Dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul numai prin vizitarea copilului la domiciliul mamei este stanjenit cata vreme relatiile dintre parinti sunt tensionate iar mama se opune la pastrarea legaturii tata-copil.

Dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau. Încuviintarea de catre prima instanta a modalitatii de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul. În mod gresit prima instanta a considerat ca reclamantul apelant este îndreptatit numai la vizitarea copilului la domiciliul intimatei pârâte, ignorând faptul ca, în acest mod, dreptul reclamantului si al copilului sunt stânjenite, câta vreme intimata pârâta se opune ca apelantul reclamant sa  întretina  legaturi personale cu minorul, fiind necesara anterior introducerea unei ordonante presedintiale pentru realizarea dreptului apelantului reclamant.  Mai mult, relatiile tensionate dintre cei doi parinti pot avea efecte negative asupra stabilitatii emotionale a copilului, fiind de dorit ca derularea relatiilor dintre copil si tata sa aiba loc într-o atmosfera calma, neviciata de neîntelegerile dintre parti. Este în interesul copilului de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin mentinerea legaturilor personale cu tatal sau în mod efectiv si fara nicio ingerinta din partea mamei minorului iar în realizarea efectiva a legaturilor personale cu minorul trebuie sa se tina seama si de durata de timp în care parintele are legaturi personale cu copilul, de vârsta minorului (7 ani), de preocuparile si activitatile specifice acestei etape a dezvoltarii sale, de capacitatea sa de a întelege relatiile dintre parinti si de nevoia copilului de a avea legaturi mai strânse cu tatal sau, specifica vârstei si sexului. Mentinerea legaturilor personale dintre tata si copil nu dauneaza interesului copilului, atâta vreme cât în cauza intimata pârâta nu a probat sustinerile sale si  nu a dovedit ca locuinta din tara a apelantului reclamant este lipsita de cele mai elementare dotari si nici ca acesta ar fi avut un comportament violent fata de minor, singura violenta, recunoscuta de ambele parti, fiind aceea ca apelantul reclamant a venit în domiciliul minorului cu organele de politie.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgoviste sub nr. 4202/04.07.2007 , reclamantul LG a chemat în judecata pe pârâta LIV, solicitând instantei ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligata pârâta sa-i permita reclamantului sa ia în domiciliul sau pe minorul LD, în prima sâmbata a fiecarei luni de la ora 9,00 pâna duminica la ora 18,00.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca din casatoria partilor a rezultat minorul LD, nascut la 4.07.2001; ca, în prezent, sotii se afla în proces de divort,  iar pârâta îi refuza reclamantului orice legatura cu minorul; ca reclamantul locuieste si lucreaza în Italia si vine în tara o data pe luna si ca pârâta,desi a fost obligata pe calea ordonantei presedintiale sa-i permita sa viziteze minorul, refuza acest lucru.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile  art. 97 si urm. din Codul familiei.

Prin întâmpinarea formulata, pârâta a aratat ca este de acord numai în parte cu actiunea,în sensul ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul, în domiciliul pârâtei, trei ore în  prima sâmbata a fiecarei luni; ca reclamantul a avut fata de minor un comportament violent, a manifestat dezinteres, nu s-a achitat de obligatia de întretinere stipulata în sentinta civila 1397/5.04.2006 si de câte ori a revenit în tara s-a manifestat violent, fiind însotit de organele de politie.

Prin sentinta civila nr.3891/22.10.2007 pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 4202/315/2007, s-a admis în parte cererea formulata de reclamantul LG împotriva pârâtei LIV si a fost obligata pârâta sa permita reclamantului exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul LD, nascut la data de 4.07.2001, dupa urmatorul program: prin vizitarea minorului la domiciliul pârâtei, în prima sâmbata din fiecare luna,de la ora 10,00 la ora 13,00, luându-se act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecata si dispunând obligarea reclamantului la plata sumei de 250 lei - cheltuieli de judecata catre pârâta.

Pentru a pronunta sentinta civila nr.3891/22.10.2007, instanta de fond a retinut ca  reclamantul a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta sa-i permita luarea minorului LD, în domiciliul sau din Baleni, sat Baleni - Români, în prima sâmbata  a fiecarei luni, de sâmbata de la ora 9,00 si pâna la ora 18,00 duminica; ca, în conformitate cu dispozitiile art. 97 Codul familiei, ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din  casatorie,din afara casatoriei ori înfiati, drepturile fiind exercitate numai în interesul copiilor; ca reclamantul, prin avocatul ales, s-a opus administrarii oricarei probe, în privinta conditiilor materiale de care dispune la domiciliul din Baleni, referitor la comportamentul sau fata de minor, la dosar nefiind depusa decât copia certificatului de nastere al copilului, desi avea, potrivit art. 1169 cod civil, obligatia de a administra dovezi; ca reclamantul face vorbire de existenta pe rolul instantei a unui proces de divort si de pronuntarea unei ordonante presedintiale, dar fara a administra vreo dovada în acest sens din care sa rezulte ca sotii sunt separati si ca minorul i-a fost încredintat mamei; ca, pârâta a fost obligata sa-i permita a avea legaturi personale cu minorul si  nu respecta aceasta obligatie; ca, având în vedere dispozitiile art. 43 Codul familiei si recunoasterea implicita prin solicitarea pârâtei din întâmpinare privind admiterea în parte a cererii, reclamantul are dreptul sa-l viziteze pe minor, iar interesul copilului de a-si cunoaste tatal este mai presus de neîntelegerile parintilor, motiv pentru care pârâta va fi obligata sa-i permita reclamantului sa viziteze minorul, în prima sâmbata a fiecarei luni de la ora 10,00 la ora 13,00, la domiciliul pârâtei, având în vedere vârsta copilului si ca reclamantul nu  a solicitat cheltuieli de judecata.Împotriva sentintei mentionate a declarat apel reclamantul LG , criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si aratând ca prin sentinta apelata s-a admis în parte cererea de chemare în judecata pe care a formulat-o împotriva pârâtei LIV si a fost obligata pârâta sa-i permita exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul LD, prin vizitarea acestuia la domiciliul pârâtei în prima sâmbata din fiecare luna de la ora 10,00 la ora 13,00; ca în mod nejustificat prima instanta nu i-a acordat posibilitatea sa îl ia pe minor în domiciliul acestuia în zilele si la orele stabilite; ca relatiile dintre acesta si fiul sau sunt foarte strânse, bazate pe afectiune reciproca; ca s-a preocupat în permanenta de cresterea si educarea minorului; ca detine conditii materiale si morale prin care îi asigura o atmosfera placuta si benefica pentru copil; ca si-a îndeplinit cu prisosinta obligatiile de întretinere  si considera ca este îndreptatit sa petreaca alaturi de fiul sau câteva ore netulburati de catre pârâta si parintii acesteia, care sunt de rea credinta si creeaza în permanenta o stare tensionata.

