta ulterioare. Plecând de la continutul cartii funciare, trebuie avute în vedere disp.art.34 al.1 din Legea nr.7/1996 conform, carora „ cuprinsul cartii funciare în afara îngradirilor si exceptiilor legale se considera exact numai în folosul acelei persoane care în virtutea unui act juridic cu titlu  legal a dobândit cu buna credinta un drept real înscris în cartea funciara”, iar al.2  precizeaza ca „dobânditorul este considerat de buna credinta, daca la data înregistrarii cererii de înscriere a dreptului în folosul sau nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciara sau din titlu transmitatorului  si din cuprinsul cartii funciare nu reiese vreo neconcordanta între aceasta si situatia juridica reala”. În aceeasi idee de interpretare trebuie avut in vedere disp.art.27 din legea nr.7/1996 si  art.497 AL.4 Cod procedura civila, care  stabilesc  momentele de la care devin opozabile tertilor fie înscrierile  referitoare la dobândirea, modificarea sau stingerea  dreptului real imobiliar,  fie  notarea somatiei de plata, ori a somatiilor de executare. În fine, tot în sensul sustinerii bunei credinte, pârâta S.C. R SRL Tg.-.Mures invoca si textul general cuprins in art.1899 Cod civil care prevede ca buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade  asupra celui  ce  pretinde reaua credinta.

În cea ce priveste al doilea temei al actiunii, si anume sanctiunea nulitatii ce  ar trebui sa cada  asupra contractului atacat în temeiul art.100 al.5 din OG nr.92/2003, pârâta rd.II invoca certificatul de atestare fiscala înregistrat sub nr.438/22.02.2007 eliberat însasi de functionarii institutiei reclamante

În cauza s-au administrat probe cu înscrisuri, constând în  documentele  dosarului  aferent creantelor fiscal, evidentiate de reclamanta in sarcina pârâtei de rd.I, S.C. G P SRL , filele 5-58,  notificarea  nr.409/9 mai 2007 emisa de reclamanta catre pârâta de rd.I, cererea de compensare  TVA cu anexa acesteia  înregistrata sub nr.46808/25 ianuarie 2007, filele 68-69,  extrasul de carte funciara si certificatul de atestare fiscala (la care am facut deja referire mai sus). Deasemenea la filele  88-90 s-a depus contractul de vânzare-cumparare atacat, iar la fila 92 se afla ordinul de plata privind dovada achitarii pretului de 1.000.000 LEI. În fine, la  dosar s-au depus si dovezile privind situatia financiara conform balantei aferenta lunii  februarie 2007, filele 93-110,  proba prin care a înteles  pârâta rd.I sa faca dovada  valorii activelor din patrimoniul sau la nivelul perioadei  de referinta când s-a încheiat actul atacat.

Fata de toate aceste  probe,  plecând de la obiectul si temeiurile de drept ale actiunii reclamantei, instanta constata urmatoarele:

În primul rând s-a luat act ca  , desi în prima parte a cererii de chemare în judecata , se face o solicitare expresa  de revocare a contractului de vânzare autentificat sub  nr.530/26-02-2007, cu capetele deoarece accesorii (radierea înscrierilor din c.f. si restabilirea situatiei anterioara) pe pagina 3 se invoca si nulitatea absoluta a contractului, prin prisma disp.art.109 al.5 din codul de procedura fiscala adoptat prin OG nr.92/2003. Or, conditiile de  promovare si exercitare a actiunii pauliene nu se confunda cu sanctiunea nulitatii absolute întemeiata pe  textul din actul normativ fiscal. Primul temei al actiunii  îl reprezinta art.975 Cod civil, iar obiectul  consta în revocarea actului  în timp ce  sanctiunea nulitatii absolute se întemeiaza pe acel text din legea speciala, coroborat  cu norma  din dreptul comun  din materie, si anume art.948 Cod civil. Plecând de la aceasta constatare, instanta urmeaza sa abordeze cererea de chemare în judecata sub dublul ei aspect în privinta obiectului si a temeiurilor acesteia. Dealtfel,  pârâta  rd.II si-a adaptat  în acelasi fel întâmpinarea  susaratata.

Astfel, cu referire la actiunea  revocatorie, într-adevar  plecând de la textul legal invocat de reclamanta,  si anume art.975 Cod civil,  fiind întemeiata pe dreptul de gaj general pe care creditorii îl au asupra debitorilor lor,  pot fi atacate astfel de acte juridice facute în frauda drepturilor creditorilor. Se cunosc conditiile pentru exercitarea cu succes a unor asemenea actiuni si anume :

-sa existe o frauda din partea debitorului;

-sa se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, care sa constea  în micsorea gajului general de natura sa determine insolvabilitatea totala sau partiala a debitorului;

-actul atacat sa nu constituie  exercitiul unui drept strict personal a debitorului;

-creanta creditorului (certa, lichida si exigibila) sa  fie anterioara actului atacat.

