Contestaţie le executare. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii contestaţiei la executare

Contestaţie le executare. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii contestaţiei la executare

Decizia civilă nr. 1426/12.10.2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 8365/315/2008

Prin cererea înregistrată sub nr. 8365/315 din data de 29.12.2008 contestatoarea S.E. a chemat în judecată intimata  CAT Târgovişte solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună anularea formelor de executare silită  efectuate de executorul judecătoresc în dosarul nr. 440/2005, suspendarea executării silite până la soluţionarea  contestaţiei la executare precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că intimata  a formulat două cereri de executare silită a aceluiaşi titlu executoriu , respectiv sentinţa civilă  nr. 638/14.02.2005 pronunţată de Judecătoria Târgovişte  în dosarul 3848/2004. Acest titlu executoriu  a făcut obiectul a două dosare de executare silită , şi anume , dosarul 440/2005  al executorului judecătoresc A. D.  şi dosarul nr. 75/2007 al Biroul Executorului Judecătoresc  B. M.

Mai arată contestatoarea că prin titlul executoriu pus in executare, respectiv sentinţa civilă nr. 638/14.02.2005 pronunţată de către Judecătoria Târgovişte în dosarul 3848/2004, a fost obligată către intimată la plata sumei de  30.322.781 lei vechi  reprezentând contravaloare servicii  aferente perioadei  noiembrie 2001 – septembrie 2003 şi majorări de întârziere de  2.319.222 lei vechi. Împotriva acestui titlu executoriu a  declarat recurs , însă recursul a fost anulat ca netimbrat , astfel că,  urma să plătească o sumă cu titlul de contravaloare servicii  aferente unui apartament , care nu se mai afla în posesia sa deoarece a transmis dreptul de proprietate către o societate comercială din G., şi astfel , nu mai are calitatea de beneficiar al serviciilor  de furnizare a apei potabile.

De asemenea contestatoarea arată că cererea de executare silită care face obiectul dosarului 440/2005 al Biroul Executorului Judecătoresc A. D.  nu este de competenţa teritorială a acestuia, având în vedere dispoziţiile art. 373  Cod procedură civilă , text de lege ce se referă la faptul că,  hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii  se execută de executorul judecătoresc  din circumscripţia judecătoriei in care  urmează să se efectueze executarea,  ori în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei  în care se află acestea. Deoarece domiciliul contestatoarei este în G. şi nu deţine nici un bun  pe raza municipiului T. ,  locul executării  nu poate fi altul  decât oraşul G.

Contestatoarea a mai invocat şi excepţia  prescrierii dreptului  de a solicita  executarea silită  a sentinţei civile nr. 638/2005 . În acest sens  a fost invocat  art. 405 alin 1 şi 2  din  Codul procedură civilă în conformitate cu care  dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel şi termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a se cere executarea silită. Potrivit art. 405 alin 3  Cod procedură civilă, prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu  îşi pierde puterea executorie . Dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu pus in executare  s-a născut  la data de 14.02.2005, dată la care titlul executoriu a dobândit caracter executoriu, termenul de prescripţie fiind împlinit la data de 14.02.2008.

Contestatoarea mai arată în motivarea contestaţiei că potrivit art. 371 indice 6 Cod procedură civilă ,  în cazurile prevăzute de art. 371 indice 5 lit. b  se poate relua executarea silită însă în termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită,  ori  termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 14.02.2005, data rămânerii definitive şi irevocabile  a hotărârii  judecătoreşti. Cererea de reluare a executării silite  nu este permisă în orice condiţii , ci doar pentru ipoteza reglementată de art. 371 indice 5 lit. b şi anume în situaţia în care  executarea nu mai poate fi  efectuată ori continuată din cauza  lipsei de bunuri urmăribile , ori a imposibilităţii de valorificare a acestor bunuri. În aceste cazuri  executorul judecătoresc  va remite creditorului titlul executoriu , menţionând  cauza  restituirii şi partea de obligaţie  ce a fost executată. Cum în cauză singurul motiv de încetare a executării silite  de către executorul judecătoresc a fost acela al necompetenţei teritoriale şi nu lipsa bunurilor, în speţă ,arată contestatoarea,  nu se putea solicita  şi dispune  reluarea unei executări silite pentru care  executorul judecătoresc nu avea competenţă teritorială.

