Imprejurarea ca o parte a vandut prin contract autentic acelasi teren cu privire la care incheiase anterior o promisune de vanzare-cumparare nu poate duce nici la admiterea actiunii revocatorie (pauliene).

Vânzarea – cumpararea unui teren care a facut anterior obiectul unei promisiuni bilaterale de vânzare – cumparare. Actiune prin care se solicita sa se constate ca respectivul contract de vânzare cumparare este nul absolut întrucât a fost încheiat în scop imoral si speculativ si în frauda intereselor creditorului promisiunii de vânzare. Potrivit art. 966 din Codul civil, „Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect” iar în conformitate cu art. 968 din Codul civil „Cauza este nelicita atunci când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Aplicarea gresita a dispozitiilor art. 966 si art. 968 din Codul civil în conditiile în care din probele administrate în cauza reiese ca ambele elemente ce intra în structura cauzei actului juridic  - atât scopul imediat (reprezentarea sau prefigurarea mentala de fiecare parte a contraprestatiei celeilalte parti) cât si scopul mediat (motivul determinant al încheierii actului juridic) – au fost licite si morale, iar contractul de vânzare –cumparare a fost încheiat de catre recurentii pârâti având în vedere nu fraudarea intereselor intimatului reclamant ci obtinerea unui pret cât mai bun (mai bun decât cel obtinut de la intimat) si respectiv al unui teren având anumite calitati (pozitionare, fertilitate etc.).  Împrejurarea ca recurentul pârât MC, de rea credinta fiind, a vândut prin contract autentic acelasi teren cu privire la care încheiase anterior o promisiune de vânzare –cumparare nu poate duce nici la admiterea actiunii revocatorie (pauliene) formulate de intimatul reclamant în baza dispozitiilor art. 975 din Codul civil, dispozitii invocate de intimatul reclamant prin cererea de chemare în judecata si aplicate  în mod gresit de catre instanta de fond, câta vreme, desi prin actul atacat s-a creat un prejudiciu intimatului reclamant, beneficiar al promisiunii de vânzare-cumparare, iar recurentul pârât MC a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de intimat, nu s-a facut si dovada complicitatii la frauda a recurentului pârât.

Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr. 4298/284/2007, reclamantul OGh a chemat în judecata pe pârâtii MC si RB solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.5146/9.10.2007 încheiat între cei doi pârâti.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, prin contractul mentionat,  pârâtul MC i-a vândut pârâtului RB terenul în suprafata de 777 mp situat in T 8, P 53/9 si terenul in suprafata de 1596 mp situat in T 8, P 53/9/1, cu toate ca la data de 4.05.2006 se  obligase sa îi  vânda acest teren reclamantului; ca aceasta vânzare-cumparare a avut un scop evident speculativ si imoral, fiind încheiata dupa ce pârâtul MC fusese chemat în judecata de catre reclamant, în vederea constatarii vânzarii terenului între cei doi, conform promisiunii încheiate; ca terenul a fost identificat la momentul încheierii chitantei de mâna între el si pârâtul MC, în prezenta mamei pârâtului RB, inginer agricol la primarie de la locul situarii imobilului si ca a intrat în posesia terenului în cauza.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 969,975,966 si 968 Cod Civil.

Prin întâmpinare, pârâtul RB a solicitat sa fie respinsa cererea de chemare în judecata formulata de reclamant, aratând  ca este cumparator de  buna credinta, ca terenul l-a avut în arenda cu mult timp înaintea incheierii contractului de vanzare cumparare.

De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul MC a solicitat respingerea actiunii reclamantului aratând ca acesta nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin  chitanta de mâna încheiata la 4.05.2008, acesta achitând numai o parte din pret.

Pe calea cererii reconventionale, pârâtul MC a solicitat sa se dispuna rezolutiunea conventiei încheiate la 4.05.2006, prin care a promis ca îi vinde reclamantului terenul situat in localitatea X si sa se constate nulitatea absoluta a chitantei de mâna, pentru lipsa pretului, acesta nefiind serios.

În drept, au fost invocate dispozitiile art.1020, 1021 si 1303 Cod Civil.

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea cererii reconventionale formulate de pârâtul MC si a aratat ca a achitat pretul stabilit în totalitate, în aceeasi zi fiind incheiata o noua chitanta  care atesta acest fapt.

În dovedire, au fost depuse la dosar, în copie, cele doua înscrisuri sub semnatura privata.

În cursul judecatii, la cererea partilor, au fost încuviintate probele cu înscrisuri, interogatoriile partilor si martori.

De asemenea, pârâtului MC i-a fost incuviintata proba cu expertiza grafica, întrucât acesta nu a recunoscut semnatura de pe unul dintre înscrisurile sub semnatura privata  prezentate de reclamant. Având în vedere ca  pârâtul nu a depus  suficiente înscrisuri în vederea  compararii semnaturii si nici nu a semnat în fata instantei, motivând ca nu vede sa scrie si sa citeasca, expertiza grafica nu a putut fi  întocmita.