La toate aceste conditii, în cazul actelor cu titlu oneros se mai cere ca tertul  (în cazul nostru pârâta de rd.II S.C .R SRL),  sa fi participat  în complicitate si rea credinta cu debitorul la frauda.

Asa cum temeinic s-au aparat cee doua pârâte,  în speta de fata nu sunt îndeplinite conditiile pentru admiterea  actiunii reclamantei.

În primul rând trebuie plecat de la constatarea ca suntem în fata unui act juridic cu titlu oneros si care, în principiu  nu afecteaza valoarea activului patrimonial al vânzatorului, adica al pârâtei rd.I.  Un anumit element patrimonial si anume  imobilul înscris in c.f.- Târnaveni, a fost înlocuit în urma vânzarii un alt element  ce intra deasemenea in latura  activa  patrimoniala, si anume pretul de vânzare. Prin înscrisul de la  fila 92 s.a dovedit ca pretul  de 1.000.000 lei a fost virat prin ordin de plata în patrimoniul debitoarei, conform certificarii ING Bank Tg.-Mures, din data de 22.02.2007. Deci, nu exista nici o micsorare  a gajului general al  creditoarei reclamante cu consecinta  creerii unei insolvabilitati totale sau partiale în ceea ce o priveste. Este de observat ca plata s-a facut prin virament bancar, în mod transparent, fiind exclusa orice suspiciune ca  partile ar fi încercat sa mascheze o liberalitate, în spatele unui contract de vânzare-cumparare, ori ca plata nu s-ar fi facut efectiv pentru a evita urmarirea  sumei de bani. În alta ordine de idei este irelevanta sustinerea reclamantei cu privire la nivelul debitelor fiscale de la data  introducerii cererii de chemare în judecata. În speta intereseaza doar  nivelul creantei de la data încheierii contractului, iar acesta a fost  cel rezultat din cuprinsul înscrisului depus la fila 75. Debitul a fost la acea data de  11.784 lei , conform certificatului de atestare fiscala eliberat sub nr.4387 la data de 22.02.2007 cu valabilitate  pâna la data de 28.02.2007. Dealtfel,  însasi reclamanta sustine ca  in perioada anterioara încheierii contractului de vânzare-cumparare detinea o creanta de 119.480 lei, adica mult mai mica, decât valoarea  intrata în contul bancar al debitoarei în urma  actului  atacat.

Sunt  acceptate de instanta si  argumentele invocate de pârâta de rd.II prin întâmpinare referitoare la buna sa credinta. Reclamantei îi revenea sarcina probei prin prisma dispozitiilor art. 1899 Cod civil, combinat cu art.27  si 34 al.1 din legea nr.7/1996, pentru a dovedi  eventuala  reaua credinta a  tertului  din raportul  juridic aparat de reclamanta în calitate de creditoare si  debitoarea - pârâta de rd.I. Asa cum am aratat mai sus, fiind vorba de un contract cu titlu oneros,  trebuia demonstrata atât frauda  rezultata din conventie cît si reaua credinta a pârâtei de rd.II S.C.  R SRL Tg.-Mures. Buna credinta, pe lânga faptul ca se prezuma, se desprinde si din cele doua înscrisuri invocate de respectiva pârâta, adica extrasul de c.f. – liber de sarcini si certificatul de atestare fiscala, ambele de la filele 74-75.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea absoluta a conventiei  prin prisma dispozitiilor art. 109 al.5 din Codul de procedura fiscala,  pe considerentul ca  pârâta de rd.I a  vândut imobilul fara a obtine certificat de atestare fiscala,  se retine, deasemenea, netemeinicia acestei solicitari. Asa cum s-a aratat deja, insasi institutia reclamanta a eliberat în urma cererii înregistrate la 22  .02.2007, certificatul de atestare fiscala cu nr.4387. În cuprinsul actului, fila 75, este  prevazut si scopul pentru care a fost solicitat documen tul si anume pentru „a-i servi la notar”. Asa cum  s-a aratat mai sus,  acest document nu indica decât o creamta  în cuantum de 11.784 lei – „rest plata pe an 2007”, fara  restante conform OG nr.35/2006. Acest continut al documentului lasa sa se înteleaga scadenta datoriei ca fiind  finele anului 2007, în conditiile  în care  cele doua sume din rubrica 2 si 3 (ramasita , 1858 si majorari 194,76) a fost acoperita conform încasarilor de la rubrica  5, în cuantum de 2.052,76.

Concluzionând, actiunea reclamantei va fi respinsa integral,  constatându-se totodata ca pârâtele nu au justificat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge ca nefondata actiunea revocatorie formulata de creditoarea reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice Mures , cu sediul în Tg. Mures în contradictoriu cu pârâtele SC “G P “ SRL Târnaveni cu sediul în Târnaveni  si SC “ R “SRL Tg. Mures cu sediul în Tg. Mures,  cu referire la contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 530/26.02.2007  la Biroul Notarilor Publici Asociati  T – Tg. Mures.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 2 octombrie  2007.

Domenii speta

Spete similare