În motivarea cererii suspendării executării silite , până la soluţionarea contestaţiei la executare , contestatoarea susţine că, instanţa este în drept  să dispună suspendarea executării  dacă se depune cauţiune în cuantumul fixat de instanţă , motivat şi de faptul că,  măsura executării  contestatoarei  conduce la  prejudicierea acesteia.

Intimata  a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei la executare formulată de către contestatoare. Se arată în întâmpinare că,  în cadrul unei contestaţii la executare , nu se poate pune in discuţie valabilitatea titlului executoriu  pentru care s-a început executarea silită, suma pentru care a fost începută executarea silită fiind una datorată în baza unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă.

Referindu-se la excepţia necompetenţei teritoriale  a executorului judecătoresc D.A., intimata arată că  au fost urmărite bunurile mobile ale contestatoarei ( sume de bani ), care se aflau  consemnate la CEC BANK  T., pe seama şi la dispoziţia Biroul Executorului Judecătoresc D. A.,  bani ce urmau a fi încasaţi de contestatoare în dosarul de executare 611/2008,  şi în aceste condiţii,  se putea depune cerere  de continuare a executării silite către executorul judecătoresc din raza teritorială a localităţii unde se aflau aceşti bani.

In ceea ce priveşte prescrierea dreptului de a  solicita executarea silită a sentinţei 638/2005 , arată intimata, executarea a fost pornită în anul 2005 şi a făcut obiectul dosarului 440/2005 la Biroul Executorului Judecătoresc D. A.În ceea ce priveşte susţinerea inadmisibilităţii  reluării executării silite  în raport de dispoziţiile art. 371 indice 6  alin 1  coroborate cu prevederile art. 371 indice 5 lit. b Cod procedură civilă, arată intimata, dimpotrivă, tocmai aceste prevederi legale îi dau posibilitatea de a cere reluarea executării silite. Astfel în anul 2005 s-au făcut demersuri pentru depistarea unui bunuri urmăribile,  aflate în raza de acţiune a BEJ D.A. pentru ca apoi, în lipsa unor bunuri urmăribile, să se înceapă executarea silită pe raza teritorială  a judecătoriei  unde îşi are domiciliul contestatoarea, anume la Biroul Executorului Judecătoresc B. M.

În vederea soluţionării contestaţiei la executare instanţa a solicitat  înaintarea  de către cei doi executori judecătoreşti a actelor întocmite în dosarele de executare.

Prin sentinţa civilă nr. 1658/16.03.2009 pronunţată de către Judecătoria T. în dosarul nr. 8365/315/2008 a fost admisă cererea privind suspendarea executării silite pornită de Biroul Executorului Judecătoresc D.A. în dosarul nr. 440/2005 precum şi excepţia prescrierii dreptului material la executare silită, excepţie invocată de contestatoarea Ş. E. fiind anulate formele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în cadrul dosarului nr. 440/2005. Intimata a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că s-a făcut dovada plăţii cauţiunii de către contestatoare, situaţie în care instanţa poate dispune suspendarea executării silite  în temeiul art. 403 alin 1  Cod procedură civilă  până la soluţionarea contestaţiei la executare. Cu privire la excepţia prescrierii dreptului de a mai solicita reluarea executării silite  de către executorul judecătoresc D.A.  instanţa de fond a reţinut că au existat două dosare privind executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu şi anume sentinţa civilă nr. 638/14.02.2005, anume cererea de executare silită  formulată  către Biroul Executorului Judecătoresc B. M. la data de 4.07.2007 şi înregistrată sub nr. 75/7/2007 şi cererea ce a făcut obiectul  dosarului de executare 440/2005 al executorului judecătoresc D.A. Intimata C. A. prin adresa 11.580/13.06.2007 a solicitat  acestui din urmă birou  încetarea executării silite în baza art. 371 indice 5 lit. b  Cod procedură civilă precum şi restituirea titlului executoriu . Titlul executoriu  a fost restituit  intimatei  la data de 3.07.2007 aşa cum rezultă din menţiunea făcută de executorul judecătoresc pe înscrisul ( spate) existent la fila 2 din dosarul de fond dar şi  din adresa executorului judecătoresc din 9. 03. 2009.