La solicitarea  reclamantului, a fost atasat dosarul nr.2595/284/2007 având ca obiect cererea formulata de reclamantul OGh în contradictoriu cu pârâtul  MC în vederea pronuntarii unei hotarâri care sa tina loc de act autentic.

 Prin sentinta civila nr.2923/03.10.2008, Judecatoria Racari a admis cererea de chemare în judecata formulata de  reclamantul OGh împotriva pârâtilor, a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare încheiat între pârâtul MC si pârâtul RB, autentificat sub nr. 5146/9.10.2007 si a respins cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant MC împotriva reclamantului-pârât OGh.

 Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, printr-un înscris sub semnatura privata încheiat la data de 4.05.2006, pârâtul MC i-a înstrainat reclamantului OGh o suprafata de teren de 0,25 ha, în schimbul sumei de 700 lei; ca desi vânzarea - cumpararea nu a avut loc, nefiind încheiata sub forma autentica, acest  înscris sub semnatura privata are valoarea unei promisiunii de  vânzare cumparare; ca întrucât dupa încheierea înscrisului sub semnatura privata, pârâtul nu s-a prezentat la notariat în vederea realizarii contractului de vânzare cumparare în forma autentica, la data de 26.07.2007, reclamantul OGh l-a chemat în judecata pe MC, solicitând instantei sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumparare pentru terenul mentionat, cauza fiind înregistrata pe rolul judecatoriei sub nr.2595/284/2007; ca, ulterior, la data de 9.10.2007, pârâtul MC a vândut prin contract autentic, catre pârâtul RB, terenul în suprafata de 777 mp împreuna cu terenul în suprafata de 1596 mp, suprafata care reprezinta, conform raspunsurilor date de pârâtul MC la interogatoriul formulat de reclamant (fila 64), acelasi teren pentru care a fost încheiata promisiunea de vânzare cumparare din data de 4.05.2006; ca prin întâmpinarea formulata în dosarul 2595/284/2008, pârâtul MC nu a recunoscut sa-i fi înstrainat reclamantului vreun teren si s-a aparat aratând ca nu este  proprietarul terenului în cauza deoarece i l-a vândut pârâtului RB, iar în cadrul dosarului nr. 4298/284/2007, initial a recunoscut promisiunea de vânzare  cumparare, dar a precizat ca refuza încheierea  contractului pentru neplata pretului, deoarece a fost achitata numai suma de 450 lei din totalul de 700 lei; ca în ceea ce priveste cea de a doua chitanta încheiata la aceeasi  data si care atesta achitarea întregii sume, pârâtul a aratat ca nu a fost semnata de catre el, dar nu a prezentat înscrisuri suficiente întocmirii expertizei grafoscopice; ca pârâtul a refuzat sa semneze în fata instantei, motivat de faptul ca nu vede suficient de bine pentru a citi si a scrie; ca pârâtul  MC, prin încheierea  contractului de vânzare cumparare cu pârâtul RB, a încercat, cu rea-credinta, sa se sustraga de la obligatia de a face asumata prin promisiunea de vânzare cumparare încheiata cu reclamantul OGh; ca se retine, totodata, si complicitatea cumparatorului RB la încheierea acestui contract în frauda promitentului cumparator, acesta având cunostinta ca terenul este în litigiu si ca exista riscul de a-i fi desfiintat ulterior actul; ca terenul în litigiu a fost cumparat de catre RB cu suma  de 7000 lei, suma ce îi fusese oferita vânzatorului MC si de catre inginerul RA, mama pârâtului RB, cea care a identificat terenul la momentul încheierii promisinuii de vânzare –cumparare, dupa cum reiese din raspunsurile pârâtului MC la interogatoriul formulat de reclamant; ca fata de aceste considerente, se apreciaza ca dauna suferita de catre promitentul cumparator, prin încheierea de catre promitentul vânzator a unui  act de vânzare  cu un tert  de  rea credinta, poate fi reparata prin desfiintarea acestui act; ca în ceea ce priveste cererea reconventionala prin care pârâtul –reclamant MC a solicitat sa se dispuna rezolutiunea sau sa se  constate nulitatea absoluta a chitantei de mâna încheiata la 4.05.2006, se constata ca nu sunt îndeplinite  conditiile prevazute de lege pentru a opera vreuna dintre cele doua  sanctiuni mentionate.