Pentru motivele aratate mai sus, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei apelate în sensul de a i se permite luarea minorului în domiciliu conform dispozitivului sentintei.

Prin întâmpinarea formulata, intimata pârâta a solicitat respingerea apelului aratând ca  reclamantul nu a administrat nicio proba; ca nu este benefica luarea minorului în domiciliul tatalui care nu dispune decât de o camera neîncalzita, cu o singura bucatarie de vara unde servesc masa patru familii, fara a avea baie sau apa curenta; ca nu este în interesul minorului sa fie luat de tata în domiciliu; ca apelantul nu a administrat nicio proba care sa contrazica sustinerile din întâmpinare; ca a dat dovada de indiferenta fata de cresterea si educarea minorului; ca apelantul nu s-a interesat de copil pe perioada cât au fost despartiti în fapt. 

Prin decizia civila nr. 112/17.03.2008, Tribunalul Dâmbovita a admis apelul declarat de apelantul reclamant LG împotriva sentintei civile nr. 3891/22.10.2007 pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 4202/315/2007, în contradictoriu cu intimata pârâta LIV si a schimbat în parte sentinta, în sensul ca a încuviintat reclamantului apelant sa ia copilul în domiciliul sau conform programului de vizita stabilit de instanta de fond, adica în prima sâmbata din fiecare luna de la ora 10,00 la 13,00.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 97 din Codul familiei „Ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori înfiati”, ei exercitând drepturile lor parintesti numai în interesul copiilor iar art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului consacra dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele precum si alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, relatii  personale ce se pot realiza printre altele prin întâlniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre parintele .

Din aceste dispozitii legale  rezulta ca legiuitorul consacra atât dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, având în vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere în ce priveste cresterea si educarea copilului, cât si dreptul copilului care, pentru a –si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale cu ambii parintii.

Tribunalul apreciaza ca în mod gresit prima instanta a considerat ca reclamantul apelant este îndreptatit numai la vizitarea copilului la domiciliul intimatei pârâte, ignorând faptul ca, în acest mod, dreptul reclamantului si al copilului sunt stânjenite, câta vreme intimata pârâta se opune ca apelantul reclamant sa  întretina  legaturi personale cu minorul, fiind necesara anterior introducerea unei ordonante presedintiale pentru realizarea dreptului apelantului reclamant.

Mai mult, relatiile tensionate dintre cei doi parinti pot avea efecte negative asupra stabilitatii emotionale a copilului, fiind de dorit ca derularea relatiilor dintre copil si tata sa aiba loc într-o atmosfera calma, neviciata de neîntelegerile dintre parti. 

Este în interesul copilului de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin mentinerea legaturilor personale cu tatal sau în mod efectiv si fara nicio ingerinta din partea mamei minorului iar în realizarea efectiva a legaturilor personale cu minorul trebuie sa se tina seama si de durata de timp în care parintele are legaturi personale cu copilul, de vârsta minorului (7 ani), de preocuparile si activitatile specifice acestei etape a dezvoltarii sale, de capacitatea sa de a întelege relatiile dintre parinti si de nevoia copilului de a avea legaturi mai strânse cu tatal sau, specifica vârstei si sexului.

Mentinerea legaturilor personale dintre tata si copil nu dauneaza interesului copilului, atâta vreme cât în cauza intimata pârâta nu a probat sustinerile sale si  nu a dovedit ca locuinta din tara a apelantului reclamant este lipsita de cele mai elementare dotari si nici ca acesta ar fi avut un comportament violent fata de minor, singura violenta recunoscuta de ambele parti, fiind aceea ca apelantul reclamant a venit în domiciliul minorului cu organele de politie.

Pe lânga aceste considerente de fapt si de drept particulare spetei, se au în vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ce reglementeaza dreptul persoanei la viata de familie precum si jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului, creata în aplicarea acestor dispozitii.

Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în  temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul si a schimbat în parte sentinta, în sensul ca a încuviintat reclamantului apelant sa ia copilul în domiciliul sau conform programului de vizita stabilit de instanta de fond, adica în prima sâmbata din fiecare luna de la ora 10,00 la 13,00.

Domenii speta

Spete similare