Mai reţine instanţa de fond că din adresa executorului judecătoresc  D.A.  rezultă că  motivul pentru care  s-a restituit titlul executoriu intimatei , a fost acela  de a se adresa cu cerere de executare silită executorului judecătoresc  din circumscripţia judecătoriei  unde domiciliază contestatoarea. După ce intimata  a solicitat încetarea executării silite şi  i-a fost restituit titlul executoriu, la data de 15.12.2008 solicită executorului judecătoresc reluarea executării silite în temeiul art. 371 indice 6  Cod procedură civilă , în dosarul 440/2005 împotriva contestatoarei. Instanţa de fond reţine în motivarea soluţiei sale dispoziţiile art.. 371 indice 5  lit. b  şi dispoziţiile art. 371 indice 6  alin 1 din Codul de procedură civilă arătând că la data de  15.12.2008,  dată la care  intimata  a solicitat  executorului judecătoresc reluarea executării silite,  indicând şi temeiul de drept art. 371 indice 6  Cod procedură civilă ,  termenul de prescripţie  a dreptului de a cere executarea silită se împlinise , faţă de împrejurarea că ,  titlul executoriu  pus in executare  şi anume  sentinţa civilă  638/2005 a fost pronunţată  la data de 14.02.2005, iar termenul de prescripţie de 3 ani , începe să curgă, de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită , respectiv 14.02.2005. A mai reţinut instanţa de fond că susţinerea intimatei  în sensul că,  termenul de prescripţie s-a întrerupt  ca urmare  a săvârşirii de către executorul judecătoresc  a unui act de executare  şi anume cel din 15.09.2006 nu poate fi luat in seamă de către instanţă,  prescripţia nefiind întreruptă întrucât intimata  prin adresa  11.580 din 13.06.2007 a renunţat la executarea silită  solicitând în acelaşi timp şi restituirea titlului executoriu, încetarea executării silite echivalând cu o renunţare  la executare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs ambele părţi.

Prin recursul formulat contestatoarea Ş.E. a solicitat modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul obligării intimatei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată în prima fază procesuală, respectiv la plata sumei de 5000 lei reprezentând onorariul avocaţial. În motivarea acestui recurs contestatoarea arată că, deşi la dosarul cauzei a existat dovada de plată a onorariului de avocat, instanţa de fond nu a acordat această sumă în întregime conform dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă.

Intimata C. A.a declarat recurs motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit legea în materia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. Astfel, arată recurenta intimată, titlul executoriu nu şi-a pierdut puterea executorie deoarece este în faza de executare silită pe rolul BEJ B.M. în dosarul nr. 75/2007. În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 405 indice 2 Cod procedură civilă care reglementează instituţia întreruperii cursului prescripţiei şi efectele acesteia, respectiv curgerea unui nou termen de prescripţie. Intimata mai arată că cererea sa de reluare a executării silite a fost făcută în interiorul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 405 indice 2 Cod procedură civilă ultimul act de executare a fost îndeplinit pe data de 15.09.2006, moment din care a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, iar cererea privind reluarea executării silite a fost făcută în interiorul acestui termen.

În recurs nu au fost depuse acte noi.

Recurenta contestatoare a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului intimatei recurente ca fiind neîntemeiat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond. Se arată prin întâmpinare că Ş. E. este subiect al unei duble executări silite pentru aceeaşi sumă de bani în acelaşi timp şi nu succesiv iar dreptul de a solicita executarea silită a sentinţei civile nr. 638/2005 al Judecătoriei Târgovişte este prescris, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond deoarece cererea de reluare a executării silite nu a fost făcută înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani.

Se mai menţionează în întâmpinare că neîndeplinirea niciunui act de executare în termen de 6 luni se sancţionează conform art. 389 alin. 1 C.proc.civ, cu perimarea de drept a executării silite iar cererea de reluare a executării silite este inadmisibilă în cauză deoarece nu sunt întrunite condiţiile art. 371 indice 6 Cod procedură civilă. Prin întâmpinare se mai arată că în cazul de faţă cererea de executare silită ce face obiectul dosarului 440/2005 al BEJ D. A. nu este însoţită de titlul executoriu deoarece acesta se află în dosarul nr. 75/2007 al BEJ B. M., iar modalitatea de executare silită a creanţei pretinse de C.A., respectiv compensarea, este realizată cu încălcarea normelor legale imperative ce reglementează competenţa materială, singura competentă să dispună conexarea dosarelor de executare fiind instanţa de judecată prin încheiere de şedinţă.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea formulată de contestatoarea Ş. E. s-a solicitat anularea formelor de executare silită şi încetarea executării silite din dosarul de executare silită nr. 440/2005 al BEJ D. A. deoarece acelaşi titlu executoriu se execută în dosarul nr. 75/2007 al BEJ B. M., este încălcată competenţa teritorială pentru executarea silită a sentinţei nr. 638/2005 a Judecătoriei T., dreptul de a solicita începerea executării silite a acestei sentinţe este prescris, cererea de reluare a executării silite este inadmisibilă în cauză deoarece părţile nu se găsesc în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 371 indice 6 C. proc.civ. iar contestatoarea nu are calitatea de debitor al pârâtei.