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs în termenul legal pârâtii MC si  RB, care au aratat ca, desi vânzarea - cumparare nu a a avut loc, nefiind încheiata în forma autentica, instanta a apreciat acest înscris sub semnaturî privata ca având valoarea unei promisiuni de vânazare- cumparare; ca instanta a mai retinut, desi nu s-a facut nicio dovada în acest sens, ca instanta a retinut desi nu s-a facut nicio proba în acest sens ca pârâtul MC nu s-a prezentat la notariat în vederea încheierii în forma autentica a acestei promisiuni; ca motivarea instantei este total gresita iar cercetarea judecatoreasca este incompleta, judecatorul fondului nemanifestând suficient rol acticv în vederea elucidarii tuturor aspectelor care au fost invocate în aceasta cauza; ca desi a sustinut constat ca reclamantul nu si-a achitat obligatiile stipulate în asa zisa promisiune de vânzare cumparare, în sensul ca nu a achitat în întregime pretul stipulat, instanta a trecut cu usurinta peste acest aspect si atunci când a aratat ca cea de-a  doua chitanta depusa de reclamant este un fals, deoarece nu a fost semnata de el; ca este usor de observat ca semnatura de pe cea de-a doua chitanta este falsa si desi a fost admisa expertiza grafoscopica si a fost achitat onorariul de expert, s-a trecut la judecarea cauzei fara a efectua aceasta proba esentiala pentru dezlegarea acestei pricinii; ca cea de-a doua chitanta este un fals se poate deduce si din continutul primei chitante, desi s-a stipulat ca diferenta de 350 lei va fi achitata când va obtine titlul de proprietate, în aceeasi zi, în cea de-a doua chitanta apare ca ar fi primit si aceasta suma, iar legalizarea vânzarii se va face pâna la 15.06.2006; ca se poate observa ca acest lucuru nu era posibil deoarece titlul de proprietate invocat de reclamant i-a fost eliberat la 13.09.2007; ca reclamantul a deschis actiunea la 04.12.2007, desi nu si-a achitat obligatiile din chitanta încheiata, iar titlul de proprietate a fost eliberat la 13.09.2007; ca  reclamantul si-a luat obligatia de a se ocupa de întocmirea documentatiei cadastrale si de a suporta costurile necesare pentru aceasta operatiune; ca reclamantul nu a intrat niciodata în posesia terenului deoarece ani de zile a fost lucrat de pârâtul RB; ca daca reclamantul ar fi achitat în întregime pretul, asa cum a sustinut si termenul de perfectare a actului autentic era 15.06.2006, cum îsi explica pasivitatea sa de 18 luni, pâna la 04.12.2007; ca în mod gresit instanta a retinut ca a fost încheiat cu rea credinta contractul dintre ei, pentru ca pârâtul MC sa se sustraga de la obligatia asumata prin promisiunea de vânzare-cumparare; ca instanta a respins gresit cererea reconventionala prin care a solicitat rezolutiunea conventiei „chitanta de mâna” din 04.05.2006 cu motivarea ca nu a facut dovezi deoarece prin neefectuarea expertizei grafoscopice care putea dovedi autenticitatea sau falsul semnaturii sale din cea de-a doua chitanta; ca instanta nu a avut elementele necesare pentru a se pronunta asupra acestor aspecte; ca motivarea instantei este gresita întrucât desi chitanta pe care a încheiat-o reclamantul cu numitul MC nu specifica care este titlul de proprietate al acestuia, indica o suprafata de 0,25 ha, care s-a dovedit ulterior ca nu are nici un corespondent în titlurile de proprietate eliberate si ca nici vecinatatile indicate nu corespund; ca pârâtul RB a cumparat doua suprafete de teren, una de 777 mp cuprinsa în titlul de proprietate nr.134127/27.10.2003 si alta în suprafata de 1600 mp cuprinsa în titlul de proprietate nr.155173/13.09.2007.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant OGh a solicitat respingerea recursului.

Prin decizia civila nr. 723/29.04.2009, tribunalul a admis recursul declarat de recurentii pârâti MC si RB împotriva sentintei civile nr. 2923/03.10.2008 pronuntata de Judecatoria Racari în dosarul nr. 4298/284/2007, în contradictoriu cu intimatul reclamant OGh, a modificat în parte hotarârea atacata în sensul ca a respins actiunea principala formulata de reclamantul OGh împotriva pârâtilor RB si MC si a mentinut restul dispozitiilor sentintei.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:

Printr-un înscris sub semnatura privata încheiat la data de 4.05.2006, recurentul pârât MC a „vândut” intimatului reclamant OGh o suprafata de teren de 0,25 ha, situata în tarlaua 8, parcela 53/9, cu vecinatati la nord –X, la sud – DE , la est – T N si la vest – mostenitori PD, în schimbul sumei de 750 lei.

Ulterior, dupa ce, la data de 26.07.2007, intimatul reclamant OGh l-a chemat în judecata pe recurentul pârât MC, solicitând instantei sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumparare pentru terenul mentionat, cauza fiind înregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr.2595/284/2007, la data de 9.10.2007, recurentul pârât MC a vândut prin contract autentic (contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5146/09.10.2007 la Biroul Notarului Public Ileana Camelia Beznoiu,  aflat la fila 10 din dosar), catre recurentul pârât RB, terenul în suprafata de 777 mp împreuna cu terenul în suprafata de 1596 mp, suprafata care reprezinta, conform raspunsurilor date de recurentul pârât MC la interogatoriul formulat de reclamantul intimat (fila 64), acelasi teren pentru care a fost încheiata promisiunea de vânzare cumparare din data de 4.05.2006.

Prin cererea principala ce face obiectul acestei cauze, intimatul reclamant a solicitat sa se constate ca respectivul contract de vânzare cumparare este nul absolut întrucât a fost încheiat în scop imoral si speculativ si în frauda intereselor sale de creditor al promisiunii de vânzare facute de recurentul pârât MC.

Potrivit art. 966 din Codul civil, „Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect” iar în conformitate cu art. 968 din Codul civil „Cauza este nelicita atunci când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.

În speta, prima instanta a aplicat în mod gresit dispozitiile legale mai sus citate (art. 966 si art. 968 din Codul civil) constatând ca actul autentic de vânzare cumparare a avut o cauza imorala si ilicita întrucât din probele administrate în cauza reiese ca ambele elemente ce intra în structura cauzei actului juridic  - atât scopul imediat (reprezentarea sau prefigurarea mentala de fiecare parte a contraprestatiei celeilalte parti) cât si scopul mediat (motivul determinant al încheierii actului juridic) – au fost licite si morale, câta vreme contractul de vânzare –cumparare a fost încheiat de catre recurentii pârâti având în vedere nu fraudarea intereselor intimatului reclamant ci  obtinerea unui pret cât mai bun (mai bun decât cel obtinut de la intimat) si respectiv al unui teren având anumite calitati (pozitionare, fertilitate etc.). 

Împrejurarea ca recurentul pârât MC, de rea credinta fiind, a vândut prin contract autentic acelasi teren cu privire la care încheiase anterior o promisiune de vânzare –cumparare nu poate duce nici la admiterea actiunii revocatorie (pauliene) formulate de intimatul reclamant în baza dispozitiilor art. 975 din Codul civil, dispozitii invocate de intimatul reclamant prin cererea de chemare în judecata si aplicate  în mod gresit de catre instanta de fond, câta vreme, desi prin actul atacat s-a creat un prejudiciu intimatului reclamant, beneficiar al promisiunii de vânzare-cumparare, iar recurentul pârât MC a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de intimat, nu s-a facut si dovada complicitatii la frauda a recurentului pârât.

Faptul ca recurentul pârât RB este fiul inginerei care a identificat, la data de 04.05.2006,  terenul cu privire la care s-a încheiat promisiunea de vânzare –cumparare între intimatul reclamant si recurentul pârât MC nu poate duce automat, în lipsa altor dovezi, la concluzia ca recurentul pârât ar fi avut cunostinta de conventia dintre acestia cu atât mai mult cu cât, în octombrie 2006, deci dupa încheierea înscrisului sub semnatura privata intitulat „chitanta de mâna” (fila 9), recurentul pârât RB a arat terenul în litigiu ( a se vedea  interogatoriul de la fila 66).

Solutia instantei de fond de respingere a cererii reconventionale este legala si temeinica având în vedere pe de o parte ca intimatul reclamant a facut dovada cu cele doua chitante de la filele 38 si 39 ca si-a îndeplinit obligatia de plata a pretului stipulat si, ca atare, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 1020 si 1021 din Codul civil si, pe de alta parte, ca, asa cum corect a retinut si instanta de fond, pretul stabilit prin antecontract nu  era derizoriu raportat la valoarea terenului ci doar de circa 6-7 ori mai mic de cel pe care l-a obtinut ulterior recurentul pârât MC de la recurentul pârât RB.

Critica recurentilor reclamanti în sensul ca a fost administrata expertiza grafica pentru a se stabili daca semnatura de pe înscrisul denumit chitanta apartine sau nu recurentului pârât MC nu poate fi primita întrucât prima instanta a dispus efectuarea unei expertize grafice care însa nu a putu fi efectuata tocmai din vina recurentului pârât MC care nu si-a îndeplinit obligatia de a depuse si alte înscrisuri în original care sa contina semnatura sa inclusiv originalul celeilalte chitante de mâna, acordând doua termene în acest scop.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedura civila cu art. 3041 Cod procedura civila,  tribunalul va admite recursul declarat de pârâti, va modifica în parte hotarârea atacata în sensul ca va respinge actiunea principala formulata de reclamantul OGh împotriva pârâtilor RB si MC, urmând a mentine restul dispozitiilor sentintei.

Domenii speta

Spete similare