După ce instanţa de fond a dispus ataşarea celor două dosare de executare silită a pronunţat sentinţa civilă nr. 1658/16.03.2009 prin care a fost admisă cererea privind suspendarea executării silite pornită de Biroul Executorului Judecătoresc D.A. în dosarul nr. 440/2005 precum şi excepţia prescrierii dreptului material la executare silită, excepţie invocată de contestatoarea Ş. E. fiind anulate formele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în cadrul dosarului nr. 440/2005, intimata fiind obligată la plata sumei de 100 lei către contestatoare.

Tribunalul reţine că titlul executor reprezentat de sentinţa civilă nr. 638/14.02.2005, fiind o sentinţă în materie comercială, putea fi pusă în executare imediat în conformitate cu dispoziţiile art. 720 indice 8 Cod procedură civilă. Cererea privind executarea silită a fost înregistrată la BEJ D. A. la data de 08.09.2005 în dosarul de executare fiind întocmite acte de executare până la data de 5 martie 2007 când s-a emis ultima somaţie către contestatoare. Prin răspunsul Oficiului Registrului Comerţului din data de 15 septembrie 2006 apare pentru prima dată domiciliul din Găeşti al contestatoarei, motiv pentru care, în mod firesc, cel puţin până la această dată, executarea silită a fost făcută de BEJ D. A., competent din punct de vedere teritorial a executa sentinţa. La data de 13.06.2007 se solicită de către C. A. încetarea executării silite şi restituirea titlului executor în baza art. 371 indice 5 lit. b Cod procedură civilă, dar nu se renunţă la executare întrucât în materie de executare silită încetarea executării nu este echivalentă cu renunţarea la executare, renunţarea fiind doar unul dintre motivele de încetare a executării silite diferit de motivul prevăzut de dispoziţiile art. 371 indice 5 lit. b Cod procedură civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 405 alin.(1) Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Cursul prescripţiei se întrerupe în condiţiile art. 405 indice 2 C.proc.civ. pe data depunerii cererii de executare, însoţite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent, pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare precum şi pe data depunerii cererii de reluare a executării în condiţiile art. 371 indice 6 alin.1 C.proc.civ. După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie, ceea ce înseamnă că, în cauza dedusă judecăţii, ultimul act de executare din dosarul 404/2005 fiind întocmit pe data de 15.03.2007, termenul de prescripţie se poate împlini abia pe 15 martie 2010. Pe cale de consecinţă, cererea de reluare a executării a fost făcută în termen prin respectarea dispoziţiilor art. 371 indice 6 alin.1 Cod procedură civilă.

Cererea de încetare a executării silite şi restituirea titlului executor formulată de intimata creditoare C. A. la data de 13.06.2007 nu este o cerere de renunţare la executarea silită, cerere care ar fi dus la considerarea prescripţiei ca nefiind întreruptă ci o cerere de obţinere a titlului executoriu în vederea continuării executării silite pe raza teritorială a Judecătoriei G., loc unde domicilia debitoarea, conform relaţiilor din dosarul de executare nr. 404/2005.

Pentru aceste motive, tribunalul găseşte întemeiat recursul formulat de intimata recurentă C. A.. Sentinţa pronunţată de Judecătoria T. a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motivul de recurs fiind prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recursul promovat de intimata Compania de Apă Târgovişte urmând a fi admis, sentinţa instanţei de fond urmând a fi modificată în tot în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de Ş. E.

Cu privire la recursul formulat de către contestatoarea recurentă privind neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecată, câtă vreme recursul părţii adverse C. A. a fost admis, sentinţa urmând a fi schimbată în tot, ca parte căzută în pretenţii debitoarea contestatoare nu mai poate obţine plata cheltuielilor de judecată, astfel încât recursul său urmează a fi respins.

Domenii speta

Spete similare